33,486 matches
-
misiunea de a asigura controlul asupra reigunii încredințate și de a-l păzi împotriva eventualilor agresori), însă s-au pus astfel bazele slăbiciunii structurale a puterii regale longobarde. În anul 572, după capitularea Paviei și ridicarea sa la rang de capitală regală, Alboin a căzut victima unei conspirații în Verona, pusă la cale de soția sa de origine gepidă, Rosamunda, în înțelegere cu conducătorii militari gepizi și longobarzi. Totuși, aristocrația longobardă nu a acceptat actul de ucidere a regelui și a
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
chestiunile de credință, conflictul avea coloratură politică, dat fiind că opunea pe promotorii unei politici pacifice față de Bizanț și de papalitate și ai integrării romanilor de susținătorii unei politice mai agresive de expansiune. Întreaga domnie a lui (626-636), în timpul căreia capitala a revenit la Pavia, a fost tulburată de aceste conflicte, ca și de amenințări din exterior; noul rege a reușit să respingă atacurile avarilor asupra Friuli, însă nu a putut să limiteze crescânda influență a francilor în regat. La moartea
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Rothari, în acel moment duce de Brescia și arian. Rothari a domnit între 636 și 652 și a condus numeroase campanii militare, care au adus întreaga Italie nordică sub conducerea Regatului longobard. Astfel, el a cucerit Liguria în (643), inclusiv capitala acesteia, Genova, precum și Luni și Oderzo. Însă, cu toată victoria obținută asupra exarhului bizantin de Ravenna Isaac, căzut în luptă alături de cvei 8.000 de soldați ai săi în confruntarea de pe rîul Panaro, nu a reușit să supună exarhatul puterii
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
apelului papal, temându-se că ocuparea Romei de către longobarzi ar fi însemnat și o pierdere de prestigiu pentru sine. În 773 și 774 regele francilor a invadat Italia și, dovedindu-și superioritatea față de o rezistență dură a longobarzilor, a capturat capitala acestora, Pavia. Fiul lui Desiderius, Adalgis, a găsit refugiu la bizantini, în vreme ce Desiderius și soția sa au fost deportați în Galia. Carol s-a autointitulat "Gratia Dei rex Francorum et Langobardorum" ( "Prin grația lui Dumnezeu, rege al francilor și al
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Africii și din Orientul Mijlociu, limitată la nord de Marea Mediterană, la est de Fâșia Gaza, de Israel, de Golful Aqaba (prin intermediul căruia are contact cu Iordania și cu Arabia Saudită) și de Marea Roșie, la sud de Sudan iar la vest de Libia. Capitala sa este Cairo. Are o întindere de aproximativ 1.000.000 km², fiind pe poziția a 30-a ca întindere și o populație de circa 86.000.000 de locuitori (estimată în 2014), rezultând o densitate de circa 86 locuitori
Geografia Egiptului () [Corola-website/Science/324854_a_326183]
-
menționează localitatea sub numele elen de Garaba sau Gavara, ca fiind unul din principalele orașe ale Galileei de la începutul mileniului I e.n., alături de Tzipori (Sephoris) și Tiberias, după câte se pare, al treilea ca mărime. El era în vremea aceea capitala districtului Sihnin. După alte opinii, adevărata Garaba sau Gavara ar fi fost locul numit astăzi în arabă Hirbet el Kabra. În acest oraș au propovăduit Rabbi Yohanan Ben Zakai (vreme de 18 ani, după mărturia Talmudului palestinian), cel mai mare
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
în bătălia de la Hattin. Moscheea cea veche a orășelului datează din perioada lui Salah ad Din. In Valea Sakhnin (Sahl Araba) mai sunt măslini foarte bătrâni pe care populația îi numește Rumiin (adică Bizantini). În epoca mamelucă Araba a fost capitala unei plase ("Nahiya"). Un călător arab Yakut Al Hamawi, din veacul al XIII-lea, pomenește localitatea în cartea sa, „Mu'adjam al Buldan”. In cursul istoriei Araba a fos o așezare agricolă, care se baza în primul rând pe pământul
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
muncitor pentru a-și putea completa studiile universitare, lui , după absolvirea Facultății de Științe Juridice la fără frecvență, i se refuză accesul în justiție. Devine șomer apoi lucrează ca funcționar mărunt la un spital, până reușește să intre la Primăria capitalei ca jurist. Blocat de dosarul prost, nu poate accede în redacții și în viața culturală oficială unde se formau destinele scriitoricești ale epocii. Rupt de generația sa a devenit și a rămas tot timpul un singuratic. A debutat în 1978
Dinu Grigorescu () [Corola-website/Science/326054_a_327383]
-
multe programe culturale naționale și internaționale, în demararea acțiunilor de retrocedarea imobilelor către foștii proprietari, reformarea legislației locale și în acțiuni de pionerat vizînd ocrotirea copiilor străzii colaborând cu “Salvați copiii” și asociația catolică umanitară “Concordia” de la Viena. A reprezentat capitala țării la numeroase întâlniri și dialoguri internaționale pe trei continente și la Bruxelles cu înalți reprezentanți ai Consilului Europei. În anul 2002 devine Consilier Personal al noului Premier Adrian Năstase și Subprefect al Capitalei, fiind ulterior demis cu întreaga conducere
