34,839 matches
-
catodic color echipat cu tunuri electronice așezate unul după altul 0 (tehnologie în linie), cu o măsură a diagonalei ecranului de 85 cm sau mai mare ex 8540 11 91 31 Tub catodic color cu un raport între lățimea și înălțimea ecranului de 16/9 0 și o măsură a diagonalei ecranului de 39,8 cm ( 0,3 cm) ex 8540 11 99 31 Tub catodic color cu o măsură a diagonalei ecranului de 85,5 cm sau mai 0 mare
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90040_a_90827]
-
91 Fotomultiplicator constând dintr-un tub fotocatodic cu 9 dinode, pentru 0 lumină cu o lungime de undă de 160 nm sau mai mare, dar fără să depășească 930 nm, cu un diametru ce nu depășește 14 mm și o înălțime ce nu depășește 94 mm ex 8540 40 00 31 Tub catodic color cu un rastru de puncte, echipat cu 3 tunuri electronice 0 ex 8540 60 00 31 așezate unul după altul (tehnologie în linie) sau cu un tun
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90040_a_90827]
-
este un baraj de beton în arc, de 108 m înălțime, construit pe valea râului Doftana. este situat în Județul Prahova, pe valea râului Doftana, în aval de confluența acesteia cu valea Păltinoasa, în cheile numite "La Tocile". În secțiunea barajului, valea are un profil caracterizat printr-o asimetrie pronunțată. Pe
Barajul Paltinu () [Corola-website/Science/303702_a_305031]
-
un voal de etanșare realitat prin injecții cu lapte de ciment. Între barajul parabolic și versantul stâng s-a mai executat și o culee de beton, care contribuie la o conlucrare mai bună a barajului cu versantul. Barajul are o înălțime deasupra fundației de 108 m., coronamentul barajului fiind la cota 654 mdm., Lungimea totală a coronamentului barajului este de 455 m. Pentru stabilizare, au mai fost executate lucrări de consolidare a ambilor versanți prin ancorare cu cabluri pretensionate. Cu toate
Barajul Paltinu () [Corola-website/Science/303702_a_305031]
-
face din holul clădirii sub relieful de bronz care prezintă încoronarea regelui Franz Joseph prin ușa principală. Sala este monumentală și solemnă, înălțată pe cele trei etaje ale clădirii. Pereții parterului sunt placați cu ambriuri sculptate din stejar lustruit, până la înălțimea unui om. Pereții lojelor sunt îmbrăcați în mătase, pe langă acestea fiind construite balcoane, la etajele doi și trei. Cupola înaltă, decorată cu identații care evocă stalactitele, pictată cu motive liniare alternate cu cele florale, este îmbogățită, la propriu, de
Palatul Culturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303703_a_305032]
-
secolului al XIV incinta se reface în piatră. Treptat însă, a început construcția zidurilor și bastioanelor, care au dus faima Brașovului până departe ca fiind „cetatea celor șapte bastioane”. În total, zidurile aveau 3000 m lungime, fiind de 12 m înălțime și groase de 1,70 până la 2,20 m. Pe lângă bastioanele dispuse la fiecare 110 m, acestea mai erau apărate și de 28 de turnuri de pulbere, de formă pătrată. Astăzi se mai păstrează doar 6, 2 pe latura nord-vestică
Fortificațiile Brașovului () [Corola-website/Science/303717_a_305046]
-
în unghi de 45° în raport cu pereții navei, fapt care transformă tipologia spațiului interior într-una octogonală, specific barocă. Pilaștri de colț susțin două arcuri cu deschidere semicirculară, care se încrucișează, servind ca elemente de susținere a calotei boeme a cărei înălțime maximă este de 7,05 metri. Pictura murală a interiorului este de dată recentă. Biserica deține mai multe vechi icoane, cărți și manuscrise, printre care ""Liturghierul"" din 1797, menționat mai sus.
