31,332 matches
-
valahii ce locuiesc insulele Dunării, între care și Peuce. În prezent, Grindul Caraorman adăpostește o pașnică așezare de pescari. În apropiere, spre apus, se află una din rezervațiile Deltei, loc preferat de pelicani. De la Insula Leuke la Insula Șerpilor. Cealaltă insulă, Leuce la romani, se află în largul mării, la răsărit de gura Sulina. Ptolemeu îi dă longitudinea de 57°30', iar gurii Sulina, 56°15'. Deci, diferența de longitudine, după acest geograf, din secolul II, era de 1°15'. Cum
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
gura Sulina. Ptolemeu îi dă longitudinea de 57°30', iar gurii Sulina, 56°15'. Deci, diferența de longitudine, după acest geograf, din secolul II, era de 1°15'. Cum gradul lui este de circa 15 km, distanța de țărm a insulei era în antichitate de circa 20 km. Retragerea cu circa 15 km a litoralului deltaic, datorită transgresiunii marine în curs, explică distanța actuală de circa 35 km. I se spune acum Insula Șerpilor, în Evul mediu, pe portulanul lui Marino
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de circa 15 km, distanța de țărm a insulei era în antichitate de circa 20 km. Retragerea cu circa 15 km a litoralului deltaic, datorită transgresiunii marine în curs, explică distanța actuală de circa 35 km. I se spune acum Insula Șerpilor, în Evul mediu, pe portulanul lui Marino Sanudo cel Bătrân - Fidonisi - ceea ce înseamnă același lucru, iar în antichitate, pentru corăbierii din Milet, Achillea sau Leuke - Alba. Pentru greci era o insulă sfântă, adăpostind templul și mormântul eroului Ahile, un
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de circa 35 km. I se spune acum Insula Șerpilor, în Evul mediu, pe portulanul lui Marino Sanudo cel Bătrân - Fidonisi - ceea ce înseamnă același lucru, iar în antichitate, pentru corăbierii din Milet, Achillea sau Leuke - Alba. Pentru greci era o insulă sfântă, adăpostind templul și mormântul eroului Ahile, un loc de pelerinaj cu virtuți tămăduitoare. De fapt este o stâncă fără vegetație, de câteva hectare, atingând deasupra nivelului mării înălțimea de 40 m în mijlocul ei. În pofida numelui antic, roca are o
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
din jur, iar deasupră-i pluteau fără îndoială, ca și astăzi, stoluri de pescăruși albi. Mai mult, templul din blocuri șlefuite de calcar alb reflecta neîndoielnic lumina ce-l învăluia, transformîndu-l într-un adevărat far. De aici și supranumele antic de "Insula strălucitoare", pe care i-l dă Pindar în secolul V î.e.n. O menționează, între alții, Strabon, Pliniu cel Bătrân, Maximin din Tyr, ca fiind reședința lui Ahile, Priscianus, care menționează mulțimea de păsări albe ca zăpada; dar cea mai frumoasă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
mai frumoasă descriere o face Arrian, în "Periplul" său din secolul II e.n. (203-241), care ne spune cum acele păsări imaculate ca neaua spălau lespezile templului sfânt cu apă de mare și le măturau în zbor cu aripile lor. Însă insula nu primea numai vizita pelerinilor pioși. Săpături arheologice din secolul XIX au dezgropat fragmentul unui decret olbian din secolul IV e.n., Olbia fiind o colonie greacă de la gura Bugului, prin care se dădea laudă unui cetățean ce izgonise de pe insulă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
insula nu primea numai vizita pelerinilor pioși. Săpături arheologice din secolul XIX au dezgropat fragmentul unui decret olbian din secolul IV e.n., Olbia fiind o colonie greacă de la gura Bugului, prin care se dădea laudă unui cetățean ce izgonise de pe insulă pirații ce-și făcuseră sălaș aici. Erau desigur cei care jefuiau corăbiile eșuate pe bancurile de nisip, acele "piepturi" cum le spuneau corăbierii greci, formate atât la gurile Dunării, cât și la gurile îngemănate ale Bugului și Niprului. Insula Fidonissi
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de pe insulă pirații ce-și făcuseră sălaș aici. Erau desigur cei care jefuiau corăbiile eșuate pe bancurile de nisip, acele "piepturi" cum le spuneau corăbierii greci, formate atât la gurile Dunării, cât și la gurile îngemănate ale Bugului și Niprului. Insula Fidonissi este precis marcată pe portulanul medieval al lui Marino Sanudo cel Bătrân, în dreptul gurii Sollina. În secolul al XIX-lea, arheologii ruși fac săpături pe insulă și dezvelesc fundațiile unui templu extraordinar de mare; se mai păstrau încă și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
atât la gurile Dunării, cât și la gurile îngemănate ale Bugului și Niprului. Insula Fidonissi este precis marcată pe portulanul medieval al lui Marino Sanudo cel Bătrân, în dreptul gurii Sollina. În secolul al XIX-lea, arheologii ruși fac săpături pe insulă și dezvelesc fundațiile unui templu extraordinar de mare; se mai păstrau încă și porțiuni însemnate din zidăria cu blocuri mari de calcar alb. Nicolae Densușianu 19 face legătura între mitul grecesc al Insulei Albe și baladele și colindele românești, care
