31,332 matches
-
Britania era deja creștinată de mai mult de jumătate de mileniu. 13. ZEII IRLANDEITC "13. ZEII IRLANDEI" Din fericire suntem mult mai bine informați despre zeii Irlandei precreștine, datorită a două opere care, În aparență, povestesc despre istoria străveche a insulei, dar care, de fapt, păstrează o amintire destul de exactă despre mitologia precreștină; este vorba despre Leabhar Gabála Éirenn (Cartea cuceririi Irlandei), redactată În secolul al XII-lea, probabil În aceeași perioadă ca și Cath Maige Turedh (Bătălia șa douaț de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
păstrarea culturii indigene. Desigur, nu fără infiltrări creștine, un lucru cât se poate de firesc, având În vedere că aceste povestiri se nășteau la umbra culturii conventuale. Cartea cuceririi Irlandei vorbește despre invaziile repetate pe care le-ar fi cunoscut insula Începând cu o perioadă foarte veche, anterioară potopului universal, când aceasta ar fi fost cucerită de Cesairxe "Cesair", fiica lui Bithxe "Bith" și nepoată a lui Noexe "Noe". Potopul a distrus orice urmă a acestei invazii; acestuia i-a supraviețuit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sub formă de vultur, șoim și somon, putând astfel să-și amintească și să dea mărturie. Este ușor de observat coexistența unor motive culturale indigene (cum ar fi metempsihoza lui Fintan) și elementele creștine (Noe, potopul). Urmează Partholán, care cucerește insula luptând Împotriva uriașilor Fomoirexe "Fomoire"; ni se spune și că, În timpul domniei lui, au apărut șapte lacuri și patru câmpii, În timp ce Înainte nu fusese decât una. Nu este clar ce ar putea Însemna aceasta. Conform unor cercetători, este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În timp ce Înainte nu fusese decât una. Nu este clar ce ar putea Însemna aceasta. Conform unor cercetători, este vorba despre atribuirea numelui, acțiune care duce la perfecționarea existenței obiectului; dar nu trebuie exclusă posibilitatea unei concepții care nu vede În insulă un simplu obiect material, egal mereu cu el Însuși, ci un obiect viu, mereu În creștere. Aceeași apariție a lacurilor și câmpiilor se va repeta la următoarea invazie, Irlanda ajungând astfel la deplinătatea ei fizică. Partholán și oamenii săi mor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe post de cuceritori, și descendenții oamenilor lui Nemedxe "Nemed" care fugiseră În nordul lumii. Aceștia sunt Tuatha dé Danann („tribul zeiței Danuxe "Danu"”), care Îi Înving pe Fir Bolg În prima bătălie de la Moytura și devin noii stăpâni ai insulei. Oricum, vor trebui să facă față uriașilor Fomoirexe "Fomoire". În bătălia de la Moytura regele Tuatha dé Danann, Nuaduxe "Nuadu", Își pierde o mână și, după cum cere tradiția irlandeză, nemaifiind perfect din punct de vedere fizic, trebuie să abdice; În locul său
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
capacitățile magice, sub Îndrumarea lui Lugxe "Lug", maestrul oricărui meșteșug. Meșterul construiește arme miraculoase, magicianul face să cadă peste Fomoirexe "Fomoire" munții Irlandei, druidul aruncă asupra lor valuri de foc și așa mai departe. Uriașii sunt Înfrânți și alungați de pe insulă, Bresxe "Bres" este făcut prizonier și i se cruță viața după ce promite că va indica mereu momentul potrivit pentru a ara, semăna și secera. Așa cum se vede, cuceririle au o dezvoltare cu finalitate și explică geneza politică, istorică, socială, ba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
clar că uzanța predominantă trebuie să fi fost constituirea, În interiorul pădurilor, a unor zone sacre, destinate cultului divin și În special jertfelor. În fragmentul deja citat din Germania (XL) unde vorbește despre zeița Nerthusxe "Nerthus", Tacitus amintește că, Într-o insulă din Ocean, neprecizată, se află o pădure sacră În care este păstrat un car acoperit cu o pânză, destinat să poarte statuia zeiței În timpul procesiunii. În alt loc (Annales, I, 61), Tacitus, amintind de priveliștea atroce care li s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
violent. Cauzele colapsului sunt interne. La aceste cauze interne se adaugă slăbirea Egiptului care a încetat să susțină cetățile cananeene. Există paralelisme mai mult sau mai puțin antice ale acestui fenomen: construirea piramidelor din Egipt, templele Maya sau statuile din Insula Paștelui au avut un efect analog asupra culturilor și societăților în aceste părți ale lumii: epuizarea economică ce pune capăt, brusc, unui sistem politic caracterizat de exploatare excesivă. „Israel” a luat locul unei culturi aflate la sfârșitul vieții. De asemenea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mutații genetice și probabil a altora prin secvențarea ADN în familiile cu cancer, a devenit posibilă printr-un test sangvin simplu, deschizând o cale nouă în diagnosticul cancerului [106]. Markeri epigenetici Modificările epigenetice, care constau în metilarea aberantă la nivelul insulelor CpG, modificări posttranslaționale ale histonei sau remodelarea cromatinei sunt intens studiate în cancer [107]. În cancerul pancreatic, studiul profilului global de metilare la nivelul a 1505 sedii de metilare CpG pentru 807 gene a evidențiat existența unor diferențe semnificative de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
