31,867 matches
-
astfel de abordare urmărește centrarea activităților elevilor nu pe asimilarea mecanică a unor noțiuni și concepte, ci pe dezvoltarea de capacități, priceperi, deprinderi și atitudini care să conducă la formarea de competențe. Drept rezultat, prin studiul biologiei, elevii vor fi capabili să realizeze observații, experimente, clasificări, investigații, formulări de ipoteze și concluzii, realizarea de reprezentări grafice și statistice, rezolvarea de situații problemă, proiectarea de soluții și aplicații practice, luarea de decizii etc. Punctul focal al curriculum-urilor trebuie să fie elevul
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
limbaj acomodare internă adaptare externă Microproiectul didactic (proiectarea lecțiilor de biologie) Prin metodologie didactică se înțelege proiectarea unui model complex de instruire, care cuprinde selectarea obiectivelor instructiv-educative, identificarea resurselor procesului de învățământ, stabilirea sarcinilor de învățare și tehnicilor de lucru capabile să satisfacă realizarea tuturor obiectivelor și evaluarea rezultatelor dobândite. Acest proces formează un ansamblu de materiale cu indicațiile de utilizare, adică un proiect didactic. Componentele principale ale unui proiect didactic sunt: a) obiectivele instruirii b) conținutul c) modalități de îmbinare
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
dumnezeirea unică și pe zeii păgânilor, e plin de tot imaginarul religios al omului și are nevoie să fie purificat de toate percepțiile nepotrivite și să fie pus în legătură cu subiectul YHWH spre a-și dobândi întregul sens de care e capabil. Numai YHWH poate face aceasta și autorul vede aici o analogie lingvistică a întrupării Cuvântului: NUMELE (YHWH) ar corespunde dumnezeirii lui Hristos, iar ’elohm, firii lui omenești. Ecuația „YHWH este Dumnezeu” este ireversibilă. Uneori Scripturile accentuează YHWH este DUMNEZEU
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.2.3.1. tò pne¤mă: „Duhul”. Pne¤mă Kyríou, care traduce ebraicul ruaƒ YHWH, nu este perceput, în Vechiul Testament, ca persoană dumnezeiasca, ci doar ca o forță divină care, coborând asupra anumitor oameni (judecători, profeți, regi), îi face capabili de fapte extraordinare sau le inspiră cuvintele pe care ei le rostesc din partea lui Dumnezeu. În vedenia din Ezechiel 36,25, el însuflețește și trezește la viață oasele uscate. Revărsarea lui asupra întregului popor al lui Israel face parte din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sau cronică a pielii. Se poate manifesta prin cruste, scuame, pustule sau o combinație între acestea. Este mai mult un simptom decât o afecțiune. Emolient: se utilizează extern sau intern pentru un efect de calmare sau vindecare. Enzime: proteine complexe capabile să inducă modificări chimice în alte substanțe fără ca ele însele să se modifice. Epidermă: învelișul exterior al pielii. Excreții: materie reziduală. Eliminarea reziduurilor din organism. Expectorant: facilitează eliminarea mucusului din tractului respirator. Exudație: infiltrație sau acumulare de fluide într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
sens adevărat nu este evident și care cer, pentru a fi acceptate, o tehnică de interpretare specială - deoarece adevărul lor nu se află În text, asemenea adevărului demonstrației, evident prin jocul argumentelor, este necesară o hermeneutică, o artă a traducerii, capabilă să dezvăluie rațiunea ascunsă de povestirea absurdă (Fr. Châtelet, 1962, p. 41; M. Detienne, 1999, p. 163; P. Frutiger, 1930, pp. 33-37; Ch. Kerényi, 1957, p. 20; B. Lincoln, 1999, pp. 33-42; J.-P. Vernant, 1974a, pp. 213-214). Respins de către
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
absurdă (Fr. Châtelet, 1962, p. 41; M. Detienne, 1999, p. 163; P. Frutiger, 1930, pp. 33-37; Ch. Kerényi, 1957, p. 20; B. Lincoln, 1999, pp. 33-42; J.-P. Vernant, 1974a, pp. 213-214). Respins de către logos, mitul nu mai este considerat capabil să spună ceva esențial, ci doar să „presupună” ceva. Mythos-ul apare acum ca spectrul unei lumi alungate și În același timp râvnite: el este definit ca „iluzoriu”, „fabulos”, „periculos”, dar și ca „revelator”, „convingător”, „exemplar”. Cuvântul, În care vor rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
câteva asemenea situații: ...nu este cazul să dorim cu orice chip să separăm clar mitul de religie, mitul de istorie, legenda de invenția poetică, că este mai oportun să considerăm mitul drept un fel de mod de existență și gândire, capabil să mențină realitatea evenimentelor, dar transferând-o În alt plan al conștiinței, care ar putea fi, pe rând, mistic, alegoric, tautegoric etc. (G. Dorfles, 1975, p. 73). Sau: „mitul, ca și alegoria, este un mod de a gândi, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