Biserica Ortodoxă Sf. Treime din Cluj () [Corola-website/Science/303728_a_305057]
-
fiind cea mai mare construcție gotica de tip sală (cu o singura navă) din Transilvania și din sud-estul Europei. În 1603 călătorul Giovanni Argenti o descria drept „"cea mai frumoasă din toată Transilvania"”. Are 34 m lungime și 15 lățime. Înălțimea pereților atinge 19 m. Biserica a fost clădită dintr-o singură navă, în spiritul franciscanilor, care nu doreau stâlpi de susținere sau prea multe ornamente, astfel încât credincioșilor să nu le fie perturbată atenția de nimic. Mobilierul aparține secolului XV, fiind
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]
-
ar fi fost construite de regele Ninus întemeietorul orașelor Ninive și Babilon, pentru soția sa Semiramida (Semiramis). După informațiile istoricului Diodor din Sicilia, uriașele grădini ocupau o suprafață de 15000 m² și se ridicau în patru terase până la 77 metri înălțime. Pe terase erau plantați arbori din mai multe specii, unii dintre ei fiind înalți de 24 metri. Erau udați de pompe cilindrice, al căror secret nu se cunoaște încă. Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se găseau camere răcoroase
Grădinile suspendate ale Semiramidei () [Corola-website/Science/303740_a_305069]
-
limba greacă cuvântul ""kremastos"" ("κρεμαστος") și în latină cuvântul ""pensilis"" are o dublă semnificație: un obiect sau o construcție care atârnă ("suspendat"), sau o construcție susținută de coloane și arcade, o terasă, în general un obiect susținut la o anumită înălțime. Cea mai completă descriere a grădinilor se datorește lui Diodor din Sicilia, care arată că ele se compuneau din terase etajate în amfiteatru, cu o latură de aprox. 123 m. Terasele erau susținute de ziduri de piatră, construite la o
Grădinile suspendate ale Semiramidei () [Corola-website/Science/303740_a_305069]
-
Statuia lui Zeus este una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, sculptată după tehnica criselefantină, în fildeș ornată cu aur și având o structură internă din lemn. Statuia, cu o înălțime estimată la aproximativ 13 m, a fost realizată de către sculptorul Phidias în preajma anului 435 î.Hr. în orașul Olympia din Grecia. Pentru adăpostirea statuii a fost construit un templu. Se crede că în anul 394 d.Hr. statuia a fost transportată
Statuia lui Zeus din Olympia () [Corola-website/Science/303741_a_305070]
-
anul 457 î.Hr. Templul a fost realizat în ordinul "doric peripter hexastil", cu șase coloane în fațada principală și câte treisprezece coloane pe fațadele laterale, cu dimensiuni de 67,12 m lungime, 27,68 m lățime și 20,25 m înălțime totală, până la partea superioară a frontonului (conform descrierii istoricului Pausanias). Templul era acoperit cu plăci de marmură de Naxos, iar frontonul de est, în loc de "acrotera" (mic piedestal servind ca suport statuilor, vaselor și altor ornamente), purta o Victorie aurită. Decorația
Statuia lui Zeus din Olympia () [Corola-website/Science/303741_a_305070]
-
Panaenos - și un gravor, Colotes, originar din insula Paros. După ce statuia a fost complet gata în atelier, ea a fost demontată și transportată piesă cu piesă în templu, unde a fost remontată pe soclul de marmoră dinainte pregătit. Statuia avea înălțimea de aprox. 12 m, iar soclul nu depășea 14 m, înfățișându-l pe Zeus așezat pe un tron cu un spătar înalt, bogat decorat. În mâna dreaptă ținea o Victorie, lucrată în fildeș și aur, capul era încununat cu ramuri
Statuia lui Zeus din Olympia () [Corola-website/Science/303741_a_305070]
-
ca un experiment reușit : O altă recenzie, trimisă pe situl web Blogger.com comentează: „Am intrat cu mari prejudecăți la el, văzând cu o zi înainte varianta engleză, originală și având mari îndoieli că dublajul român se va ridica la înălțimea așteptărilor. Ei uite că am avut o surpriză plăcută și am descoperit că dublat în română e chiar mai savuros decât în original!” După succesul avut de "Mașini", cei de la Walt Disney Home Entertaiment s-au gândit că o continuare
Mașini (film) () [Corola-website/Science/303732_a_305061]
-
Hănțești, comuna Buciumeni, din județul Tecuci (interbelic), actual în județul Galați. Între anii 1924-1928 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și Ceramică. La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu parașuta, de la înălțimea de 600 de metri. La 2 octombrie 1931 câștiga titlul european la parașutism, în urma unui salt de la înălțimea de 6000 de metri, depășind și recordul american de 5384 metri. În urma acestui succes a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică - clasa
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și Ceramică. La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu parașuta, de la înălțimea de 600 de metri. La 2 octombrie 1931 câștiga titlul european la parașutism, în urma unui salt de la înălțimea de 6000 de metri, depășind și recordul american de 5384 metri. În urma acestui succes a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică - clasa Crucea de Aur. Proprietara a două avioane, un biplan de tip Pevuez și un bimotor de tip Milles
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
