32,433 matches
-
gheață de la Polul Nord, Bernard, unul dintre elfi, îi spune lui Scott că în mod oficial este noul Moș Crăciun. A doua zi, spre deosebire de fiul său, Scott consideră că toate aceste incidente au fost doar un vis; dar curând se va convinge de contrariu: în doar câteva zile crește în greutate cu pește treizeci de kilograme; părul și barbă cresc rapid și albește. Scott va accepta în cele din urmă soarta să. Filmările au avut loc în Oakville, Ontario, un oraș din
Cine este Moș Crăciun? (film din 1994) () [Corola-website/Science/328029_a_329358]
-
a întâlnit la Torino pe Cavour care ajunsese în 1858 la un acord secret cu Napoleon al III-lea, care prevedea, în schimbul sprijinului contra Austriei, renunțarea din partea italienilor la Nișă și Savoia. Garibaldi,care se împotrivea acestor concesii, l-a convins pe Oliphant să colaboreze la sabotarea plebiscitului prin care autoritățile imperiale franceze voiau să legitimeze anexarea Nișei. Oliphant a dedicat acestui plebiscit un pamflet intitulat "Universal Suffrage and Napoleon the Third" („Sufragiul universal și Napoleon al treilea”)(1860). Până la urmă
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
se întremeze înapoi în Anglia, purtând o scrisoare de scuze a taikunului către regina Victoria. În drum, a îndeplinit o misiune pe insula Tsushima unde a surprins o misiune navală rusă ilegală ce luase controlul asupra unui golf și a convins pe comandantul ei, pe cai diplomatice, să se retragă.. Despre aventurile în Extremul Orient, Oliphant a publicat două volume de relatări în anii 1857 și 1859. Au urmat apoi, în Anglia, o vizită făcută la Broadlands lordului Palmerston, apoi în
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
care au plantat mai ales vită de vie. Potrivit credinței lor ,Sfanțul Duh sau „Sfântă Suflare” urma să coboare în șapte etape asupra lor. Ei practicau suflarea liberă, un tip de respirație care în corp aducea suflarea divină. Oliphant a convins câțiva tineri japonezi din regiunea Satsuma pe care i-a cunoscut și îndrumat la Londra să se alăture și ei discipolilor lui Harris. Între 1867 - 1870 Oliphant a dispărut din Londra pentru a-și face ucenicia în sectă lui Harris
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
pe Alice Oliphant. Ea a fost trimisă, apoi, să trăiască în condiții materiale restrânse la Vallego, iar, după aceea, la Benecia, unde a condus o școală, pentru a se putea întreține. Prin „comunicările” sale spiritiste, Harris a încercat să-l convingă pe Oliphant că nu Alice este veritabilă lui soție, și că îi este destinată o altă partenera de viață, aflată în lumea de apoi. Oliphant a început să se intereseze de planuri de colonizare a evreilor în Palestina mai cu
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
a plecat în Palestina, pe atunci otomană, stabilindu-se la Haifa.A parcurs Țară Sfântă în lung și în lat și a fost captivat în mod deosebit de regiunea Gilead din Transiordania, considerând-o cea mai propice pentru reașezarea evreilor. Era convins că din punct de vedere financiar proiectul de așezare a evreilor în țara lor străbuna nu va fi dificil, deoarece și multi creștini din Marea Britanie și America erau ahtiați după împlinirea profețiilor și apropierea Sfârșitului Zilelor, pe care întoarcerea evreilor
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Austro-Ungariei cu sprijinul fondului Mansion House Relief fund al primăriei Londra. Spre deosebire de Alianță Israelita Universală (Kol Israel Haverim), care încuraja emigrația evreilor din estul Europei spre Statele Unite, Oliphant îi sfătuia pe evrei să plece în Palestina și a încercat să convingă în acest spirit și pe purtătorii de cuvânt ai Alianței Israelite. În 1882 a plecat iar, cu Alice, în Orientul Apropiat. Mai întâi la Istanbul, unde au stat la Therapia. Reluând negocierile cu otomanii, a reușit să atragă interesul ministrului
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Galileei (Kineret). Boală a continuat, ducând, în cele din urmă, la decesul ei în 2 ianuarie 1886, Oliphant, și el febril, nu a putut lua parte la funeralii, si era incapabil să înțeleagă dimensiunile tragediei care l-a lovit. Era convins că, după moarte, era cu mult mai apropiat de Alice, decât atunci când era vie, si, când a izbutit să scrie cartea denumită „Scientific Religion”, a susținut sus și tare că a fost inspirat de prezența ei. Acolo a publicat, între
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
o lasă să participe la spectacol și îl invită la un concert de lieduri ce avea loc la Ateneul Român. Tânărul regizor confundă însă cutia de aspirină cu cea de somnifere și adoarme la concert. El reușește apoi s-o convingă pe fată de încurcătură, iar, la sfatul lui Gelu, îi trimite o dedicație lirică de dragoste. Între cei doi tineri se înfiripă o relație de dragoste, iar Irina acceptă să cânte în spectacolul lui Radu. Între timp, încercările maestrului Laurențiu
În fiecare zi mi-e dor de tine () [Corola-website/Science/328045_a_329374]
-
ea acasă, dar sosirea neașteptată în apartament a mamei și apoi a tatălui ei provoacă o serie de confuzii comice. Gelu apucă totuși să-i spună fetei că Radu se preface că o iubește pe Irina Mirea pentru a o convinge să cânte în spectacolul lui. Mimi o anunță pe Irina și apoi pe directorul teatrului de „stratagema sentimentală” a lui Radu. Studenta îl părăsește pe Radu, iar acesta din urmă îl pocnește pe Gelu. Directorul îi cere lui Radu să