studiile literare, În semiotică, În politologie sau În cultural studies. Cele mai multe dintre definițiile pe care le consider adecvate perspectivei antropologice și ancorate Într-o investigare substanțială a unor documente de teren sau de arhivă sunt construite prin acumularea de atribute capabile să contureze identitatea aparte a acestor creații culturale și specificitatea conceptului care le circumscrie. În opinia mea, suma acestor atribute poate fi sintetizată prin referirea la câteva axe definitorii: forma de exprimare și circulație (narațiune, transmisă oral din generație În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
caracterul performativ: mesajul este actualizat În fața comunității de către persoane care, prin capacitatea lor de a memora și a „interpreta” acele texte, beneficiază de un statut aparte. Prestigiul lor este legat de o dublă abilitate: aceea de a oferi performanțe „memorabile” (capabile să emoționeze și mobilizeze audiențele) și aceea de a oferi repere culturale identitare. Prima abilitate implică puterea de a crea variații stilistice, de a modela forma și, adesea, elemente ale conținutului, pentru a le adapta așteptărilor publicului și presiunii unor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sisteme de clasificare asemănătoare cu cele prin care noi separăm mitul de povestirile obișnuite (după modelul distincției antice dintre mythos și epos). Al doilea pornește de la tradițiile teoriei literare, care postulează existența unor mărci referitoare la conținut și la formă, capabile să diferențieze variatele matrice (genuri) În care poate fi construit un text. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea cercetările de teren conduse de Fr. Boas au evidențiat existența unor termeni-pereche, care apar În vocabularul triburilor din America de Nord: Indienii Tsimshian
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acestea nu sunt cele mai profunde, mai subtile sau mai adecvate, ele permit un grad oarecare de interpretare spontană. Ritul este semantic obscur și, de aceea, el solicită acumularea, prin observație și anchetă etnografică, a unui mare număr de date, capabile să devină „contexte” care clarifică ritul, date care Îl integrează Într-un ansamblu de manifestări culturale și Îi conferă un anumit sens. De aceea, cadrele de interpretare a ritualului au variat enorm, oscilând Între considerarea lui ca un loc al
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pot să opereze ca modele ale unei anumite versiuni a ordinii sociale, ele pot reprezenta o anumită idee asupra ordinii sociale, dar ele nu reflectă niciodată un statu-quo structural” (p. 15); i) caracterul efectiv al simbolurilor: acestea sunt considerate puternice, capabile să genereze schimbări; j) caracterul condensat: În simbolurile din ritual, „pot fi reprezentate deodată multiple Înțelesuri, acțiuni și semne” (p. 17); k) caracterul estetic; l) comportamentul tradițional: „Există Întotdeauna În mit ceva stereotip, standardizat, stilizat, repetitiv și inflexibil, formal. Faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
diferitele tipuri de ritualuri În jurul unor axe cu valoare generalizatoare. Aceste eforturi pot fi organizate În jurul a două mari sfere tematice: a) stabilirea speciilor și subspeciilor de ritualuri; b) stabilirea unor categorii integratoare, cu o putere de generalizare mai mare, capabile să explice prin aceasta specificul acțiunilor rituale. Antropologii lucrează cu mai multe subclase de ritualuri, considerate autonome În plan conceptual (au definiții clare) și omogene În planul realităților etnografice (includ manifestări care, În ciuda diferențelor de epoci și culturi, sunt evident
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1) a lua și remodela scheme din cultura comună care pot nuanța, privilegia sau transforma În mod strategic; 2) a le dezvolta În formularea unei experiențe rituale privilegiate; 3) a le impune, În această nouă formă, agenților (sociali - n. M.C.) capabili să le dezvolte Într-o mare variatate de situații, deseori dincolo de granițele ritualului propriu-zis (p. 116). Din această perspectivă, ritualizarea nu este numai un mecanism care creează diferențe specifice (precum acelea dintre practicile curente și cele cu semnificație simbolică), ci
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acestor forțe este o componentă esențială a puterii ei. Acesta este un aspect specific, de exemplu, vindecării, care folosește otrăvuri pentru a Însănătoși. Ambiguitatea profundă a sorcery este relevată și de imaginea ei de acțiune transgresivă și violentă, de forță capabilă atât să Încalce granițele dintre persoane și grupuri, cât și să le confirme și Întărească (B. Kapferer, 2002, p. 9). Sistemul binar, elaborat de Evans-Pritchard pe parcursul cercetării sale consacrate populaților Azande din Africa separă sorcery, care ar fi de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a corpului celui posedat; acțiuni care sunt neplăcute spiritului intrus (arătarea de substanțe urât mirositoare, Încălzirea, udarea sau lovirea corpului); acțiuni care pot să-l ispitească să iasă din corp (de obicei, arătarea unor alimente atractive); invocarea altui spirit, prietenos, capabil să-l distrugă sau să-l convingă să plece de acolo; extragerea lui, prin tăiere și/sau sugere, din corpul pacientului (vindecătorul trebuie să producă dovada extragerii acelui obiect malefic); c) Încălcarea unei interdicții (un tabu) sau a unei prescripții
