32,222 matches
-
fragmente din picturile sale au fost mutate în memorialul Holocaustului Yad Vashem din Israel cu aprobarea autorităților locale ucrainene. Este într-adevăr greu de spus dacă originea evreiască anulează importanța faptului de a fi trăit și creat în Polonia. În esență, identitățile iudaică și poloneză nu ar avea de ce să fie contrare, mai ales având în vedere respectul pentru suferința evreilor arătat de Polonia după perioada comunistă (redeschiderea sinagogilor, festivalurile de cultură evreiască etc.). Cealaltă parte a frescelor se găsesc în
Bruno Schulz () [Corola-website/Science/303312_a_304641]
-
Change" (Jossey-Bass, 1988), adaugă "Poate că cea mai importantă critică pe care o putem aduce abordării 4P, si de care ar trebui să fii constient, este că în mod inconștient îmbrățișează punctul de vedere interior-exterior (privind de la produsele companiei), pe când esență marketingului ar trebui să fie punctul de vedere exterior-interior". Chiar și așa, prin construirea acestui set ușor memorabil, teoria 4P este un ghid rapid care acoperă majoritatea categoriilor majore ale activității de marketing, precum și cadrul în care aceste pot fi
Marketing () [Corola-website/Science/303367_a_304696]
-
pure). Înflorește concomitent cu înfrunzirea. Pe un ax lung, pendul, se află achene numeroase, care au la bază o bractee trilobată (spre deosebire de C. orientalis Mill. - cărpiniță, la care bractea este întreagă). Lemnul de carpen este considerat printre cele mai valoroase esența ca lemn de foc. Au flori unisexuate, dispuse monoic. Frunzele sunt compuse și conțin substanțe aromatice. Florile mascule sunt grupate în inflorescențe amentiforme, pendule, au un perigon sepaloid și 3-40 stamine. Florile femele sunt solitare sau dispuse cîte 2-5, situate
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
această viziune a fost spulberată atunci când a fost numit pe 27 martie 1508 "Pilot Major al Spaniei", el avea să-i învețe pe toți tinerii navigatori cosmografia și arta de a naviga. A devenit și inspector al flotei spaniole. În esență Vespucci avea controlul asupra călătoriilor sub steagul spaniol. Recapitulând, Vespucci a fost primul european ajuns în Brazilia. A fost primul ce a călcat pe coastele Uruguayului și Argentinei. A descoperit unele dintre cele mai importante fluvii ale lumii: Amazon, Pavia
Amerigo Vespucci () [Corola-website/Science/302426_a_303755]
-
O cercetare asupra binelui)", Nishida scrie despre experiență, realitate, bine și religie. Filosoful japonez arată că forma cea mai profundă a experienței este experiența pură. Nishida analizează gândirea, voința, intuiția intelectuală și experiența pură. Conform viziunii lui Nishida, precum și conform esenței înțelepciunii orientale, căutăm armonia în experiență, unitatea.
Nishida Kitaro () [Corola-website/Science/302498_a_303827]
-
prin predarea artei origami. Obiectul din hârtie, spre deosebire de cel din piatră, este perisabil. El nu poate sluji eternității. Viața hârtiei cu forma ce o îmbracă este pasageră, creează doar un moment de bucurie estetică, dincolo de care se păstrează doar memoria esențelor. Așadar, ceea ce pierde în durată arta plierii hârtiei câștigă în acuitatea trăirii estetice.