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
XIX-lea, arheologii ruși fac săpături pe insulă și dezvelesc fundațiile unui templu extraordinar de mare; se mai păstrau încă și porțiuni însemnate din zidăria cu blocuri mari de calcar alb. Nicolae Densușianu 19 face legătura între mitul grecesc al Insulei Albe și baladele și colindele românești, care cântă o Mănăstire Albă cu nouă altare, din "prundul mării". Cităm câteva versuri din culegerea de poezii populare a lui G. Dem. Teodorescu 20: Într-al Mării Negre prund La dalbele mănăstirii, Ler, Doamne
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
din culegerea de poezii populare a lui G. Dem. Teodorescu 20: Într-al Mării Negre prund La dalbele mănăstirii, Ler, Doamne, Ler, Iacă Doamne-n prundul mărei, Hai Lerunda Lerului Doamne, La mănăstirea cu nouă altare. Iată aici, în acest colind, insula marină - "prundul mărei" și templul său "dalbele mînăstirii". Pe ce căi se va fi făcut această confluență de mituri? IV Apele mari au curs către noi din negurile limbii traco-dace Cuvinte vechi în hidronimie. Remanența peste vremuri a macrohidronimiei este
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
se mai numesc și celule APUD (amine precursor uptake and decarboxilation). Inafara celulelor G producătoare de gastrină, la nivelul stomacului și intestinului se mai găsesc și celulele TG care conțin G34 și cantități mici de G17. Alte localizări ale gastrinei: insulele pancreatice (în cursul vieții fetale), lobul anterior și intermediar hipofizar, hipotalamus și în bulb; funcțiile sale în aceste teritorii nu sunt încă bine cunoscute. Gastrina este un hormon polipeptidic tipic care prezintă macroși microheterogenitate; macroheterogenitatea se referă la variabilitatea de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
în 1958. Următoarele trei cărți, tot de reportaje - Cal bătrân cu chingă roșie, Pământul, marea, cerul și oamenii (ambele din 1974) și Semnul delfinului (1976) -, își extrag substanța din viața de toate zilele pe marile șantiere, în uzine, fabrici, în Insula Mare a Brăilei etc. După tiparul ideologic al epocii, Z. investighează mediile muncitorești, se arată fascinat de „oamenii socialismului” ori de „omul comunist”, își provoacă interlocutorii la lungi discuții și decupează crâmpeie de viață care vorbesc hiperbolic, triumfalist despre efort
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
etică revoluționară”. În același stil este surprinsă, complementar, grandoarea naturii. Titlurile reportajelor sunt edificatoare: Băieții din cartierul Progresul, Oamenii de piatră de la Mahmudia, Minerii, către ora două, la ieșirea din schimb, Un om al zilelor noastre, Soldați în marș, Pe insulă s-au aprins altare, Și lupta cu natura continuă etc. Romanul Ademenirea, scris între 1968 și 1982 și editat, după numeroase avataruri, în 1983, abordează dezvăluirile privind instaurarea noii ordini comuniste în Ardealul retrocedat. Prezența unui sanatoriu psihiatric, ca spațiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
de intermediar Între trib și lumea invizibilă a spiritelor; și, În virtutea relației sale personale cu spiritele, devine tămăduitor, vrăjitor, exorcist, cunoscător al viitorului, Înfăptuitor de minuni sau „taumaturg”. În timp ce mările acoperă vechile câmpii de coastă și fac să se desprindă insule, munții misterioși devin accesibili. Odată cu schimbarea mediului se degradează și resursele vegetale și animale. De asemenea, se degradează sau se complică raportul religios Între om și animale, după cum subliniază clar alianța cu lupul, adică apariția câinelui domestic. Renii au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sistem. Trebuie introdus un nou nume, civilizația „Europei arhaice” (Old Europe), pentru a indica identitatea și realizările colective ale diferitelor culturi ale Europei sud-orientale, În neolitic și calcolitic. Aria acestei civilizații se Întinde de la mările Adriatică și Egee (cu unele insule) până În Cehia și Slovacia, Polonia meridională și Ucraina. Între 7 000 și 3 500 Î.Hr. locuitorii acestei zone au dezvoltat o organizare socială mult mai complexă decât vecinii lor din vest și nord, organizare ce implică o sedentarizare profundă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