despre rău și nenorocire printre aborigenii din Australia, el va fi condus, cu multe eforturi, să înțeleagă complexitatea organizării clanului și procesul de denumire a clanurilor și a generațiilor. Dacă a venit să studieze problemele legate de maternaj la locuitorii insulelor Bidjago din Guineea-Bissau, el va fi obligat să se intereseze de posedarea femeilor de spiritele defuncte masculine"5. Așadar, ritualurile lumilor exotice antrenează deplin comunitatea. Nu există o separare de tip occidental a puterii și nici autoritate exercitată diferențiat. "Toți
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
Moldova oameni! Miron Costin Am fost învățat de acasă să mă uit drept în ochii oamenilor și să nu las nici o insultă fără să reacționez. Motto-ul lui N. Iorga 1 Familia Iorga provenea dintr-o lume sănătoasă grecească din insula Kefalonia, deși acest lucru nu este absolut clar. S-ar putea să fi venit de pe partea continentală aflată lîngă insulele ioniene 2. Numele celui mai vechi strămoș înregistrat era Galeongiul, care sugerează o ascendență albaneză, dar sînt posibile și una
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nici o insultă fără să reacționez. Motto-ul lui N. Iorga 1 Familia Iorga provenea dintr-o lume sănătoasă grecească din insula Kefalonia, deși acest lucru nu este absolut clar. S-ar putea să fi venit de pe partea continentală aflată lîngă insulele ioniene 2. Numele celui mai vechi strămoș înregistrat era Galeongiul, care sugerează o ascendență albaneză, dar sînt posibile și una aromână sau una macedoneană într-o familie provenită dintr-o regiune mixtă. Galeongiul era un marinar grec (sau ortodox) din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
i-a spus: "Sînteți tînăr și veți vedea nașterea unei Românii Mari; eu nu voi vedea nașterea unei Serbii Mari". Iorga l-a cunoscut și pe omul de stat grec Venizelos, pe care îl considera omul lăsat de venețieni în insula Creta 237. În 1913 s-a ținut la Londra ultimul Congres Mondial de Istorie înainte de izbucnirea războiului. Titu Maiorescu, prim-ministru la vremea aceea, a fost destul de meschin ca să nu-i acorde lui Iorga permisiunea să participe ca delegat român
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de jumătate din acești unguri trăiau în regiuni unde o modificare de 30 sau 50 de kilometri ar fi inclus două din trei dintre ele în statul maghiar. Situația din Transilvania era totuși diferită. Clujul și zona secuiască, precum și alte insule maghiare întinse din cadrul majorității române (sau germane), erau izolate de zonele locuite de unguri. Era imposibil ca acestea să fie incluse în Ungaria fără a-i priva pe tot atîția români de dreptul lor la autodeterminare. Acest lucru a fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
egiptean antibritanic și l-a criticat pe "tînărul Eden", care (instigat de Sir Samuel Hoare) îndrăznise să ia atitudine împotriva politicii italiene. A urmat un alt nonsens, Iorga comparînd înapoiatele metode coloniale ale englezilor cu (chipurile) minunatul colonialism italian din insula Rhodos. Iorga vedea în spatele tuturor acestora mîna bancherilor londonezi din City și conchidea: "poți să te supui cuceritorilor, dar nimeni nu-i ascultă pe profitori"134. Trezirea s-a produs atunci cînd un ziarist italian, Zingarelli, cunoscut pentru grosolănia lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
legate de tranzacțiile Reichsbank prin băncile elvețiene, Acordurile de la Washington din mai 1946 i-au obligat să ofere o contribuție „voluntară” de 250 de milioane de franci elvețieni la reconstrucția Europei. Dar În acel moment Elveția era deja reabilitată ca insulă prosperă a corectitudinii fiscale, cu bănci extrem de profitabile, cu ferme și uzine care abia așteptau să furnizeze mâncare și utilaje sărmanelor piețe europene. Înainte de război, nici Elveția, nici Suedia nu fuseseră grozav de prospere - ba chiar existau regiuni masive cufundate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lungi războaie Împotriva Germaniei și erau sleiți de dificilele victorii, erau cei mai interesați să Închidă acest capitol, instituind pe continent un modus vivendi oarecare, și să meargă mai departe. În vremuri mai bune, britanicii s-ar fi Întors În insule (așa cum Îi suspectau pe americani că vor să se retragă pe continentul lor), lăsând securitatea Europei Occidentale În grija