31,572 matches
-
1574, a fost creată prima rezervație pentru localnici la Santa Cătălina, aflată astăzi în Cantonul Mateo. Din cauza că proprietățile funciare din Cartago, capitala coloniala a regiunii, erau deja controlate de mare latifundiari, multi coloniști au început să se deplaseze spre vest începând cu mijlocul anilor 1600. În 1657, Alajuela a fost menționată pentru prima data in scrierile lui Juana de Vera y Sotomayor, un călător care a descris o astfel de mare proprietate aflată "pe râul La Lajuela." Înainte de a lua
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
astfel de mare proprietate aflată "pe râul La Lajuela." Înainte de a lua numele de Alajuela, zona a fost cunoscut sub numele de Villahermosa. Esteban Lorenzo de Tristán, episocpul de Nicaragua, Nicoya și Costă Rica, a încercat organizarea comunităților catolice la vest de Heredia. În acest sens, el a inaugurat un mic oratoriu menit să îi unească pe coloniștii împrăștiați. Oratoriul a fost așezat în satul "La Lajuela," între râurile Ciruelas și Alajuela. Datorită creării sale, orașul Alajuela a fost fondat oficial
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
produce 17% din electricitatea țării. Provincia este situată în câmpiile central nordice și se învecinează cu Nicaragua (Departamentul Rivas, Departamentul Río Sân Juan) la nord și provinciile din Costă Rica Heredia la est, Sân José spre sud și Guanacaste spre vest. Cantonul Sân Carlos este mai mare decât provinciile Heredia și Cartago. Este cel mai mare canton din Costă Rica, ocupând 34,32% din teritoriul provincial și 6,55% din teritoriul național. Lanțul muntos central (Cordillera Central de Costă Rica) trece
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
imagini din întreaga țară. Muzeul descrie, de asemenea, cultura locală, dedicând o secțiune pentru artizanii locali și lucrările lor și pentru evenimente de teatru publice, cum ar fi piese de teatru și lecturi. În La Garita și La Guacima, la vest de orașul Alajuela, există multe atracții. Zoo Ave, înființată în 1990, este o un centru de îngrijire și reproducere pentru păsări unde vizitatorii pot vizualiza și învață despre păsări rare. Există și o Grădină Botanica de Orhidee, care adăpostește zeci
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
rolul lui Bérenger din „Rinocerii” de Eugen Ionescu, Bottom din „Visul unei nopți de vară”, Herșale din „Hersele Ostopoler”, comedie inspirată de snoave populare al carei erou era Hersele din Ostropol, un fel de Păcală sau Balakir al evreilor din vestul și sudul Ucrainei. de asemenea Trufaldino în „Slugă la doi stăpâni” de Goldoni, alte roluri în piesele „Zile de aur (”Yamim shel zahav) de Shlomo Shva (1965),„Cercul de cretă caucazian” de Bertolt Brecht, „Andora” de Max Frisch, „Opera de
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
Este una dintre cele mai mici provincii, cu toate astea probabil una dintre cele mai bogate din perioada colonizării spaniole. Aceasta este situată în partea centrală a țării și se învecinează cu provinciile Limon la est și Sân José la vest. Capitala este Cartago; până în 1823 a fost și capitala Costă Ricăi, care este acum Sân José. Provincia se întinde pe o suprafață de 3,124.61 km² și are o populație de 490,903. Este împărțită în opt cantoane și
Provincia Cartago () [Corola-website/Science/336341_a_337670]
-
sau Varianta de ocolire vest a municipiului Arad (în ) este o autostradă care servește drept variantă de ocolire în partea de vest a municipiului românesc Arad. Varianta de ocolire poartă indicativul rutier VO Arad și este alcătuită din două segmente de autostrăzi: un segment al
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
sau Varianta de ocolire vest a municipiului Arad (în ) este o autostradă care servește drept variantă de ocolire în partea de vest a municipiului românesc Arad. Varianta de ocolire poartă indicativul rutier VO Arad și este alcătuită din două segmente de autostrăzi: un segment al autostrăzii A1 în partea de sud și un segment al autostrăzii A11 în partea de nord. Dată
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
intersecției A1 cu drumul național DN69 (E671). Aici, la fostul kilometru de proiectare 12+036, este construit nodul rutier Arad Sud, care permite conexiunea cu DN69 și accesul în Arad prin partea de sud. Autostrada înconjoară apoi în sens orar vestul orașului Arad. Următorul nod rutier este situat la km 538 (fostul kilometru de proiectare 10+136) și permite conexiunea cu drumul județean DJ682 și accesul în Arad prin partea de sud-vest. Varianta de ocolire traversează apoi Râul Mureș pe un
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
