33,912 matches
-
începuse “curățarea de intelegență”. El știa că în țară înalta conducere decide totul, și cu această conducere a început să poarte un dialog direct și deschis. În 1972, cînd autoritățile din Kremlin au propus exluderea lui Andrei Dimitrievici Saharov din cadrul Academiei de Științe, Kapița a fost unicul care s-a opus. La începutul războiului, Institutul pe Probleme Fizice a fost evacuat în Kazan. Acolo a fost situat în încăperile Universității din Kazan. În vremuri grele, Kapița a creat cea mai puternică
Piotr Kapița () [Corola-website/Science/298377_a_299706]
-
internațională de aur Niels Bohr. Acolo a vizitat laboratoare științifice și a ținut un discurs despre fizica energiilor înalte. În 1969 omul de știință, împreună cu soția sa, au călătorit pentru prima dată în Statele Unite ale Americii. La 17 octombrie 1978, Academia Suedeză de Științe i-a trimis din Stockholm lui Piotr Leonidovici Kapița o telegramă prin care îl înștiințează că a primit Premiul Nobel pentru fizică, pentru cercetările fundamentale în domeniul fizicii temperaturilor joase. Kapița a primit această veste fiind la
Piotr Kapița () [Corola-website/Science/298377_a_299706]
-
lucrarea de licență la Universitatea din Cluj, după ce aceasta fusese respinsă la Universitatea din Heidelberg. El și-a pus semnătura pe diploma celui care, mai târziu, va fi unanim recunoscut drept părintele rachetei interplanetare moderne. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1937. Augustin Maior a fondat Școala de Fizică Teoretică de la Universitatea din Cluj, menținând un contact permanent cu marile idei ale timpului și având contribuții remarcabile în domeniile aflate în dezvoltare în
Augustin Maior () [Corola-website/Science/298408_a_299737]
-
un contact permanent cu marile idei ale timpului și având contribuții remarcabile în domeniile aflate în dezvoltare în Europa. Aceste contribuții au fost pe deplin recunoscute în anul 1950, când laureatul Premiului Nobel M. Louis de Broglie a prezentat la Academia din Paris lucrarea lui Augustin Maior intitulată „Câmpurile gravitaționale și magnetismul”. Acesta a fost unul dintre ultimele evenimente fericite din viața zbuciumată a lui Augustin Maior de după 1947.
Augustin Maior () [Corola-website/Science/298408_a_299737]
-
Strasbourg. În 1964 a devenit candidat la grad academic în politică și drept, în 1974 a primit doctoratul de jurist cu dizertația "Compania și competiția economică în dreptul de integrare economică europeană". În 1987 a fost ales ca membru corespondent al academiei de stiință ungară, în 1993 a devenit membru deplin al academiei. În activitatea sa stiințifică s-a preocupat în primul rând de materia dreptului civil, a dreptului internațional privat și a dreptului european. Mádl a fost secretarul de calificări stiințifice
Ferenc Mádl () [Corola-website/Science/297062_a_298391]
-
și drept, în 1974 a primit doctoratul de jurist cu dizertația "Compania și competiția economică în dreptul de integrare economică europeană". În 1987 a fost ales ca membru corespondent al academiei de stiință ungară, în 1993 a devenit membru deplin al academiei. În activitatea sa stiințifică s-a preocupat în primul rând de materia dreptului civil, a dreptului internațional privat și a dreptului european. Mádl a fost secretarul de calificări stiințifice între 1984 și 1990, din 1985 a devenit membru academiei Harvard
Ferenc Mádl () [Corola-website/Science/297062_a_298391]
-
al academiei. În activitatea sa stiințifică s-a preocupat în primul rând de materia dreptului civil, a dreptului internațional privat și a dreptului european. Mádl a fost secretarul de calificări stiințifice între 1984 și 1990, din 1985 a devenit membru academiei Harvard în domeniul legii internaționale de comerț. Din 1988 membru la institutul UNIDROIT internațional din Roma în domeniul unificării de legi private. În 1989 a fost numit ca jurist la centrul juridic internațional din Washington la curtea juridică de selectare
Ferenc Mádl () [Corola-website/Science/297062_a_298391]
-
profesor invitat. Mádl a publicat mai multe studii și lucrări de specialitate. A fost căsătorit cu Dalma Némethy. Din 1955 a fost secretar în curtea justiții, între 1956 și 1971 a lucrat ca politician în domeniul justiției și raportor al Academiei Maghiare de Știință (biroul central). Ulterior a fost promovat ca șefu al departamentului academic. Între 1972 și 1980 a fost membru la institutul academic de lege și politică, din 1978 și pânâ în 1985 a fost directorul unui institut științific
Ferenc Mádl () [Corola-website/Science/297062_a_298391]
-