Dinu Grigorescu () [Corola-website/Science/326054_a_327383]
-
umanitară “Concordia” de la Viena. A reprezentat capitala țării la numeroase întâlniri și dialoguri internaționale pe trei continente și la Bruxelles cu înalți reprezentanți ai Consilului Europei. În anul 2002 devine Consilier Personal al noului Premier Adrian Năstase și Subprefect al Capitalei, fiind ulterior demis cu întreaga conducere a prefecturii, momente ce sunt incluse în cartea Farse la Palatul Victoriei. Din 1997 este Președinte fondator al Fundației Spirit Românesc Pro Arte și Caritate și coordonează editura de teatru Ghepardul, unde iși va publica
Dinu Grigorescu () [Corola-website/Science/326054_a_327383]
-
pentru curajul și inteligența cu care promovează prietenia româno-americană, oferită de Consulatul General al României de la New York, dar și de numeroase scrisori de mulțumire de la ambasadori ai SUA, Franței, Austriei și de la Casa Albă. A primit Premiul Asociației Scriitorilor din capitală pentru satira necruțătoare Valsul lebedelor montată și la televiziunea română în 1994. Trei ani mai târziu a fost invitat să-și prezinte volumele de teatru “Iadul vesel, 7 comedii jucate" și “Estul sălbatic - 5 comedii inedite” la Centrul Cultural Român
Dinu Grigorescu () [Corola-website/Science/326054_a_327383]
-
astă seară?" Ulterior, foști demnitari sau susținători ai regimului au subliniat că teatrul a putut să ființeze în toată perioada guvernării antonesciene și că aceasta s-ar fi datorat "toleranței" regimului antonescian față de cultura evreiască. Existența unui teatru evreiesc în capitala unui stat fascizat a fost scoasă în evidență, pe plan internațional, și de terți comentatori cu mai mulți ani înainte de 1989. Pe de altă parte, necesitatea înființării lui s-a încadrat în politica de discriminare și segregare "rasială" a populației
Teatrul Barașeum () [Corola-website/Science/326070_a_327399]
-
Octavian Cotescu, Ștefan Bănică, Fory Etterle și Aurel Cioranu. Această reprezentație teatrală este considerată a fi una dintre cele mai valoroase și a fost imprimată de Televiziunea Română pe peliculă și apoi întregistrată pe suport DVD. Acțiunea piesei se petrece „în capitala unui județ de munte” în perioada campaniei electorale pentru alegerile din aprilie 1883 pentru Parlamentul ce urma să revizuiască Constituția României. Dându-și seama că singura șansă de a fi ales ca deputat este să obțină sprijinul autorităților politice ale
O scrisoare pierdută (spectacol TV din 1982) () [Corola-website/Science/326071_a_327400]
-
400 î.Hr. a făcut un drum peste Alpi și, după ce i-a condus pe Umbrieni, s-a așezat pe coasta de est a Italiei de la Ariminum la Anconă, si a fondat orașul "Sena Gallica" (Sinigaglia din prezent), care a devenit capitala lor. În 391 i.Hr. a invadat Etruria și a asediat Clusium. Locuitorii orașului Clusium au apelat la Romă, a cărei intervenție, însoțită de o încălcare a legii națiunilor, a dus la război, românii fiind învinși în Bătălia de la Allia (18
Brennus () [Corola-website/Science/326118_a_327447]
-
al XIX-lea, organizarea locală otomană era structurat în mod incosistent. Imperiul a fost împărțit în provincii numite „eyaleturi”, conduse de un pașa cu trei tuiuri.. Marele vizir era responsabil pentru numirile funcționarilor de prim rang ai statului, atât în capitală cât și in provincie. urile au fost desființate între 1861 - 1866, iar teritoriul a fost împărțit din punct de vedere administrativ în vilayeturi. Eyaleturile erau în subîmpărțite în districte numite liva sau sanjak, aflate sub controlul unui pașă cu un
Eyalet () [Corola-website/Science/326141_a_327470]
-
incomensurabil de pur." (Valentin Protopopescu, realizator "Texte si Pretexte", Radio Romania Cultural) „Cartea este o incursiune în fascinanta lume a Tibetului, populată cu personaje ale căror valori și credințe sunt surprinzătoare pentru europeanul obișnuit. Desfășurată în decorul pitoresc al vechii capitale tibetane, Lhasa, și în cel al lamaseriei, unde autorul și-a făcut ucenicia, viața de călugăr buddhist apare ca o călătorie sinuoasă și plină de neprevăzut pe drumul către autocunoaștere și iluminare. Spectaculoasa civilizație tibetană ni se oferă prin intermediul unei
Al treilea ochi (carte) () [Corola-website/Science/326149_a_327478]
-
este cea mai nordică unitate administrativă din Birmania. Are ca granițe statul China la nord și la est, Statul Shan la sud și India la vest. Suprafața statului este 89041 km. Capitala statului se numește Myitkyina, iar printre cele mai importante orașe din stat se numără și orașul Bhamo. Tot în această zonă se află și cei mai înalți munți din Birmania, numiți Hkakabo Razi (), formând tipul sudic al Himalayei și Indawgyi
