31,332 matches
-
și stăpân al epidemiilor) au un rol important, chiar dacă, din cauza sincretismului, se identifică cu figura Afroditei (mai ales În sanctuarul din Paphos și Amatunte), respectiv a lui Apolloxe "Apollo" care, la rândul lor, acoperă vechi zeități indigene, tipice pentru această insulă. O mare importanță avea și cultul lui Melqartxe "Melqart", care se confundă aici cu Herakles și care deține la Kition (Larnaka) rolul Baalxe "Baal"-ului cetății. În Egeea, unde fenicienii se așază ca o comunitate de negustori, există urme clare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt cu siguranță continuatorii unor figuri divine de origine punică. La Malta, În situl din Tas Silg, cultul Astartei (căreia Îi era probabil alăturat Melqartxe "Melqart"), continuă cultul unei zeițe preistorice, În mediul unui sanctuar. În Sicilia, Îndeosebi În mica insulă Mozia, Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon" era În centrul venerației În tofet-ul local, În timp ce Astartexe "Astarte", poate și Melqart se bucurau În mod egal de același cult. La Erice, cultul lui Astarte, care presupunea prostituția sacră, s-a suprapus peste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tămăduitoare precum Shadrafa și Horonxe "Horon", un vechi zeu amorit, probabil În formă de șarpe, stăpân al descântecelor și protector Împotriva mușcăturii de reptilă. Un rol important trebuie să fi avut și Eshmunxe "Eshmun", venerat În felurite locuri sacre ale insulei și identificat cu tămăduitorii clasici Asclepiosxe "Asclepios" și Esculapxe "Esculap". În Spania, cultul lui Tanitxe "Tanit" și Astartexe "Astarte" pare să dobândească o importanță aparte. Pe lângă acestea sunt Însă prezenți și Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon", dar mai ales Melqartxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prezenți și Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon", dar mai ales Melqartxe "Melqart". Un caz special Îl constituie sanctuarul dedicat acestuia la Gades (Cadiz), considerat foarte important și bogat, cu un oracol care a fost consultat de faimoase personaje istorice. În insula Ibiza a existat un sanctuar În grota din Es Cuyram, În care sute de statui de teracotă reprezintă o zeiță despre care se crede că ar fi Tanit. La Pyrgi (Santa Severa de astăzi), pe teritoriu etrusc, exista un sanctuar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
descoperirea Cnossosului făcută de Sir Arthur Evans la Începutul secolului trecut, timp de mai multe decenii a predominat tendința de a confunda religia minoică cu cea miceniană. Din documentația arheologică ieșea la suprafață o lume preelenică ce părea că, din insula Creta, Își extinsese controlul asupra continentului grec, Îmbrățișându-l Într-o unitate religioasă și culturală moștenită apoi de către micenieni, cu formele și conținuturile sale, În epoca protoistorică. Dar grandoarea edificiilor palațiale ivite din săpături, ca și absența fortificațiilor Împrejurul așezărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
protoistorică. Dar grandoarea edificiilor palațiale ivite din săpături, ca și absența fortificațiilor Împrejurul așezărilor urbane semnalau deja ele singure o trăsătură specifică a civilizației minoice, numită așa după miticul stăpân al Cretei din tradiția greacă. Lumea care se dezvoltase În insulă cu o anumită continuitate de-a lungul primei jumătăți a celui de-al II-lea mileniu Î.Hr. trebuie să fi fost una rafinată și pașnică; o civilizație Întemeiată pe comerț și pe activitățile agricole. Dimpotrivă, cea miceniană - și aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lăsate să transpară din documentația arheologică, nu autorizează excluderea unei oarecare continuități Între aceste universuri: Între secolele al XV-lea și al XIV-lea Î.Hr. micenienii apar ca fiind bine stabiliți În Creta și de acum Înrădăcinați În civilizația insulei. Dar absența unei documentații scrise care să ne permită să descifrăm termenii Întâlnirii și confruntării Între aceste două civilizații, imposibilitatea de a citi documentele păstrate În vechea scriere minoică, sărăcia și caracterul laconic al textelor miceniene Împiedică o reconstruire completă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
documentele păstrate În vechea scriere minoică, sărăcia și caracterul laconic al textelor miceniene Împiedică o reconstruire completă a cadrului istorico-religios și cultural. 2. UNIVERSUL MINOIC: CRETA PREELENICĂTC "2. UNIVERSUL MINOIC \: CRETA PREELENICĂ" 1. Nașterea civilizației minoicetc "1. Nașterea civilizației minoice" Insula Creta, situată În partea orientală a Mediteranei, ocupă o poziție geografică deosebit de favorabilă schimburilor. Ea este o răspântie obligatorie pentru rutele ce unesc continentul grec, insulele Ciclade, Asia Mică și Africa septentrională. Încă din mileniul al VII-lea Î.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