Bodrogului, spre centrul orașului. Următorul nod rutier se află la kilometrul 546 (fostul kilometru de proiectare 2+270). Acest nod este unul de mare viteză și reprezintă de fapt o intersecție de autostrăzi. Din acest punct autostrada A1 continuă spre vest, către Pecica și Nădlac, în timp ce varianta de ocolire Arad continuă spre nord, către drumul național DN7 (E68). Între nodul de autostrăzi și DN7, varianta de ocolire Arad poartă indicativul A11. Ultimul nod rutier este situat la intersecția cu drumul național
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
elementele sale constructive au fost numerotate după cum urmează: Varianta de ocolire a municipiului Arad este prevăzută cu patru noduri rutiere menite să asigure o descărcare fluentă și o bună interconectivitate cu orașul și cu căile majore de transport din partea de vest a acestuia. Un al cincilea nod rutier a fost construit în cadrul unui proiect separat. Acest nod este de fapt o intersecție de autostrăzi, locul în care viitoarea A11 se desprinde din autostrada principală A1. În timpul proiectării și execuției proiectului, nodurile
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
rutiere, amenajări peisagistice), austriece (panouri fonoabsorbante), germane (finisare terasamente), franceze (sistem ITS), etc. Nodurile rutiere situate la kilometrii 538 și 542 sunt semnalizate ca Arad Est 1, respectiv Arad Est 2. În realitate, ele se află în sud-vestul, respectiv în vestul orașului Arad.
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
, cunoscută și sub numele de Parcul Teatrului Național din Iași, este o esplanadă în Iași, situată între Teatrul Național „Vasile Alecsandri” și Catedrala Mitropolitană. Este mărginită la vest de tronsonul pietonal al bulevardului Ștefan cel Mare și Sfânt, la nord-vest de strada Ion C. Brătianu, la nord-est de strada Agatha Bârsescu, și le est de Palatul Roznovanu. Esplanada cuprinde circa 255 arbori și reprezintă cel mai mare spațiu
Esplanada Teatrului Național din Iași () [Corola-website/Science/336365_a_337694]
-
(în ) este o provincie situată în partea de nord-est a Coreei de Sud. Este delimitată la nord de provincia Kangwon din Coreea de Nord, la est de Marea Japoniei, la sud de Gyeongsangbuk-do și Chungcheongbuk-do, și la vest de Gyeonggi-do. Are capitala la Chuncheon. Cuprinde pe teritoriul său șapte orașe și 11 districte rurale. Provincia este traversată de Munții Taebaek, care se desfășoară de-a lungul litoralului mării. Găzduiește unele dintre cele mai mari stațiuni de schi din
Gangwon-do () [Corola-website/Science/336372_a_337701]
-
strict militar de separare geografică provizorie, urmând ca linia politică definitivă de demarcație (frontiera) să fie fixată prin tratativele de pace ulterioare. Evoluția liniei de demarcație între trupele ungare și cele române a consemnat 4 aliniamente succesive, deplasate progresiv spre vest. Contextul a fost reprezentat de obiectivele postbelice fundamental antagonice ale politicilor taberelor maghiară și română, anume menținerea integrării teritoriale a Ungariei și în mod deosebit păstrarea Transilvaniei - de partea maghiară (cel puțin până la momentul unor decizii teritoriale ferme ale Conferinței
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
și statul maghiar a căutat să colaboreze militar cu Rusia bolșevică printr-o alianță ofensivă și defensivă. Ultimele tentative de negociere au eșuat, astfel că la 16 aprilie 1919 trupele române au declanșat o ofensivă generală pentru a avansa dincolo de vestul Munților Apuseni. În contextul încheierii ostilităților, Linia de demarcație din Transilvania dintre armate după semnarea armistițiului ar fi urmat să aibă un scop strict militar de delimitare a zonei de contact dintre trupele inamice, astfel că nu ar fi putut
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
unire să fie garantată politic, militar și diplomatic. De aceea, pentru preluarea puterii statale organismele politice locale și centrale ale românilor transilvăneni în strânsă colaborare cu armata română care traversase Carpații, au conlucrat astfel pentru a apăra și împinge spre vest linia provizorie de demarcație, statul român dorind să asigure succesul solicitărilor sale teritoriale inclusiv prin maximalizarea gradului de ocupare militară. La data de 13 noiembrie între Aliați - reprezentatați de generalul Louis Franchet d'Esperey si guvernul ungar al lui Károlyi
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