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
care Nietzsche concepea “dionisiacul”, și anume fausticul ca simbol al spațiului infinit și al “beției legată de dimensiunile acestuia”. Morfologia culturii concepută de Spengler a dus la transformarea istoriei din “trecut” în “destin”, considerând că fiecare cultură este purtătoarea unei esențe a cărei revelare este inevitabilă. Spengler distinge între ideea unei culturi (care se constituie din suma posibilităților sale interne) și fenomenul ei sensibil (imaginea istorică, realizarea ei desăvârșită). Istoria unei culturi se constituie din realizarea progresivă a posibilităților latente în timp ce
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]
-
înconjurător. Demersul lui Bandler și Grinder a fost îndreptat spre găsirea răspunsurilor la întrebarea cum anume funcționează oamenii și mai puțin la cea privitoare la cauza comportamentului uman. De aceea orientarea acestei metode este pe soluție și pe proces. În esență ei, NLP desemnează o atitudine de curiozitate, pasiune și dedicare în studiul comportamentului uman și al modalităților de îmbunătățire al lui. Programare - aptitudinea fiecăruia de a "produce" și "transpune" în practică o variată și complexă gamă de programe comportamentale. Neuro
Programare neuro-lingvistică () [Corola-website/Science/302945_a_304274]
-
s-a arătat un fervent susținător al lor, sinodul însuși fiind deschis în prezența împăratului. Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, făcătorul tuturor văzutelor și nevăzutelor. Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu singurul născut; care este, din esența Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat; născut, nu făcut, cel de-o ființă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut atât în cer cât și pe pământ. Care pentru noi oamenii și pentru
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
și morții. Și în Duhul Sfînt. Dar cei care spun: "A fost un timp în care nu a existat", și " Nu a existat înainte de a fi făcut", și "A fost făcut din nimic", sau "A fost din alta ființă" sau "esență", sau "Fiul lui Dumnezeu este creat", sau "schimbător", sau "degradabil" -- sunt condamnați de sfânta biserică universală și apostolică. Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
sunt de fapt rezultatul unor procese ale construcției sociale, și dependente de situația socială a laboratorului, a institutului de cercetare, etc. Un concept central al filozofiei științei este empirismul, sau condiționarea prin dovezi. Empirismul este un curent filozofic a cărui esență este perspectiva conform căreia cunoașterea decurge din experiența pe care o acumulăm în decursul vieții. În acest sens, afirmațiile științifice sunt condiționate și derivă din experiențele și observațiile noastre. Ipotezele științifice se dezvoltă și testează prin metode empirice, care sunt
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
sau "învățătură", tradus adesea și prin "principiul". este o noțiune cheie a taoïsmului (filozofie religioasă chineză), la care face referire și confucianismul. Conform filozofiei menționate, Tao este forța fundamentală care curge în toate ființele și lucrurile inerte din Univers. Este esența însăși a realității și, prin natura sa, este inefabilă și indescriptibilă. Este reprezentată de "tàijítú", simbolul reprezentând unitatea dincolo de dualismul yin-yang compus din principiile de energie pozitivă și negativă. Artele marțiale chineze reprezintă o cale pentru a parveni la această
Tao () [Corola-website/Science/299507_a_300836]
-
tema celei mai bune forme de guvernare și a calităților conducătorului ideal; "De legibus" (Despre legi) - tot un dialog politic pe tema legislației și a tipului ideal de constituție; "De natura deorum" (Despre natura zeilor) - scriere pe tema existenței și esenței divinității; "De divinatione" (Despre divinație) - abordând tema divinației ca har și artă a prezicerii viitorului; și, în sfârșit, "De fato" (Despre destin) - o expunere asupra problemei destinului. Este celebru pentru zicala "Historia magistra vitae (est)", în traducere: "Istoria este învățătorul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
aspectele, nu ca o istorie politică și militară. Nu este o istorie a personalităților și a eroilor. Este o istorie speculativă și filosofică, nu literară. Lucrarea plasează începutul civilizației europene în secolul V. Teza centrală a operei sale este că esența civilizației europene este pluralismul și diversitatea. Civilizația europeană a fost teatrul unor înfruntări dintre principii, doctrine, idei, sisteme de organizare politică și socială. Niciunul nu a învins definitiv, ele coexistând și generând progresul prin competiția dintre ele. Libertatea și progresul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ne-am convins însă cu toții că intențiile lui Iliescu au fost departe de a fi unele pluraliste, vizând exclusiv legitimizarea elitei pe care a condus-o dintr-o era a dictaturii într-una ce-i drept nouă, dar marcată în esență de același spirit violent și represiv, devenit perfect vizibil în 1990-’91. Pentru a punctă asemenea interese, politologul a preferat să-și riște capul și bunul nume. Atât rezultatele demersului științific, cât și determinarea să indomptabila merită prețuite - în special
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
gânditorilor medievali anteriori, această distincție netă între cele două genuri ale teologiei pe care o realizează Toma reprezintă maturitatea absolută a tuturor acestor căutări. La Toma, opțiunea pentru Aristotel este hotărâtoare. Obiectele naturale, cauzele secunde, au o acțiune și o esență reală, fiind chiar singurele inteligibile pentru om; quidditatea lucrului material este obiect prim al cunoașterii. Intelectul poate să cunoască fără vreo intervenție exterioară, având activitate proprie iar ceea ce este separat potrivit intelecției nu poate fi separat și potrivit existenței, așa cum
