33,912 matches
-
folosesc limba română și o limbă străină. Școlile oferă și clase și grupuri de studiu pentru minoritățile naționale, cu învățământ în limba maternă, respectiv rusă și turcă. Opt unități sunt de nivelul învățământului superior, cele mai importante fiind Universitatea „Ovidius”, Academia Navală „Mircea cel Bătrân” și Institutul de Marină Civilă. Constanța are relații cu 22 de orașe înfrățite și partenere, amplasate în întreaga lume. Adițional, patru țări dețin acolo consulate generale, iar opt consulate onorifice. La Constanța activează posturile locale de
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
a recomandat părinților să-i găsească un profesor mai bun. Printre cei care l-au inițiat pe Ion Voicu în studiul viorii s-au aflat Garabet Avakian și Vasile Filip, pentru ca la 14 ani să dea examenul de admitere la "Academia Regală de Muzică", unde a intrat direct în anul V. Fiind admis la "Academia Regală de Muzică" din București, a reușit să absolve cursurile, care durau șapte ani, în doar trei ani, în 1940. Profesor și îndrumător i-a fost
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
au inițiat pe Ion Voicu în studiul viorii s-au aflat Garabet Avakian și Vasile Filip, pentru ca la 14 ani să dea examenul de admitere la "Academia Regală de Muzică", unde a intrat direct în anul V. Fiind admis la "Academia Regală de Muzică" din București, a reușit să absolve cursurile, care durau șapte ani, în doar trei ani, în 1940. Profesor și îndrumător i-a fost Constantin Niculescu. Primul său loc de munca a fost cel de violonist în Orchestra
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
aplicată în fizica atomică și l-a făcut vestit peste hotare, mai târziu și în Italia. În anul 1928, Fermi a fost numit profesor de fizică teoretică la "Universitatea din Roma" și, în același an, a fost ales membru al "Academiei Regale a Italiei" ("Règia Accademia d'Italia"). Aici a activat timp de 10 ani și a pus bazele școlii italiene de fizică modernă. În 1934 a efectuat experiențe de bombardare a nucleelor elementelor grele cu neutroni - primele cercetări în domeniul
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
la Carpineto Romano, și era al șaselea din cei șapte copii ai contelui Lodovico Pecci și a soției sale, Anna Prosperi-Buzi. A existat o oarecare îndoială asupra originii nobile a familiei Pecci, iar atunci când tânărul Gioacchino a cerut admiterea în Academia dei Nobili din Roma, a întâmpinat o oarecare împotrivire drept pentru care a scris istoria familiei, arătând că Pecci din Carpineto se trage din familia Pecci din Siena, constrânși să emigreze în statul papal în prima jumătate a secolului al
Papa Leon al XIII-lea () [Corola-website/Science/298244_a_299573]
-
Asemenea altor tineri romani din acea vreme care ținteau spre o carieră publică, el a studiat, pe lângă teologie, dreptul canonic civil. În 1832 obține doctoratul în teologie, motiv pentru care, după dificultățile menționate mai sus, cere să fie primit în Academia nobililor ecleziastici și începe studiul dreptului civil la Universitatea de stat "Sapienza" din Roma. Datorită talentelor sale și a protecției cardinalilor Sala și Pacca, este numit prelatul casei, în ianuarie 1837, de către papa Grigore al XVI-lea, deși nu era
Papa Leon al XIII-lea () [Corola-website/Science/298244_a_299573]
-
următorii zece ani se nasc cei cinci copii ai lor. Anul 1874 aduce o schimbare decisivă în viața lui Gauguin. Are acum 25 de ani și pentru el începe lucrul în atelier și perioada de căutări artistice. Se înscrie la "Academia Colarossi", unde învață secretele picturii după model. Este anul când se organizează prima expoziție a impresioniștilor și Gauguin cumpără, încântat, tablouri realizate în acest stil. În 1875, expune primul său tablou, ""Peisaj la Viroflay"", în care se simte influența lui
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
atunci când maestrul George Enescu, căruia i-a plăcut desenul, îl cumpără cu un preț ridicat. Cu toate că începuse să ia lecții de pictură la București, tatăl său îl trimite la Paris să studieze economia și artele. Pentru o vreme frecventează cursurile "Academiei Julian", neglijând însă total științele economice, și, în consecință, nu mai primește bani de acasă. Pentru a-și asigura existența în capitala Franței, muncește seara în restaurante, spălând vasele, în timp ce ziua, copiază operele marilor maeștri în muzee, cópii pe care