amenințare pentru aripa dreaptă a dispozitivului militar român, care astfel ar fi putut fi întoarsă printr-un atac executat pe valea Someșului. Ca urmare a eforturilor Guvernului României și ale Consiliului Dirigent, linia de demarcație a fost mutată pe aliniamentul Vest de Sighetu Marmației - Cicârlău - Ardusat - Băsești - Chilioara - Crișeni - Panic - Aghireș - Meseșenii de Sus - Șeredei - Pria - Ciucea - Ciuci - Zam. Aceast nou aliniament deși a reprezentat un pas înainte, a menținut izolarea față de teritoriul național român a comitatelor Arad și Bihor - în
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
deși a reprezentat un pas înainte, a menținut izolarea față de teritoriul național român a comitatelor Arad și Bihor - în întregime, și parțial a comitatelor Sălaj și Sătmar. El și-a încheiat existența în aprilie 1919, odată cu ofensiva Armatei Române spre vest după fixarea unei noi linii pe un aliniament recunoscut de Antantă. Forțele armate române au continuat să preseze încet înainte, după ce au asigurat Clujul, motivându-și avansul prin referire la instrucțiunile Antantei și dorința de a limita bolșevismul. Depășind ce-
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Pace cu Ungaria. La 26 februarie, atât ca urmare a presiunilor românești cât și din dorința de a sprijini planurile comandanților militari francezi în ceea ce privește intervenția împotriva Rusiei Sovietice, Conferința a trasat o nouă linie de demarcație ungară-română, aflată mai la vest. Autorizarea ocupării teritoriului transilvănean de către români, urma să favorizeze astfel acordarea de pe teritoriul românesc de sprijin trupelor învinse de Armata Roșie, aflate în dificultate în Ucraina. Generalul Franchet d'Esperey, a fost conștient de scopul final al românilor de a
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Satu-Mare - Arad urmau să se replieze 100 km, până aproape de râul Tisa, între Armata Română care urma să avanseze și să preia districtele Satu Mare, Carei, Oradea și Arad și cea maghiară, urmând să se interpună o fâșie demilitarizată aflată la vest de linia de demarcație, fâșie care ar fi cuprins Vásárosnamény, Debrețin, Gyoma, Hódmezővásárhely și Szeged. Administrația ungară din aceste zone ar fi urmat să fie sub supraveghere franceză. Prin ultima măsură, planificatorii militari francezi ar fi urmat să asigure spatele
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Berthelot urma deasemenea să se asigure că că românii nu-și retrag trupe din Basarabia și Dobrogea, făcând astfel aceste regiuni vulnerabile la un eventual atac, într-un moment în care Armata Roșie avansa spre Basarabia. Retragerea trupelor ungare la vest de limita zonei neutre ar fi trebuit sa debuteze pe 23 martie și să fie finalizată în 10 zile. Supravegherea retragerii acestora, precum și conducerea operațiunii de ocupare a zonei neutre de către unități ale trupelor aliate, ar fi urmat să fie
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
au sprijinit atitudinea beligerantă au prelevat astfel asupra unei politici conciliatorii. Misiunea generalului Jan Smuts a determinat în rândul românilor îngrijorare și nemulțumiri și a grăbit decizia statului român de a continua înaintarea trupelor, oprită la sfârșitul lunii ianuarie, spre vest. România, într-un context în care nu se împăcase cu separația teritoriilor transilvănene locuite de români și că politica Marilor Puteri se dovedise lipsită de fermitate față de Republica Sovietică Ungară, s-a convins de necesitatea unui nou efort militar pentru
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
mare amploare din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale a trupelor americane împotriva defensivei germane din zona orașului Aachen din Germania în perioada 2-21 octombrie 1944. Orașul Aachen făcea parte din Linia Siegfried, principala rețea defensivă de la frontiera de vest a Germaniei Naziste. Aliații au sperat că cucerească orașul și să înainteze rapid în regiunea industrială Ruhr. Deși cea mai mare parte a populației civile fusese evacuată din Aachen mai înainte de începerea luptelor, orașul a fost distrus în cea mai
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
perioadă de respiro, folosită pentru refacerea capacității de luptă. În septembrie, înaltul comandament al "Wehrmachtului" a mobilizat pe Linia Siegfried aproximativ 230.000 de soldați, dintre care 100.000 erau proaspăt mobilizați. La începutul lunii, germanii dispuneau pe frontul de vest de aproximativ 100 de tancuri, pentru ca spre sfârșitul lui septembrie să aibă aici aproximativ 500 de blindate. După ce au mobilizat trupe și mari cantități de armament, comandanții germani au reușit să asigure pe Linia Siegfried o defensivă cu o adâncime
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]