31,891 matches
-
de la sud de fluviul Meuse, ceea împiedica orice atac german în regiunea Scheldt. În cadrul Operațiunii "Switchback", Divizia a 3-a de infanterie canadiană a organizat un atac pe două direcții. Astfel, Brigada a 7-a de infanterie canadiană a traversat Canalul Leopold, iar Brigada a 9-a de infanterie canadiană a lansat un atac amfibiu spre punga germană. În ciuda rezistenței puternice a germanilor, Brigada a 10-a de infanterie canadiană a reușit traversarea Canalului Leopold, iar Brigada a 8-a de
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
7-a de infanterie canadiană a traversat Canalul Leopold, iar Brigada a 9-a de infanterie canadiană a lansat un atac amfibiu spre punga germană. În ciuda rezistenței puternice a germanilor, Brigada a 10-a de infanterie canadiană a reușit traversarea Canalului Leopold, iar Brigada a 8-a de infanterie canadiană a înaintat spre sud, deschizând o cale de aprovizionare a trupelor care atacau punga germană. "Operațiunea Vitality"— a treia fază importantă a bătăliei a început pe 24 octombrie. Divizia a 2
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
a 2-a canadiană a început să înainteze spre Zuid-Beveland, încetinită de câmpurile de mine, noroi și defensiva puternică germană. Divizia a 52-a de infanterie britanică a executat un atac amfibiu încercând să ajungă în spatele pozițiilor defensive germane de pe Canalul Beveland. După ce britanicii au reușit să ocolească prin flanc pozițiile defensive germane, canadienii Brigăzii a 6-a au declanșat un atac frontal cu bărci de asalt. În acest timp, pontonierii au reușit să construiască un pod peste canal. După ce linia
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
germane de pe Canalul Beveland. După ce britanicii au reușit să ocolească prin flanc pozițiile defensive germane, canadienii Brigăzii a 6-a au declanșat un atac frontal cu bărci de asalt. În acest timp, pontonierii au reușit să construiască un pod peste canal. După ce linia defensivă a canalului s-a prăbușit, apărarea germană din Zuid-Beveland s-a dezintegrat, iar regiunea a fost eliberată. A treia fază a bătăliei se încheiase cu succes. Faza finală, Operațiunea "Infatuate", presupunea asaltul asupra fortificațiilor puternice de pe Insula
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
britanicii au reușit să ocolească prin flanc pozițiile defensive germane, canadienii Brigăzii a 6-a au declanșat un atac frontal cu bărci de asalt. În acest timp, pontonierii au reușit să construiască un pod peste canal. După ce linia defensivă a canalului s-a prăbușit, apărarea germană din Zuid-Beveland s-a dezintegrat, iar regiunea a fost eliberată. A treia fază a bătăliei se încheiase cu succes. Faza finală, Operațiunea "Infatuate", presupunea asaltul asupra fortificațiilor puternice de pe Insula Walcheren, de la vărsarea fluviului Scheldt
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
este un palat din Veneția, situat în sestiere Sân Marco, cu vedere la partea stângă a Canal Grande, între mică Casă De Șpriț și Casa Tornielli (cunoscută, de asemenea, sub numele de "Că' Michiel"), la confluenta cu rio di Că' Michiel. În fața sa se află Palatul Bernardo și Palatul Querini Dubois. Construit în secolul al XVIII-lea
Palatul Querini Benzon () [Corola-website/Science/333490_a_334819]
-
de Succesiune la Tronul Angliei. Bătălia însăși a fost indecisă, dar când flota franceză nu a putut găsi un port sigur apoi, a pierdut 15 nave în atacurile de la Cherbourg și La Hogue. Acest lucru a asigurat supremația anglo-olandeză în Canal pentru câțiva ani, dar adevărata decizie a fost luată de guvernele de la Londra și Versailles. Guvernul de la Londra a decis să își asigure avantajul prin construirea mai multor nave. Versailles a decis să se concentreze pe războiul continental. Flota franceză
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
fost luată de guvernele de la Londra și Versailles. Guvernul de la Londra a decis să își asigure avantajul prin construirea mai multor nave. Versailles a decis să se concentreze pe războiul continental. Flota franceză își asigurase pentru o scurtă perioadă controlul Canalului prin victoria din iulie 1690. După aceea nu s-a întreprins nimic, cu excepția unui mic raid pe coasta engleză. Pierderea Irlandei în octombrie 1691 a însemnat eșecul strategiei flotei franceze. În 1692 regele Ludovic XIV vroia totuși să îl determine