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
ens", "essentia", "materia", "forma", "intellectus", "individuum", ș.a., constituiau elementele centrale ale unui - aproape - manierism discursiv al epocii. Toma își propune să explice termenii de "ens" (pl. "entia", fiindul sau ființa concretă, ființarea determinată în multiplu, cea de-aici) și "essentia" (esența), considerați primordiali în ordinea conceperii lor de către intelect. Este o precizare semnificativă, deoarece ea atrage atenția asupra unei distincții de factură aristotelică, cea între „în ordinea naturii” și „în ordinea cunoașterii”. Ontologia lui Toma este, aici, una în ordinea cunoașterii
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
pornind de la judecăți. De aceeași problemă se lovise și Aristotel, atunci când, pentru a face posibilă construcția discursului ontologic, remarca cu prudență că unele rostiri sunt omonime, desemnând lucrurile numai pe bază de asemănare a numelui și nu pe bază de esență. Nu putem porni spre constituirea unei ontologii având ca reper judecățile, ci trebuie, înainte de toate, să luăm în considerare elementele constitutive ale judecăților, rostirile, adică termenii și conceptele. Aristotel observase că Ființa ca fiind se spune în atâtea feluri câte
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
că fiindul luat în primul sens, adică drept ceea ce se divide în zece categorii, nu desemnează decât ceea ce există în realitate. Potrivit acestei accepțiuni, privațiunile și negațiile nu sunt fiinduri. Avem astfel o bază sigură în a porni pe urmele esenței, adică acel ceva care face ca un fiind să fie așa cum este. Numai din fiind poate fi dedusă esența care, asemeni formei aristotelice, se găsește în lucruri. Abia acum utilizarea judecăților este sigură, neexistând riscul de a opera judecăți fără
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
în realitate. Potrivit acestei accepțiuni, privațiunile și negațiile nu sunt fiinduri. Avem astfel o bază sigură în a porni pe urmele esenței, adică acel ceva care face ca un fiind să fie așa cum este. Numai din fiind poate fi dedusă esența care, asemeni formei aristotelice, se găsește în lucruri. Abia acum utilizarea judecăților este sigură, neexistând riscul de a opera judecăți fără sens sau conținând ficțiuni. Pornind de la acel fiind care are corespondent real, efortul nostru se va îndrepta acum către
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
asemeni formei aristotelice, se găsește în lucruri. Abia acum utilizarea judecăților este sigură, neexistând riscul de a opera judecăți fără sens sau conținând ficțiuni. Pornind de la acel fiind care are corespondent real, efortul nostru se va îndrepta acum către identificarea esenței sale, acelui ceva care face ca fiindul să fie ceea ce este, în felul în care este. Esența (cviditatea) reprezintă în primul rând ceea ce este „comun tuturor naturilor pe temeiul cărora diversele fiinduri sunt orânduite în diverse genuri și specii”. În
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
opera judecăți fără sens sau conținând ficțiuni. Pornind de la acel fiind care are corespondent real, efortul nostru se va îndrepta acum către identificarea esenței sale, acelui ceva care face ca fiindul să fie ceea ce este, în felul în care este. Esența (cviditatea) reprezintă în primul rând ceea ce este „comun tuturor naturilor pe temeiul cărora diversele fiinduri sunt orânduite în diverse genuri și specii”. În acest sens, esența este un altceva decât fiindul. Dacă fiindul este înțeles ca totalitatea determinațiilor unui lucru
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
ceva care face ca fiindul să fie ceea ce este, în felul în care este. Esența (cviditatea) reprezintă în primul rând ceea ce este „comun tuturor naturilor pe temeiul cărora diversele fiinduri sunt orânduite în diverse genuri și specii”. În acest sens, esența este un altceva decât fiindul. Dacă fiindul este înțeles ca totalitatea determinațiilor unui lucru, inclusiv accidentele sale, esența înseamnă identitatea inteligibilă a fiindului, ceea ce, dincolo de accidente, îi dă un mod specific de ființare. Din acest motiv, esența înseamnă, în al
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
primul rând ceea ce este „comun tuturor naturilor pe temeiul cărora diversele fiinduri sunt orânduite în diverse genuri și specii”. În acest sens, esența este un altceva decât fiindul. Dacă fiindul este înțeles ca totalitatea determinațiilor unui lucru, inclusiv accidentele sale, esența înseamnă identitatea inteligibilă a fiindului, ceea ce, dincolo de accidente, îi dă un mod specific de ființare. Din acest motiv, esența înseamnă, în al doilea rând, ceea ce semnificăm prin definiție, adică diferența specifică. Esența se mai numește și formă, continuă Toma, altfel
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
În acest sens, esența este un altceva decât fiindul. Dacă fiindul este înțeles ca totalitatea determinațiilor unui lucru, inclusiv accidentele sale, esența înseamnă identitatea inteligibilă a fiindului, ceea ce, dincolo de accidente, îi dă un mod specific de ființare. Din acest motiv, esența înseamnă, în al doilea rând, ceea ce semnificăm prin definiție, adică diferența specifică. Esența se mai numește și formă, continuă Toma, altfel spus „caracterul determinant al fiecărui lucru”; desigur, formă în sensul de principiu activ, opus materiei. În al patrulea rând
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]