Jean Negulesco () [Corola-website/Science/298262_a_299591]
-
Tray"" de către "International Executive Service Corporation" și cu ""The Laurel Award"" pentru întreaga sa producție regizorală. A fost membru de onoare în "American-Romanian Academy of Arts and Sciences" și în anul 1983 i s-a decernat Diploma de Onoare a Academiei. În 1984 și-a publicat memoriile sub titlul ""Things I Did and Things I Think I Did"" ("Lucruri pe care le-am făcut și lucruri pe care cred că le-am făcut"). Jean Negulesco a murit în urma unui atac cardiac
Jean Negulesco () [Corola-website/Science/298262_a_299591]
-
Ludwig Eduard Boltzmann (n. 20 februarie 1844, Viena - d. 5 septembrie 1906, Tybein, Austro-Ungaria) a fost un fizician și matematician austriac, membru al Academiei de Stiințe din Viena, faimos pentru inventarea mecanicii statistice, ca metodă generală de studiere a gazelor. A studiat la Viena, Heidelberg și Berlin. A fost profesor la Universittea din Viena (1867), la Universitatea din Graz (1869), din nou la Viena
Ludwig Boltzmann () [Corola-website/Science/298264_a_299593]
-
cu voltaj mare (dinam cu patru induși fixați pe același arbore pentru obținerea unei tensiune de peste 2000 V), experiment care a atras atenția cercetătorilor vremii. O parte din cercetările sale sunt publicate în publicațiile de specialitate ale vremii precum “Analele Academiei de Științe” și „Buletinul Societății Franceze de Fizică”. În urma susțineri tezei de doctorat din 28 aprilie 1896 devine doctor în fizică. În 1986 se întoarce în țară și este numit conferențiar de matematici generale, în cadrul Facultății de Științe a Universității
Dragomir Hurmuzescu () [Corola-website/Science/298286_a_299615]
-
la București unde a fost director al Institutului Electrotehnic, profesor la “Catedra de aplicații ale căldurii și electricității” de la Facultatea de Științe și decan al acestei facultăți. În 1916 a fost ales membru corespondent al Academiei Române și membru fondator al Academiei de Științe din Romania, iar în 1937 -membru de onoare al Societății Franceze a Electricienilor. În anul 1937 se retrage din activitatea profesională. În 1965, la împlinirea a 100 de anii de la naștere, UNESCO propune omagierea marelui savant român Dragomir
Dragomir Hurmuzescu () [Corola-website/Science/298286_a_299615]
-
alo, aici Radio București", urmat de discursul președintelui Societății, . Acesta a fost momentul care a inaugurat, practic, postul național de radio din România. În 1927 este ales președintele pentru primul exercițiu al Comitetului Electrotehnic Român. A fost membru fondator al Academiei de Științe din România . Colaborează în mai multe proiecte cu ingineri de seamă ai vremii, precum cu:
Dragomir Hurmuzescu () [Corola-website/Science/298286_a_299615]
-
, principe de Montenevoso (n. 12 martie 1863, Pescara - d. 1 martie 1938, Gardone) a fost un poet, romancier, nuvelist și dramaturg italian, președinte al Academiei italiene. "", poet, romancier, dramaturg și soldat s-a născut în Pescara, la 12 martie 1863. Părinții săi erau "Francesco Paolo Rapagnetta", care și-a luat și numele "d'Annunzio" și "Luisa de Benedictis". S-a mutat la Roma în 1881
Gabriele d’Annunzio () [Corola-website/Science/298284_a_299613]
-
asupra ideologiei fasciste, "Gabriele D'Annunzio" nu s-a implicat niciodată în mod direct în guvernul fascist la putere, în Italia, din anul 1923. A fost creat "prinț de Monte Nevoso" în 1924, iar Mussolini l-a numit "președinte al Academiei Regale Italiene", în 1937, însă D'Annunzio a murit înainte de a-și ocupa această înaltă funcție. În mod fundamental antinazist, și detestându-l pe Hitler, s-a opus apropierii Italiei de Germania nazistă. Cu toate acestea, Mussolini i-a acordat
Gabriele d’Annunzio () [Corola-website/Science/298284_a_299613]
-
-șef al revistei "Viața românească". S-a consacrat studiului culturii italiene, elaborând numeroase lucrări de referință și traducând din opera unor mari personalități ale ei. A coordonat monumentală lucrare "Istoria literaturii italiene" și numeroase dicționare. A fost membru în numeroase academii, societăți europene și mondiale. A fost căsătorit cu actrița Maria "Mimi" Botta.