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
III să părăsească continentul, pregătind o invazie a Irlandei. În acest scop au fost concentrați 12.000 soldați în peninsula Cotentin sub comanda mareșalului de Bellefonds. La întoarcerea din Mediterană Viceamiralul D’Estrées ar fi trebuit să îi escorte peste Canal cu 12 nave de linie. Între timp Tourville i-ar ține ocupați pe inamici cu 60 nave de linie. Francezii știau foarte bine că flotele olandeză și engleză din Canal erau mai mari și că în situații normale o astfel
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
Viceamiralul D’Estrées ar fi trebuit să îi escorte peste Canal cu 12 nave de linie. Între timp Tourville i-ar ține ocupați pe inamici cu 60 nave de linie. Francezii știau foarte bine că flotele olandeză și engleză din Canal erau mai mari și că în situații normale o astfel de operațiune s-ar putea sfârși cu un dezastru. Experiența de la Beachy Head, asigurările lui Iacob II și probabil contactul efectiv cu trădătorii, l-au determinat pe Ludovic XIV să
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
acestea l-au determinat pe Ludovic XIV să îi dea lui Tourville ordinul de a se lupta cu inamicul indiferent dacă este "slab sau puternic". Strategia anglo-olandeză era pur și simplu de a ataca orice corabie franceză care intră în Canal. În acest scop nave engleze erau echipate tot timpul și noi nave au început să se alăture flotei. Olandezii au echipat nave pentru a înlocui pierderile din 1690. Din cauza acestor efoturi și a concentrării flotei aliate, flota engleză era aproape de
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
fi adunată la timp; D’Estrees și flota din Toulon, plecați cu 13 nave din Toulon la începutul lunii mai, au fost întorși din drum în strâmtoarea Gibraltar la 18 mai, pierzând 2 nave în furtună (reușind să ajungă în Canal abia după bătălie), iar Villette-Mursay cu escadra din Rochefort a întârziat. A fost nevoie să fie lăsate la Rochefort cinci nave sub comanda Marchizului de La Porte. Flota din Brest a lui Tourville avea echipajele incomplete iar când a ridicat ancora
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
ridicat ancora, la 29 aprilie, a fost nevoit să lase în port 20 de nave sub Chateau-Renault. Flota sa a fost întârziată din nou de vânturile adverse și a ajuns în rada Berteaume abia la 2 mai. Tourville intră în Canal cu 37 nave de linie, însoțit de 7 nave incendiare, plus fregate, nave de recunoaștere și de transport. La 15 mai i s-a alăturat Villette și escadra din Rochefort, cu 7 nave de linie și nave auxiliare, mărind flota
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
70-80 ambarcațiuni. Între timp flota aliată se aduna la St. Helens lângă Insula Wight; viceamiralul Escadrei Roșii Sir Ralph Delaval sosise la St. Helens la 8 mai; a doua zi i s-a alăturat Richard Carter, care fusese în vestul Canalului escortând un convoi și ducând trupe în Guernsey. Olandezii trimiseseră o flotă din Texel sub Almonde din aprilie, care se îndrepta sper sud. Amiralul Escadrei Albastre Sir John Ashby ridică ancora de la Nore la 27 aprilie. Amiralul Flotei Sir Edward
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
Almonde din aprilie, care se îndrepta sper sud. Amiralul Escadrei Albastre Sir John Ashby ridică ancora de la Nore la 27 aprilie. Amiralul Flotei Sir Edward Russell a fost întârziat până la 29 aprilie, dar câștigă timp făcând un pasaj riscant prin canalul Gull. El îl întâlni pe Almonde la Downs și o altă escadră olandeză la Dungeness, ajungând la St. Helens în a doua săptămână a lunii mai. Alte detașamente li s-au alăturat în următoarele zile, până la 14 mai, când Russell
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
urmare a bătăliei, francezii au abadonat ideea de a obține superioritatea navală ca atare, adoptând în schimb strategia continentală pe ucat și urmărind un război împotriva comerțului pe mare (războiul de cursă). Bătălia este privită diferit pe fiecare parte a Canalului. Englezii au văzut acțiunile ca o singură bătălie ce a durat 6 zile, numind-o Bătălia de la La Hogue sau pur și simplu Hogue. Pe de altă parte francezii au distins luptele în bătălii separate, de la Barfleur, Cherbourg și La
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