păstrătorilor ei tradiționali, francezii. Acesta fusese, până În 1938, fundamentul strategiei britanice: Franța, cea mai mare putere militară de pe continent, putea să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îi avertiza Walter Bedell Smith pe colegii săi din divizia strategică a Departamentului de Stat, „dau mai multă importanță peticului de hârtie care promite sprijindecât i-am dat noi vreodată”. Deloc surprinzător: nu aveau altă speranță. Marea Britanie, măcar, era o insulă. Însă francezii, ca toți ceilalți, erau mai vulnerabili decât oricând: În fața nemților și, acum, a rușilor. NATO era așadar de două ori important pentru Paris: deplasa linia defensivă antisovietică mai departe către est - cum observa Charles Bohlen cu câteva luni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de centru, ei au condus țara fără Întrerupere până În 1963, când s-au aliat cu partidele minoritare ale stângii necomuniste. Electoratul lor cel mai fidel, pe lângă alegătorii catolici din Veneția și regiunea Veneto, era localizat În Sud: Basilicate, Molise, Calabria, insulele Sardinia și Sicilia. În acestea din urmă, nu credința, ci serviciile i-au fidelizat timp de generații pe alegătorii din orașele mici. În Sud, un primar creștin-democrat sau un reprezentant În parlamanetul național era ales și reales pentru că promitea electrificare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
celui britanic, beneficiase după 1919 de redistribuirea coloniilor asiatice și africane preluate de la Puterile Centrale. Așa se făcea că, În 1945, Franța eliberată era din nou stăpână pe Siria și Liban, pe mari fâșii din Africa subsahariană și pe câteva insule din Caraibe și Pacific. Dar „nestematele” Coroanei imperiale franceze erau teritoriile ei din Indochina și În special vechile colonii de pe coasta mediteraneană a Africii de Nord: Tunisia, Maroc și Algeria. În cărțile de istorie franțuzești Însă, acestea aveau un statut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de a domina Africa sahariană de la Atlantic la Suez. Blocați la est de britanici, francezii se mulțumiseră cu supremația În vestul Mediteranei și, dincolo de Sahara, În Africa Centrală și de Vest. În afară de mult mai vechea colonie din Québec și câteva insule din Caraibe, Africa de Nord (Algeria În special) era singura colonie franceză În care europenii se așezaseră În număr mare. Dar mulți dintre aceștia nu erau francezi, ci spanioli, italieni, greci sau de alte naționalități. Chiar și un algerian tipic francez ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
femei În căutarea unor posturi de menajere la Paris și În alte părți a avut un efect semnificativ mai ales În mediul rural, unde lipsa de tineri a fost compensată (parțial) de sosirea imigranților din coloniile portugheze din Africa și Insulele Capului Verde. În municipalitatea portugheză Sabugal, din nordul rural, populația locală a scăzut, sub impactul emigrației, de la 43.513 persoane În 1950 la doar 19.174 treizeci de ani mai târziu. Avantajul economic al țării „importatoare” a fost considerabil. În 1964
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
națională de difuzare se Închidea la miezul nopții). Posturile de radio, emițătorii și lungimile de undă erau autorizate și de obicei deținute de guvernele naționale: puținele posturi care transmiteau de dincolo de granițele țării erau de obicei situate pe vase sau insule și numite colocvial „posturi-pirat”. Posesia de aparate radio, deja frecventă Înainte de război, era aproape universală În 1960: În acel an exista un aparat de radio la fiecare cinci persoane În URSS, unul la fiecare patru persoane În Franța, Austria și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sindicaliști aleși pe sprânceană, trimiși la schimb de experiență cu bani din fondurile Marshall; câteva mii de studenți cu bursă - și o seamă de greci și italieni care emigraseră În America după 1900 și au revenit În Sicilia sau În insulele grecești la vârste Înaintate. Adeseori est-europenii aveau mai multe legături cu SUA decât vesticii, Întrucât numeroși polonezi sau unguri aveau prieteni sau rude plecate În America, iar mulți alții s-ar fi dus și ei dacă ar fi putut. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Rece, deceniile postbelice au adus lupte aprinse și letale: din Coreea până În Congo, milioane de soldați și civili și-au pierdut viața. Chiar și În Statele Unite au avut loc trei asasinate politice și câteva revolte violente. Dar Europa de Vest fusese o insulă de liniște civilă. Când polițiștii europeni mai băteau sau Împușcau civili (rar), era vorba despre străini, adesea de culoare 7. Dincolo de ciocnirile ocazionale cu manifestanții comuniști, forțele de ordine din Europa Occidentală erau rareori chemate de guverne să Înfrunte opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]