Mádl a devenit director al facultății de drept internațional privat din cadrul Universității din Budapesta. Din 23 mai 1990 până în 22 februarie 1993 a fost ministru fără portofoliu în guvernul József Antall (primul ministru al ungariei din epoca democrată). A supervizat Academia Ungară de Știință și a servit ca ministru de justiție. Între 22 februarie 1993 și 15 iulie 1994 a fost ministru al culturii. În 15 martie 1999 a primit premiul István Széchenyi. În același an, în luna septembrie, a fost
Ferenc Mádl () [Corola-website/Science/297062_a_298391]
-
timp era arestat și închis. A publicat versuri în prestigioase reviste precum: Revista Fundațiilor Regale, Universul literar ș.a. A murit la doar 50 de ani. Din viță urlățeană se trage și pictorul [[Aurel Stoicescu]] (n. 1920, Urlați). A studiat la Academia de Arte Frumoase din București, pe care a absolvit-o prin 1945, debutând la Salonul Oficial din 1946. A expus cu discontinuitate, în special grafică aplicată, atât în țară, cât și peste hotare. A obținut Medalia de bronz la expozițiile
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
(n. 26 noiembrie 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și moartea marelui său precursor Ion Luca Caragiale. Tatăl său, , român
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
Teatrul cel mai de seamă al Franței, "La Comédie Française", prezintă în 1966, pentru prima dată, o piesă de Ionescu, "Setea și Foamea" și apoi piesa "Regele moare". Anul 1970 îi aduce o importantă recunoaștere: alegerea sa ca membru al Academiei Franceze, devenind prin aceasta primul scriitor de origine română cu o atât de înaltă distincție. Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de cărți și sute de studii, teze de doctorat, colocvii internaționale, simpozioane și festivaluri. Criticii disting
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
sprijinit de Ministerul Agriculturii, Comerțului, Industriei și Domeniilor la Școala de Arte Decorative și Industriale din Paris după care se înscrie la Școala de Belle-Arte, atelierul lui Gabriel Thomas, apoi al lui Jean-Antoine Injalbert. Între anii 1898 - 1899 studiază în cadrul Academiei Julian, în atelierele lui William Bouguereau și Gabriel Ferrier. Debutează în 1894 la Expoziția artiștilor în viață, fiind apoi prezent la Saloanele Oficiale, la manifestările "Cercului artistic" și ale "Tinerimii artistice". În 1919 se află printre membrii fondatori ai Societății
Dimitrie Paciurea () [Corola-website/Science/297110_a_298439]
-
făcut Statului român oferta de a-i lăsa moșternire 200 de lucrări și atelierul său din Paris, Impasse Ronsin nr. 10. La 7 martie 1951, într-o ședință prezidată de Mihail Sadoveanu, Secțiunea de Știința Limbii, Literatură și Arte a Academiei Republicii Populare Române a luat în discuție această propunere. La ședință au participat George Călinescu, Iorgu Iordan, Camil Petrescu, Alexandru Rosetti, Al. Toma, George Oprescu, Jean Alexandru Steriadi, Victor Eftimiu, Geo Bogza, Alexandru Graur, Ion Jalea, Dumitru S. Panaitescu-Perpessicius și
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
Helsinki, Viena și New Delhi, culminând cu o expoziție personală avută la Bruxelles în 1964. În 1962, guvernul român îi va acorda titlul de "Artistul poporului", anul următor devenind membru corespondent al Academiei Române, iar în 1964 va fi membru al Academiei de Arte Frumoase din Berlinul de Est. Premiile și expozițiile au continuat să se acumuleze, conducându-l spre o expoziție personală la New York în 1970 și aducându-i decorația Steaua Roșie în 1971. În timp ce devenise cunoscut în România și puțin
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
părăsește și el Geneva. O întâlnește pe doamna de Warens, care îi va fi mulți ani protectoare, iubita și substitut de mamă. Sub autoritatea ei, isi desăvârșește educația și se convertește la romano-catolicism. 1742 - Rousseau ajunge la Paris, unde prezintă Academiei franceze un sistem numeric de notație muzicală, care este respins. 1743 - Devine secretarul ambasadorului Franței în Republică Veneția. 1745 - Rousseau o întâlnește, la un hotel din Paris, unde aceasta lucra că menajeră, pe Thérèse Levasseur, cu care va rămâne până la
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
va rămâne până la moarte. 1746 - Se naște primul dintre cei cinci copii ai lui Rousseau. Toți au fost dați la orfelinat. 1749 - Îl întâlnește pe Diderot, cu care se împrietenește. Începe să contribuie la "Encyclopédie". Afla despre un concurs al Academiei din Dijon și se decide să participe cu un eseu despre consecințele nefaste ale progresului artelor și ale științelor asupra moravurilor publice. 1750 - Câștiga premiul Academiei din Dijon și ajunge faimos. 1752 - Compune opera „Ghicitorul satului”. 1754 - Se întoarce la
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