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pornesc de la manipularea lucrurilor care s-au aflat În contact cu ființa, obiectul sau locul care face obiectul inițiativei magice. Pornind de la imaginea unui univers În care elementele componente sunt legate prin asemenea legi, gândirea magică „deduce” posibilitatea unei acțiuni capabile să schimbe mersul firii și existența unor proceduri adecvate, care asigură eficiența unui asemenea demers. Ceea ce Înseamnă că: a) magia instituie tehnici de acțiune asupra naturii; b) acestea se sprijină pe anumite legi; c) aceste legi se bazează pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dincolo de lucrul consacrat. Printre altele, ea atinge persoana morală care susține ceremonia” (M. Mauss, H. Hubert, 1997, pp. 49-59). La modul generic, sacrificiul „implică oferirea a ceva unei forțe spirituale, oricare ar fi forma acesteia, În credința că ea este capabilă să binecuvânteze și să aducă alte lucruri favorabile comunității. ș...ț Actul ritual al sacrificării transformă victima animală sau umană Într-un obiect sacru, deoarece viața acestuia a fost dăruită lumii spiritelor” (S. Glazier, 1996, vol. IV, p. 1133). Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fapt, să impui destinatarului un anumit cod de interpretare a lumii. Sesizarea imediată a sensului presupune posedarea acestui cod. Transparența semnelor marchează astfel victoria evidenței ideologice”. Studiul procesiunilor și paradelor evidențiază grija organizatorilor de a construi aceste ceremonii ca mijloace capabile să „comunice unitatea fundamentală a unei comunități risipite Între zone geografice diferite, dar legate Între ele” și să „dezvăluie și să dea o expresie materială unei comunități imaginare altfel fragmentate” (N. Jarman, 1997, p. 98; K. Ashley, 2001; C. Blehr
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin proceduri de ritualizare, prin care acțiuni și obiecte ale vieții de zi cu zi sunt recombinate și resemnificate. Cea mai elocventă analiză este cea elaborată de Roberto Da Matta (1991, pp. 49-59), care consideră că un sistem social este capabil să genereze ritualuri, adică să transforme actele uzuale În acte simbolice, semnificative În plan cultural, prin tehnici de „dislocare” a unui element din contextul său firesc și de transformare a lui În simbol. În acest scop, oamenii folosesc mecanisme de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În vederea construirii unei versiuni a istoriei și a unor evenimente de referință În consens cu viziunea despre trecut a unor grupuri politice și /sau intelectuale, reprezintă un instrument de legitimare a ordinii politice, prin fabricarea și impunerea unui „trecut” exemplar, capabil să legitimeze pretențiile acestora la supremație. Succesul lui depinde de abilitatea acestor grupuri de a obține, stimula și menține vie adeziunea populară, prin reprezentări simbolice În consens cu aspirațiile populare. Spre exemplu, mai multe studii (C. Amalvi, 1994; A. Corbin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și de asumare a istoriei naționale ca sumă a „aminitirilor monarhice, memoriei revoluționare și gloriei napoleoniene” (A. Corbin, 1994, p. 82). În acest context se articulează treptat, din unități ritualice diverse, comemorarea zilei de 14 iulie, ca o sărbătoare națională capabilă să adune masele În jurul unei reprezentări consensuale a trecutului și a identității naționale. Accentul se mută acum dinspre elementele de comemorare către cele festive: Sărbătoarea se desfășoară În două etape succesive: dimineața este În general consacrată manifestărilor oficiale și/sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obstacolele naturii, care sunt ajutați de colegi loiali, gata să se sacrifice pentru ei (precum Enkidu pentru Ghilgameș sau Patrocle pentru Ahile). Tot presa, dar și alte forme culturale contribuie la „eroizarea” unor celebrități, construind variate texte de tip hagiografic, capabile să creeze chiar un cult al vedetei respective (J.-P. Albert, 1998; H. Berlioz, 1983; P. Centlivres, 2001; M. Pouchelle, 1983; G. Segré, 1997); filmul și literatura promovează mitul eroului descoperitor (B. Riffenburgh, 1993), benzile desenate fabrică eroi cu aureolă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aplicăm diferitele criterii folosite În definirea conceptului de mit și În identificarea, În diverse manifestări culturale, a atributelor mitului, constatăm că, În spațiul culturii populare românești, nu există mituri. Altfel spus, În folclorul românesc nu pot fi izolate forme culturale capabile să Îndeplinească toate atributele presupuse de o definiție cumulativă a mitului. În plus, În limbajul membrilor comunităților rurale nu există niciun termen specific pentru a desemna manifestări culturale similare sau antagonice mitului (așa cum grecii au creat cuplul „mythos-logos, cu echivalente
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]