PREELENICĂTC "2. UNIVERSUL MINOIC \: CRETA PREELENICĂ" 1. Nașterea civilizației minoicetc "1. Nașterea civilizației minoice" Insula Creta, situată În partea orientală a Mediteranei, ocupă o poziție geografică deosebit de favorabilă schimburilor. Ea este o răspântie obligatorie pentru rutele ce unesc continentul grec, insulele Ciclade, Asia Mică și Africa septentrională. Încă din mileniul al VII-lea Î.Hr. ea a luat parte la răspândirea civilizației neolitice, care a lăsat numeroase urme pe teritoriul ei. În orice caz, abia la sfârșitul neoliticului Creta Începe să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
continentul și cultura cicladiană. În epoca succesivă, a bronzului timpuriu, fază ce precedă dezvoltarea palatelor și este numită minoic timpuriu sau prepalatin, civilizația cretană nu apare Încă omogenă. Probabil la Începutul acestei perioade au debarcat pe coasta de răsărit a insulei populații provenite din Asia Mică. Aproximativ la jumătatea minoicului vechi apar edificii funerare dreptunghiulare, cu excepția celor de la Mesara, unde mormintele au formă circulară (tholoi). Abia odată cu minoicul de mijloc sau palatin, Între 2000 și 1800 Î.Hr., Începe marea civilizație
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
jumătatea minoicului vechi apar edificii funerare dreptunghiulare, cu excepția celor de la Mesara, unde mormintele au formă circulară (tholoi). Abia odată cu minoicul de mijloc sau palatin, Între 2000 și 1800 Î.Hr., Începe marea civilizație cretană. În centrele cele mai importante ale insulei, la Cnossos, dar și la Phaistos, Hagia Triada, Mallia, Zakros, sunt Înălțate palate mari, care atestă prezența unei clase dominante bogate și dedate luxului și care trebuie să fi fost centre ale administrației politice și economice. Nimic nu exclude deocamdată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1700 Î.Hr. sau poate În secolul al XVI-lea un cutremur de pământ a distrus palatele. Reconstruirea lor rapidă a marcat Începutul perioadei neopalatine, În care civilizația cretană a cunoscut maxima ei strălucire. În această perioadă, controlul politic al insulei se concentrează În mâinile stăpânului din Cnossos și ar fi sugestiv să Îl identificăm cu Minosxe "Minos" din mitologia greacă. Cretanii se răspândesc În Mareaxe "Marea" Egee, la Melos, Kithira, Chios, Rodos, dar mai ales În Thera, astăzi Santorini; stabilesc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Marea" Egee, la Melos, Kithira, Chios, Rodos, dar mai ales În Thera, astăzi Santorini; stabilesc raporturi comerciale cu Egiptul și Asia Mică și exercită o influență puternică și asupra Greciei continentale. Erupția și explozia vulcanului din Thera, care a sfărâmat insula pe la Începutul secolului al XV-lea Î.Hr., a fost, poate, una dintre cauzele care au constituit Începutul prăbușirii puterii minoice. Unda de șoc ce a răscolit Marea Egee ar fi putut lovi și porturile septentrionale și orientale ale Cretei, distrugând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la Phaistos, o placă de argilă acoperită pe ambele părți cu semne ideografice, citită totuși ca un fel de carte de astronomie sau de calendar astral legat de ciclurile agriculturii 1. În misterul ce continuă să Învăluie realitatea concretă a insulei, doar iconografia oferă mărturii clare și permite, În parte, reconstruirea vieții religioase a acesteia. Inele mari de aur, sigilii și efigii de sigilii reproduc scene de cult sau Întâmplări mitice. Idolii, care nu sunt Întotdeauna ușor de identificat și care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
avut un rol eficace din punct de vedere simbolic. Asociată adesea cu acestea apare și reprezentarea securii cu două tăișuri, un topor cu două lame care este prezent În Creta Începând din protominoic și deci anterior intrării coarnelor duble În insulă. Considerată și ea ca avându-și originea În Orientul Apropiat, forjată În plumb, bronz, argint și câteodată În aur, securea cu două tăișuri este larg răspândită ca ofrandă sau dar votiv În depozitele din peșterile cretane, dar apare și fixată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
largi spații pietruite, numite „piețe pentru dans”, fiindcă se consideră că defuncții erau comemorați prin dansuri publice colective. Dar dacă aceste manifestări cultuale destinate morților sunt numai probabile, este sigur că dansul ocupa un loc Însemnat În viața religioasă a insulei. Într-adevăr, dansatoare sunt reprezentate pe frescele palatelor din Cnossos și Thera, pe sigilii, pe o farfurie de ceramică de Kamares 1 descoperită la Phaistos, după cum tot dansatoare sunt reproduse Într-o compoziție plastică din teracotă de la Palaikastro. a) Peșteri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la Phaistos, după cum tot dansatoare sunt reproduse Într-o compoziție plastică din teracotă de la Palaikastro. a) Peșteri, munți și palate Odată admis faptul că labirintul era o grotă artificială destinată ceremoniilor religioase, poate o cavernă situată Într-un munte al insulei Creta, așa cum transmite o tradiție ajunsă până la Etymologicum