Statul Kachin () [Corola-website/Science/326164_a_327493]
-
un greutate de cca. 150 tone, care este așezat pe alte 3 pietre mai mici, creând imaginea unei mese dacice cu trei picioare. Unele legende spun că de aici a plecat ciobanul Bucur, cel care a înființat orașul București, azi capitala României, altele leagă denumirea de haiducul Bucur. Pădurea Lacurile Bisoca este o rezervație mixtă forestiera botanica și geologică, situată pe raza comunei Bisoca din județul Buzău, pe teritoriul satului Recea. Este importantă prin arboretul de pin silvestru ( Pinus sylvestris) existent
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
surprindă Franța. Conform Planului Schlieffen Parisul nu urma să fie cucerit (în 1870 Asediul Parisului a durat luni) nici industria slăbită, ci capturarea marii majorități a Armatei franceze ca și în Războiul franco-prusac. Armata franceză urma să se replieze în jurul capitalei în apărarea acesteia și forțată să lupte într-u luptă de învăluire din partea forțelor germane. Cu toate că în concepția planului exista sădită sămânța dezastrului, atât Schlieffen cât și Moltke au fost seduși de posibilitatea de a învălui din două direcții forțele
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
23 martie 1918, când războiul a intrat în ultima fază, Parisul a avut de suferit o nouă lovitură. În plină zi, în centrul orașului, a explodat un obuz de mărime nebănuită. Se spunea că un avion gigantic a trecut deasupra capitalei; alții credeau că inamicul a ajuns la porțile Parisului. La trei ore după explodarea primului obuz statul major francez știa că inamicul bombardează Parisul cu ajutorul unui tun gigantic așezat undeva, la o distanță de 120 sau 130 kilometri, iar 30
Berta cea grasă (mortieră) () [Corola-website/Science/326193_a_327522]
-
de matematică Gh. Nicolaevici. De la acesta a dobândit primele îndrumări, fiind elev la Liceul Sfântul Sava. În timpul Primului Război Mondial este nevoit să-și întrerupă studiile și se refugiază la Roman, unde se angajează ca meditator. După încheierea războiului, se reîntoarce în Capitală, unde continuă să mediteze elevi până la încheierea studiilor secundare, după care intră ca funcționar de stat la serviciul cadastrului. În această perioadă își continuă studiile la Facultatea de Matematică, unde a avut ca profesori pe Gheorghe Țițeica, Anton Davidoglu, David
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
de Panagiotis Karatzas i-au respins înapoi în fortăreață. Spre sfârșitul lunii martie, grecii controlau practic întreaga zonă rurală, în vreme ce turcii se limitau numai la controlul asupra fortărețelor - Patras, (recucerită de turci pe 3 aprilie), Rio, Acrocorinth, Monemvasia, Nauplion și capitala provincială Tripolitsa, unde se refugiaseră numeroase famii de turci la începutul rebeliunii. Toate aceste fortărețe au fost asediate de forțele neregulate elene, dar nu au fost cucerite, pentru că revoluționarii nu dispuneau de artilerie. Cu excepția Tripoliței, toate cetățile aveau acces la
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Guvernul elen a încercat să revigoreze armata și l-a eliberat pe Kolokotronis din închisoare, dar nici acesta nu a reușit să oprească seria succeselor militare egiptene. La sfârșitul lunii iunie, Ibrahim a cucerit orașul Argos, din imediata vecinătate a capitalei Nauplion. Nauplionul a fost salvat de comodorul Gawen Hamilton din Royal Navy, care și-a plasat vasele într-o formație care dădea impresia atacatorilor că sunt gata să acorde sprijin de artilerie grecilor din oraș. În acest timp, turcii au
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
a Greciei în cadrul statului otoman. Chiar înainte de întâlnirea cu Wellington, împăratul Rusiei trimisese un ultimatul Porții, prin care cerea evacuarea Principatelor Dunărene și rezolvarea chestiunilor aflate în suspensie între cele două puteri de către ambasadori plenipotențiari turci trimiși la negocieri în capitala Rusiei. Sultanul a fost de acord să-și trimită ambasadorii la negocieri și, pe 7 octombrie 1826, a semnat Convenția de la Akkerman, acceptând pretențiile țarului cu privire la Serbia și Principatele Dunărene. Grecii s-au supus condițiilor mediatorilor europeni, dar turcii și
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
votate, dar nu avea dreptul să dizolve parlamentul. Persoana guvernatorului era inviolabilă, în timp ce miniștri erau responsabili pentru acțiunile lor publice. Ultima acțiune întreprinsă de Adunare înainte de dizolvarea sa a fost arpobare pe 4 mai 1827 a stabilirii orașului Nauplion drept capitală a Greciei și ca sediu al parlamentului și guvernului. A patra Adunare Națională de la Argos (în limba greacă:Δ' Εθνοσυνέλευση Άργους) a fost convocată în Argos pe 11 iulie 1839, în faza finală a Războiului de Independență. A patra Adunare
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]