cu care se împrietenește. Începe să contribuie la "Encyclopédie". Afla despre un concurs al Academiei din Dijon și se decide să participe cu un eseu despre consecințele nefaste ale progresului artelor și ale științelor asupra moravurilor publice. 1750 - Câștiga premiul Academiei din Dijon și ajunge faimos. 1752 - Compune opera „Ghicitorul satului”. 1754 - Se întoarce la Geneva, unde redobândește cetățenia și reintră în comunitatea calvinista. 1755 - Academia din Dijon refuză să îi premieze un al doilea eseu despre originea inegalității. 1759 - Enciclopedia
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
despre consecințele nefaste ale progresului artelor și ale științelor asupra moravurilor publice. 1750 - Câștiga premiul Academiei din Dijon și ajunge faimos. 1752 - Compune opera „Ghicitorul satului”. 1754 - Se întoarce la Geneva, unde redobândește cetățenia și reintră în comunitatea calvinista. 1755 - Academia din Dijon refuză să îi premieze un al doilea eseu despre originea inegalității. 1759 - Enciclopedia este formal interzisă. Relațiile lui Rousseau cu ceilalți enciclopediști se deteriorează. 1761 - Publică "Iulia sau nouă Eloiză", un român epistolar, care va avea un succes
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
este unul din puținii fotbaliști care au jucat pentru ambele cluburi rivale spaniole Real Madrid și Barcelona. În 2009, Hagi a fondat clubul român Viitorul Constanța. În prezent el este atât proprietarul cât și președintele clubului. De asemenea, a înființat Academia de Fotbal , una dintre cele mai mari academii de fotbal din Europa de Sud-Est. Fiul său, Ianis, este de asemenea fotbalist, actualmente sub contract cu ACF Fiorentina. Gheorghe Hagi a început să joace fotbal la vârsta de 10 ani, la
Gheorghe Hagi () [Corola-website/Science/297184_a_298513]
-
pentru ambele cluburi rivale spaniole Real Madrid și Barcelona. În 2009, Hagi a fondat clubul român Viitorul Constanța. În prezent el este atât proprietarul cât și președintele clubului. De asemenea, a înființat Academia de Fotbal , una dintre cele mai mari academii de fotbal din Europa de Sud-Est. Fiul său, Ianis, este de asemenea fotbalist, actualmente sub contract cu ACF Fiorentina. Gheorghe Hagi a început să joace fotbal la vârsta de 10 ani, la Farul Constanța, echipă la care a și debutat
Gheorghe Hagi () [Corola-website/Science/297184_a_298513]
-
am avut vreodată sub comandă” - Fatih Terim, antrenor al lui Hagi la Galatasaray Gheorghe Hagi deține hotelul de patru stele Iaki din Mamaia, cu 122 de camere și cu afaceri de 3 milioane euro în 2008. De asemenea, este fondatorul Academiei de Fotbal Gheorghe Hagi și al clubului Viitorul Constanța. Este căsătorit cu Marilena Vlahbei din 1995 și au împreună doi copii: Kira Hagi (născută în 1996) și Ianis Hagi (născut în 1998). Relația este discretă, soția însoțindu-l pe antrenorul
Gheorghe Hagi () [Corola-website/Science/297184_a_298513]
-
universități fondade în 1834, Universitatea Liberă din Bruxelles, care a fost divizată în 1970 odată cu atribuirea puterilor legislative asupra educației superioare către comunitățile franceze și flamande. Alte instituții de studii superioare sunt Facultés Universitaires Saint Louis cu 2.000 studenți, Academia Militară regală, și două școli de artă fondate în 1982: Koninklijk Conservatorium de limbă neerlandeză și Conservatoire Royal de limbă franceză. Datorită prezenței importante a instituțiilor europene în perioada postbelică, există numeroase școli internaționale și europene ce funcționează în paralel
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
cu 0,25 din PIB în 2010. Subfinanțarea cronică a sectorului după 1990 a obligat mulți profesioniști de înaltă calificare științifică să părăsească țara. Ca urmare, Bulgaria are un nivel redus de inovație, competitivitate și exporturi de valoare adăugată mare. Academia Bulgară de Științe este principala instituție științifică, și ea este angajatorul majorității cercetătorilor bulgari în multiplele sale ramuri. Principalele arii de cercetare și dezvoltare sunt energia, nanotehnologia, arheologia și medicina. Bulgaria a devenit a șasea țară din lume care a
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
Pictet a evaporat dioxid de sulf lichid pentru a lichefia dioxidul de carbon, care în parte a fost evaporat pentru a răci oxigenul gazos suficient pentru a putea fi lichefiat. El a trimis pe 22 decembrie 1877 o telegramă către Academia Franceză de Științe din Paris, anunțând descoperirea oxigenului lichid. Doar două zile mai târziu, fizicianul francez Louis Paul Cailletet a anunțat propria sa metodă de a lichefia oxigenul molecular. Doar câteva picături au fost produse în ambele cazuri, așadar nu
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]