expresia „arie laterală” este modernă și arbitrară atunci când se referă la vizibilitatea arheologică a unui fenomen anume: Înseamnă o identitate diferită, nu subordonare, sărăcie sau stagnare. Este mai ales cazul Maltei, al Sardiniei și al Alpilor, trei tipuri diferite de „insule” În care amprenta ideologică a Europei arhaice se simte filtrată sau e vagă. Alpii devin „insule” În timpul colonizării neolitice. Unele habitate neolitice studiate recent, alături de dezvoltarea masivă a practicii incizării și sculptării pietrelor arată că, În mileniile al V-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anume: Înseamnă o identitate diferită, nu subordonare, sărăcie sau stagnare. Este mai ales cazul Maltei, al Sardiniei și al Alpilor, trei tipuri diferite de „insule” În care amprenta ideologică a Europei arhaice se simte filtrată sau e vagă. Alpii devin „insule” În timpul colonizării neolitice. Unele habitate neolitice studiate recent, alături de dezvoltarea masivă a practicii incizării și sculptării pietrelor arată că, În mileniile al V-lea și al VI-lea Î.Hr., primii locuitori ai Alpilor orientali și centrali Împărtășeau Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arată că, În mileniile al V-lea și al VI-lea Î.Hr., primii locuitori ai Alpilor orientali și centrali Împărtășeau Într-o oarecare măsura moștenirea mentală a Europei arhaice: pasiunea pentru reprezentare, teme mitologice, consacrarea casei, statuete feminine. În ceea ce privește insulele autentice, arhipelagul maltez este bine cunoscut pentru Înflorirea autonomă a unei religii exprimate nu numai În divinitate, credințe și sisteme cultuale, ci și În temple imense, osuare subterane și sculpturi uimitoare. Idolul dominant (divinitatea centrală?) este o creatură obeză asexuată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vorba despre Europa megaliților, primele mari monumente din lume: Încăperi mortuare sub movile, construcții imense sau dolmene, pietre enorme Înfipte În pământ sau menhir. Fenomenul s-a născut din aculturația neolitică a populațiilor epipaleolitice, numeroase din zona accidentată (incluzând și insulele) din marea câmpie europeană, Într-una din cele mai fertile hibridizări sociale și conceptuale ale istoriei umane. Sacralitatea paleolitică spontană a locurilor fuzionează acum cu „construirea” culturală a locurilor sub forma unor monumente (Bradley, 1990; Garwood et al., 1991). Aici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În urma practicii nivelatoare a statului unitar egiptean. De fapt, cunoaștem foarte puține lucruri despre aceste sanctuare primitive, construite din materiale perisabile și Înlocuite, odată cu trecerea timpului, cu altele mai nobile. Un astfel de caz a fost descoperit la Assuan, În insula Elefantina 1, la baza unei serii de temple, ridicate succesiv unul peste altul, Înlocuind clădirile mai vechi cu altele noi, păstrând totuși legătura cu templul de bază, În care se mai putea ajunge Încă multă vreme, străbătând până la capăt un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
corespondent al biblicului Noexe "Noe", care, În tradiția sumeriană, poartă numele de Ziusudraxe "Ziusudra", iar În cea akkadiană Utnapistim (la fel ca În poemul nostru) sau Atrahsșs (În poemul omonim)1. Eroul potopului este nemuritor și se află pe o insulă Îndepărtată și misterioasă, ferit moarte. Este vorba despre o excepție mitologică singuralră care, prin Însăși existența ei, subliniază realitatea tristă a legii contrare. Iar autorul anonim al epopeii Ghilgameș se agață de aceasta pentru a o Înfățișa ca atare, prezentându
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
agață de aceasta pentru a o Înfățișa ca atare, prezentându-l pe eroul epopeii ca pe un om dedicat În Întregime „căutării nemuririi”, În numele unei Întreprinderi Înălțătoare, dar, În realitate, de neatins. Ghilgameșxe "Ghilgameș" decide să Înfrunte călătoria eroică spre insula unde trăiește Utnapiștimxe "Utnapiștim", cu intenția de a Învăța de la el secretul nemuririi. Dar scopul călătoriei este o iluzie, după cum Îl avertizează zeul Șamaș și, mai ales, hangița Sidurixe "Siduri", pe care o Întâlnește În timpul călătoriei (tab. X, col. III
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
statuile divine este ușor de atribuit tot acestui zeu, ajutat, eventual, de Cei Șaptexe "Cei Șapte" Înțelepți apkall¿. Principalul centru de cult al lui Enkixe "Enki"/Ea era cetatea sud-mesopotamiană Eridu, aproape de Golful Persic. Zeul era venerat și la Dilmun (insula Bahrein), În Golful Persic. Lui Enkixe "Enki"/Ea i se atribuie mai multe soții de-a lungul timpului: Damkinaxe "Damkina" (prescurtare a sumerienei Damkiannaxe "Damkianna", „Stăpâna/Soția pământului și cerului”); Mah, „Sublima” (pe care semiții o vor numi și B
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mesopotamieni, mai trebuie amintiți Adamateraxe "Adamatera", Huleluxe "Hulelu", Shakhruxe "Shakhru" (Shaharxe "Shahar", la Ugarit), Ishkharaxe "Ishkhara" și alte teonime menționate mai rar sau atestate doar În onomastică. 4. Ugarittc "4. Ugarit" Situl de la Ugarit (Ras Shamra) pe coasta siriană dinspre insula Cipru a fost capitala unui mic regat deosebit de Înfloritor În secolele XV-XIII, epocă atestată documentar de textele din arhivele orașului. Din punct de vedere sociopolitic, economic și cultural, Ugarit este predecesoarea directă a cetății feniciene din secolul I, de care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]