victorie este de asemenea lipsită de consistență. Luptele de la Cherbourg și La Hogue nu pot fi considerate decât înfrângeri, dar Barfleur nu poate fi privită ca o victorie. Obiectivul strategic de a concentra flota și de a prelua controlul asupra Canalului înainte ca flota aliată să fie adunată eșuase deja la 14/24 mai, iar oportunitatea de invazie s-a pierdut chiar dacă nu ar fi avut loc nici o bătălie navală. Din punct de vedere tactic, Tourville a reacționat excelent într-o
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
este un palat din Veneția, situat în sestiere Sân Marco, cu vedere la partea stângă a Canal Grande, între Rio di Sân Luca și Palatul Grimani di Sân Luca pe de o parte și Palatul Tron și Palazzetto Tron Memmo pe de altă parte. În fața sa se află Palatul Papadopoli. Construcția actualei clădiri datează probabil de la mijlocul
Palatul Corner Contarini dei Cavalli () [Corola-website/Science/333491_a_334820]
-
Palatul D'anna Viaro Martinengo Volpi di Misurata, cunoscut, de asemenea, ca Palatul Talenti D'Anna Volpi, este un palat din Veneția, situat în sestiere Sân Marco, cu vedere la partea stângă a Canal Grande, între Palatul Tron și Casa Marinoni și vizavi de Palatul Donà della Trezza. Această clădire a trecut în proprietatea mai multor familii în decursul istoriei sale. Construit la începutul secolului al XVI-lea de către familia Talenti, palatul a trecut
Palatul D'Anna Viaro Martinengo Volpi di Misurata () [Corola-website/Science/333496_a_334825]
-
(sau Palazzo Dandolo Farsetti) este un palat din Veneția, situat în sestiere San Marco, cu vedere la partea stângă a Canal Grande, nu departe de Podul Rialto. Este sediul, împreună cu alăturatul Ca' Loredan, al primăriei orașului lagunar. Palatul a fost construit în secolul al XIII-lea de către descendenții dogelui Enrico Dandolo, având inițial doar două etaje. Federigo Contarini, care a cumpărat
Ca' Farsetti () [Corola-website/Science/333495_a_334824]
-
au fost căsătoriți oficial în de Walter Veltroni, prietenul lui Clooney și fostul primar al Romei. Palatul Farsetti este o clădire dispusă pe trei nivele, plus un mezanin: primele două sunt cele originale, cu loggia în stil venețian-bizantin de la nivelul canalului; etajul al doilea și mezaninul sunt rezultatul unor lucrări în stil renascentist. Parterul are un pridvor central închis, cu cinci arcade, sprijinite de patru coloane corintice, care sunt structural similare cu cea a adiacentei Ca' Loredan, de care Ca' Farsetti
Ca' Farsetti () [Corola-website/Science/333495_a_334824]
-
este un impunător palat renascentist din Veneția (Italia), situat în sestiere Sân Marco, nu departe de Podul Rialto. El se află la vărsarea canalului rio di Sân Luca în Canal Grande. A fost reședința familiei nobiliare Grimani până în 1806. Astăzi este sediul Curții de Apel din Veneția. Doamna Grimani, într-un interviu acordat programului francez "Enquête exclusive", a afirmat că palatul datează din secolul
Palatul Grimani di San Luca () [Corola-website/Science/333494_a_334823]
-
este un impunător palat renascentist din Veneția (Italia), situat în sestiere Sân Marco, nu departe de Podul Rialto. El se află la vărsarea canalului rio di Sân Luca în Canal Grande. A fost reședința familiei nobiliare Grimani până în 1806. Astăzi este sediul Curții de Apel din Veneția. Doamna Grimani, într-un interviu acordat programului francez "Enquête exclusive", a afirmat că palatul datează din secolul al XIV-lea. Palatul a fost
Palatul Grimani di San Luca () [Corola-website/Science/333494_a_334823]
-
cu o tânără din familia Tiepolo, a cerut mâna să de la tatăl ei care i-a răspuns umătoarele: Non sarà mai dito vero che mi daga la mân de mia fia a un desparà che no ga gnanga palazzo în Canal"» ("Nu voi da mâna fiicei mele unui disperat care nu are palat pe Canal"). Tânărul Grimani a promis că va construi o casă cu ferestre mai mari decât portalul de la Că' Tiepolo și așa a fost.
Palatul Grimani di San Luca () [Corola-website/Science/333494_a_334823]
-
i-a răspuns umătoarele: Non sarà mai dito vero che mi daga la mân de mia fia a un desparà che no ga gnanga palazzo în Canal"» ("Nu voi da mâna fiicei mele unui disperat care nu are palat pe Canal"). Tânărul Grimani a promis că va construi o casă cu ferestre mai mari decât portalul de la Că' Tiepolo și așa a fost.
Palatul Grimani di San Luca () [Corola-website/Science/333494_a_334823]