Magnum, prezența unui număr relevant de ofrande votive și de resturi de sacrificii a permis identificarea ca locuri de cult a numeroase peșteri ale insulei. Această utilizare a lor poate fi, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o cavernă situată Într-un munte al insulei Creta, așa cum transmite o tradiție ajunsă până la Etymologicum Magnum, prezența unui număr relevant de ofrande votive și de resturi de sacrificii a permis identificarea ca locuri de cult a numeroase peșteri ale insulei. Această utilizare a lor poate fi, În unele cazuri, Împinsă până În neolitic. Grota din Scotino, În apropiere de Cnossos, a restituit, În afară de o secure cu două tăișuri, niște figuri În bronz și unele imagini gravate pe pereți, iar cea de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între zece și cincisprezece ani, cu urme evidente de cuțit, comparabile cu semnele lăsate de cuțitele măcelarilor pe oasele animalelor, face să se ridice concreta bănuială a unui act de canibalism ritual care nu mai este, oricum, Întâlnit În restul insulei 1 și evocă, În același timp, spectrul Minotaurului devorator al adolescenților atenieni, situat de mitologia chiar greacă În „labirintul” cretan. Libațiile completau sacrificiile, dar, cu siguranță, puteau exista și independent de acestea. Mari „mese pentru libații”, din piatră sau lut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
parțială. Cu brațele ridicate, Într-un gest de adorare sau de binecuvântare, Înveșmântate cu o caracteristică „fustă evazată” și cu sânul descoperit, aceste reprezentări au fost interpretate ca traduceri plastice ale unei „zeițe a fecundității”. Și este posibil ca pe insulă să se fi practicat un cult al fertilității, devenit probabil În urma confruntării cu practicile cultuale din bazinul Mediteranei de răsărit. Astfel, așa-numitele „zeițe ale șerpilor” găsite În depozitul palatului din Cnossos, având obișnuita costumație, dar și doi șerpi În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dovada sigură”, singurele certitudini sunt incendiile care, În preajma jumătății secolului al XV-lea au distrus cea mai mare parte a edificiilor cretane, palatul din Cnossos, care a ars la aproximativ un veac după, și, În sfârșit, micenienii, bine instalați În insulă. Descifrarea vechii scrieri miceniene, scrierea Liniar B, a demonstrat În manieră de necontestat specificitatea greacă a acestei culturi și, totodată, a făcut să apună tezele „pan-minoice” sau „cretocentrice”. Dar dacă micenienii, În care trebuie recunoscuți, Între anumite limite, aheii din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rămas nici o urmă În afară de ansamblurile funerare. Acestea sunt secolele Întunecate din care a răsărit apoi civilizația greacă În veacul al VIII-lea Î.Hr. Civilizația miceniană a continuat să supraviețuiască pentru un timp doar În Cipru. Probabil că În această insulă s-a produs Întâlnirea dintre formele sacrificiale minoice și miceniene, reprezentate de altarul rectangular având coarnele de consacrare, și formele sacrificiale din Orientul Apropiat, realizate pe un altar circular unde victima era arsă. De aici a izvorât o sinteză care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
palatelor miceniene ascunde În ea embrionul din care se vor ivi formele religiozității grecești ulterioare. Multe nume ale zeităților prezente În panteonul micenian sunt păstrate, dar multe dispar. În unele cazuri, locurile de cult Își mențin funcția, mai ales În insulele Mării Egee, dar În altele pot fi recunoscute readaptări și remodelări, ca la Delos, unde rămășițele unor morminte miceniene, situate În apropierea Artemisionului și scoase din nou la lumină de arheologie, au suferit În epoca istorică efectele unei evidente reinterpretări. Leagăn
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
situate În apropierea Artemisionului și scoase din nou la lumină de arheologie, au suferit În epoca istorică efectele unei evidente reinterpretări. Leagăn al unui străvechi cult funerar, În epoca lui Herodot (IV, 33-35) acestea erau Într-adevăr venerate de către locuitorii insulei ca „mormintele fecioarelor Hiperboreenexe "Hiperboreene"”, Hiperochexe "Hiperoche" și Laodicexe "Laodice", Augexe "Auge" și Opixe "Opi", ajunse din Îndepărtatul și misteriosul ținut al hiperboreenilor ca să aducă daruri la Delos, unde au murit și au fost Îngropate. Cu toate acestea, continuitatea cultelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca heros 1 Într-un imn. Dar Dionysos, care avea și un mormânt la Delfi, a fost primit În Olimpxe "Olimp", În timp ce eroii Își Încheie existența pe pământ sau, În unele cazuri, pot avea privilegiul de a fi mutați În Insulele celor Fericiți, unde Îi așteaptă o nouă viață, Într-un loc paradiziac situat „la marginile pământului” (Hesiod, Munci și zile, 166-173). Adesea În cult ei sunt puși În legătură cu o zeitate, ca Erechtheus cu Atenaxe "Atena" și Poseidonxe "Poseidon", la Atena
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]