Alexandru Balaci () [Corola-website/Science/298296_a_299625]
-
și era considerat în acel timp ca geniu universal. Opera sa se extinde nu numai în domeniile filozofiei și matematicii, ci tratează teme variate de teologie, drept, diplomație, politică, istorie, filologie și fizică. A fost fondatorul și primul președinte al ""Academiei de Științe"" din Berlin (1700). Leibniz moare la 14 noiembrie 1716 în Hanovra. Leibniz elaborează în jurul anului 1675 bazele calculului diferențial și integral, de o mare însemnătate pentru dezvoltarea ulterioară a matematicii și fizicii, independent de Isaac Newton, care enunțase
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
Evangelos Odysseas Papathanassiou (gr: Ευάγγελος Οδυσσέας Παπαθανασίου, n. 29 martie 1943) este un compozitor grec, cunoscut datorită numeroaselor sale compoziții, printre care coloana sonoră a filmului "Chariots of Fire" (pentru care a primit premiul Academiei de Film), a filmelor "Blade Runner", "Bitter Moon", "", a numeroase documentare (L'Apocalypse Des Animaux, La Fête sauvage, Opéra sauvage, Cosmos-ul lui Carl Sagan, Jacques-Yves Cousteau), colaborări cu Jon Anderson, Irene Papas, precum și coloane sonore pentru teatru, evenimente științifice
Vangelis () [Corola-website/Science/298283_a_299612]
-
să compună încă de la vârsta de 4 ani și a fost un muzician autodidact. A refuzat lecțiile clasice de pian și și-a construit cariera fără cunoștințe substanțiale de teorie muzicală. A studiat muzica, pictura și regia de film la Academia de Arte Frumoase din Atena. La începuturile anilor 1960 a format grupul Formynx, care a devenit foarte popular în Grecia. În 1968, în timpul revoluției studenților din Franța, s-a mutat la Paris unde, împreună cu Demis Roussos și Loukas Sideras, a
Vangelis () [Corola-website/Science/298283_a_299612]
-
până în 1922 - este secretar particular al lui Édouard Lebey, directorul agenției de informații "Havas". După Primul război mondial, devine un fel de "poet oficial" al Franței, din 1924 este președinte al "Pen Clubului" francez, în 1925 este ales membru al "Academiei Franceze", în 1936 este numit președinte al comisiei de cooperare culturală pentru expoziția universală din Paris, din 1937 deține catedra de poezie la Collège de France. În cursul celui de al doilea război mondial refuză să colaboreze cu autoritățile de
Paul Valéry () [Corola-website/Science/298297_a_299626]
-
ar contrazice esența poeziei - să se afirme că fiecare poezie corespunde unei anumite intenții reale și unice a autorului"" [[Categorie:Nașteri în 1871]] [[Categorie:Decese în 1945]] [[Categorie:Poeți francezi]] [[Categorie:Scriitori francezi]] [[Categorie:Autori de aforisme]] [[Categorie:Membri ai Academiei Franceze]] [[Categorie:Nașteri pe 30 octombrie]] [[Categorie:Decese pe 20 iulie]] [[Categorie:Profesori ai Collège de France]] [[Categorie:Absolvenți ai Liceului Condorcet]]
Paul Valéry () [Corola-website/Science/298297_a_299626]
-
1892, Apatin, Austro-Ungaria - d. 6 mai 1960, Hamburg) a fost un compozitor maghiar de operetă. Cele mai reprezentative lucrări ale sale sunt operetele "Bal la Savoy", "Floarea din Hawaii" și "Victoria și-al ei husar". și-a făcut studiile la Academia de Muzică din Budapesta. După examenul de absolvire, din 1916, a încercat să se impună în calitate de compozitor. Compozițiile sale au fost prezentate la principalele festivaluri de muzică din Europa, el câștigânduș-i o serioasă reputație și ca dirijor de cor, cu
Paul Abraham () [Corola-website/Science/298318_a_299647]
-
sprijinit Unirea Principatelor Române. A fost redactor la multe ziare, tipărind, în ziarul "Buciumul român", pentru prima oară, epopeea "Țiganiada" de Ion Budai-Deleanu. A scris drama istorică "Plăieșul Logofăt mare", 1846. Între anii 1848 și 1853, revine ca profesor la Academie, unde predă istoria. A fost o vreme cenzor al publicațiilor din Moldova și apoi director al Arhivelor Statului din Iași (1856). Preocupările lui Codrescu, multiple, nu sunt susținute totdeauna de o pregătire corespunzătoare. Cu toate acestea, el a știut să
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
În anii 1882-1885 lucrează ca extern, apoi în 1885-1890 ca intern al spitalelor din Paris. În 1890 devine Doctor în Medicină și Chirurgie cu teza "" Le côlon pelvien pendant la vie intrautérine"" ("Colonul pelvin în timpul vieții intrauterine"), lucrare premiată de Academia de Medicină din Paris. În același an primește Medalia se argint pentru chirurgie, ca laureat al spitalelor din Paris. În perioada 1892-1895 lucrează ca profesor agregat de anatomie la Facultatea de Medicină din Paris. În 1925 este numit profesor de
Thoma Ionescu () [Corola-website/Science/298324_a_299653]
-
și dezvoltat tehnici operatorii originale de trepanație, de nefropexie, splenectomie și în cura radicală a herniilor. Thoma Ionescu a fondat periodicile ""Archives des Sciences Médicales"" (1896), ""Revista de Chirurgie"" (1897) și "Societatea Română de Chirurgie" (1897). A fost membru al Academiei de Medicină din Paris, al Societății Internaționale de Chirurgie și membru de onoare (1925) al Academiei Române. Școala sa de chirurgie a avut un rol important în formarea specialiștilor români, aducându-și totodată contribuția la îmbogățirea patrimoiniului de tehnici chirurgicale și
Thoma Ionescu () [Corola-website/Science/298324_a_299653]