Mării Mediterane în 6 ore și 10 minute, străbătând distanță de 1100 km, între Romă și Tripoli. În acealași an 1932, la 19 mai, devine campioană mondială la parașutism, în urma unui salt realizat cu o parașută de construcție românească, de la înălțimea de 7400 de metri, cu durata de 25 de minute, acest record fiind depășit cu doar câțiva metri, abia peste 20 de ani. Recordul sau a fost omologat de aeroclubul din Washington. Recordul precedent, deținut de un american, fusese de
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
afla în Cimitirul central din Cluj, unde ar fi fost îngropată sub numele de Maria Popescu la o poziție concesionata în anul 1970 unei alte persoane. În prezent, o stradă din București a fost denumită în memoria să. . Alintata „Regina Înălțimilor”, mai are în palmaresul aeronautic: recordul mondial absolut de altitudine, la saltul cu parașuta, realizat în 1932 în Statele Unite ale Americii, o serie de raiduri aeriene europene, participarea la numeroase mitinguri aeronautice interne și internaționale și nu în ultimul rând
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
urmând și cursurile Academiei de Arte Frumoase, secția ceramică și decorațiuni (1924 - 1929). Evenimentele aeronautice se succedau în țară și în lume, performanțele aviatorilor fascinând omenirea. Era „epoca de aur” a aviației, epoca marilor raiduri, a zborurilor de record pentru înălțime, a curselor de viteză, a competiției companiilor pentru transportul de pasageri, a postei aeriene. În acest mozaic aeronautic, apare și „parașuta pentru avion”, parașutiștii intrând și ei în acest concert universal. Istoria parașutei începe în secolul XVIII, la câțiva ani
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
ani după primul voiaj aerian cu balonul, 21 noiembrie 1783. Prima coborâre cu parașuta a fost efectuată de André-Jacques Garnerin în 22 octombrie 1797, când în cursul unei sărbări din parcul Monceau părăsește balonul, coborând cu parașuta de la 1000 m înălțime. Urmează încă 4 lansări la Paris și Londra. Nepoata acestuia, Elisa Garnerin, a efectuat între anii 1815-1836 peste 40 de lansări, la fel și soția lui Jacques Garnerin, care a executat și ea numeroase lansări în toată Europa. O altă
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
unde cumpăra o parașută Schroeder cu 40.000 lei. După o serie de antrenamente și cursuri de cunoașterea parașutei, sub directă îndrumare a domnului Otto Heinecke, la 5 iulie 1928 Smaranda Brăescu a executat primul salt cu parașuta, de la o înălțime de 600 m, pe aerodromul Staaken, devenind astfel prima femeie parașutist din România. Revenind în țară, „singură și necunoscută”, așa cum mărturisește Smaranda pentru revista "Realitatea Ilustrata": "„Am facut o cerere pentru a intra în școala de pilotaj. Amânată de la o
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
mondial la bob și campion național la automobilism, care ulterior va deveni campion național de aviație, stabilind recordul de altitudine cu avionul și apoi în America devenind Campion al celor două Americi la acrobație aeriană. Programul inițial prevedea lansări de la înălțimi din ce in ce mai mari, incepand cu 3000 m. Alexandru Papană sugerează saltul direct de la 6000 m. După mai multe luni de pregătire a avioanelor, de antrenamente ale echipajelor, de instruire privind respirația la mari altitudini, se stabilește comisia de omologare a recordului
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
salt, stând în picioare pe scaunul mitraliorului, cu un picior în afara cabinei,... Urmărește din nou tabloul de bord al avionului și se pregătește să-i facă semnalul de salt coechipierei,... dar aceasta părăsise avionul, lansându-se în gol de la amețitoarea înălțime. Face un viraj strâns, cu înclinare mare, până ce vede dedesubt cupola albă a parașutei Smarandei, care se deschisese în siguranță. Bucuros că totul a decurs normal în momentul saltului, Papană încearcă să redreseze avionul, dar în aerul rarefiat, cu înclinare
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
lângă gară Sărățuica, cu o derivă de peste 10 km față de locul lansării, vântul fiind foarte puternic, în special la mari altitudini. După aterizare, Smaranda, care nu se simțea prea bine, în urma balansurilor teribile din timpul îndelungatei coborâri, a frigului de la înălțime, a emoțiilor, a efectelor lipsei de aer, care o epuizaseră,... a șocului aterizării, este transportată, de țăranii adunați la fața locului, în satul Sărățuica, unde-și revine după aproape trei ore de odihnă. Smaranda Brăescu stabilește primul record național absolut
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
forțe ușoară. Aviația militară avea avioane care să zboare la 8000 m, aveau și particularii, dar costurile de închiriere erau peste bugetul Smarandei. În final a găsit un avion „Cessland” (Cessna), al unui particular, special amenajat pentru zbor la mari înălțimi. În primăvara anului 1932, la Sacramento, în apropiere de San Francisco, execută zboruri de antrenament la mare altitudine cu Fred Hammer, utilizând mai multe tipuri de avioane, pe aerodroamele Alameda și Tudor. Vine și ziua zborului de record, cu executarea
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]