În fiecare zi mi-e dor de tine () [Corola-website/Science/328045_a_329374]
-
falsă pentru a păcăli orașul. Ulterior, în timp ce aceștia sărbătoresc, torționarul italian Mercurio Cavaldi (Peter Stormare) îi duce la generalul francez Delatombe (Jonathan Pryce). Delatombe îi forțează să rezolve un mister: fetele dintr-un sătuc din Marbaden dispar, iar sătenii sunt convinși că la mijloc sunt ființe supranaturale. Frații Grimm sunt însărcinați cu găsirea vinovatului. În curând, ei descoperă că răpirile fetelor sunt provocate de o forță supranaturală reală: o femeie frumoasă dar și periculoasă având 500 de ani, regina Turingiei fiind
Frații Grimm (film) () [Corola-website/Science/328079_a_329408]
-
eficient și săgețile își ating mai toate ținta”". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman considera că regizorul Iulian Mihu "„s-a jucat, frumos, în Nu filmăm să ne-amuzăm (martie 1975), o comedie amuzantă, deși încearcă să ne convingă - uneori cu aplomb didactic - că umorul este o întreprindere foarte serioasă, cu dedesubturi grave”". Filmul este apreciat drept "„o joacă în creația cineastului, un divertisment estival”", în care evoluează „comici vestiți ai ecranului” precum Toma Caragiu, Jean Constantin, Gheorghe Dinică
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
persoane. Una dintre ele este un pilot de cursă lungă, Valer Toma, cunoscut campion de iahting. Acesta are o fire rebelă și este cât pe ce să fie eliminat, dar modul în care testează prototipul unei navete de salvare îi convinge pe toți de abilitățile sale. Cu puțin timp înainte de recrutare, acesta se îndrăgostește de Despina, o tânără care se dovedește a fi fata ultimului membru recrutat pentru expediție, doctorul Sergiu Cristea. Cristea este cel care îl însoțise pe Faur în
Șarpele blând al infinitului () [Corola-website/Science/328074_a_329403]
-
Octombrie polonez datorită nevoii unei noi conduceri, a VIII-a Ședință Plenară l-a numit pe Władysław Gomułka - eliberat din arest la domiciliu - noul Prim Secretar al PZPR. Acesta fost ales 19 octombrie 1956. Gomułka, promițând să elimine stalinismul, a convins autoritățile de la Moscova că nu va permite diminuarea influenței sovietice în Europa de Est. Chiar și așa relațiile Poloniei cu Kremlinul nu era atât de încordate precum cele ale Iugoslaviei, iar oprirea influenței sovietice în Polonia nu era vizibilă; în cele din
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
cu Drogo de Hauteville, conte de Apulia, iar apoi cu Sarule de Genzano. Acțiunile sale de jaf și pradă alături de acesta din urmă l-au silit pe Trincanocte să îi confere pământurile fratelui său, Asclettin, însă ulterior Trincanocte l-a convins pe Drogo să îl arunce pe Richard în închisoare. El a rămas prizonier până când, la moartea lui Trincanocte, contele Herman, minor fiind, avea nevoie de un regent competent. Suzeranul Aversei și Apuliei, principele Guaimar al IV-lea de Salerno, a
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
căsătoria, Richard a solicitat totuși zestrea. Ducele Atenulf a refuzat, drept pentru care Richard a asediat și capturat Aquino, una dintre puținele feude rămase în posesia ducatului de Gaeta. Totuși, în 1058, Desideriu de Benevento, abate de Montecassino, l-a convins pe Richard să reducă suma solicitată ducelui. În februarie 1059, Hildebrand, viitorul papă Grigore al VII-lea, pe atunci doar membru al curiei papale, a călătorit la Capua, pentru a solicita sprijinul lui Richard în numele papei Nicolae al II-lea
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
Institutul Liceal „Anastasie Bașotă” a fost inaugurat abia la 18 februarie 1879 și a fost administrat până în 1906 de Epitropia Institutului „Anastasie Bașotă” a cărei primi epitropi administratori au fost junimiștii Vasile Pogor și Ioan Ianov. Cei doi l-au convins pe scriitorul Samson Bodnărescu, un alt junimist, să accepte funcția de director al școlii, funcție pe care acesta a păstrat-o până la moartea sa, în anul 1902. După 1906 administrarea școlii a trecut în sarcina Casei Școalelor. Începând cu anul
Anastasie Bașotă () [Corola-website/Science/328159_a_329488]
-
pe data de 6 iunie 1944. Trupele americane au izolat și au capturat portul fortificat din Cherbourg, acesta fiind considerat vital pentru succesul operațiunilor din Peninsula Contentin, dar și a întregii campaniii din Europa de Vest. Eforturile lui Winston Churchill pentru al convinge pe președintele Statelor Unite Franklin D. Roosevelt de faptul că, intrarea SUA în război era imperios necesară și inevitabilă, au rămas fără rezultat, cu excepția unui ajutor nesemnificativ, dar Atacul de la Pearl Harbor, din 7 decembrie 1941, a determinat în aceiași lună
Bătălia de la Cherbourg () [Corola-website/Science/328157_a_329486]
-
fie cunoscut. Medicul din Dülmen, W. Wesener (1782-1832), care o vizitează pe bolnavă cu scopul de a o demasca, a fost obiectul (așa cum și Dr. Druffel și alții apoi) unei impresionante dovezi a (comuniune cu Dumnezeu, sfințenie) ajungând să fie convins de sfințenia și autenticitatea stigmatelor. Pe 25 martie , episcopul Clemens Augustus von Droste-Vischering (1773-1845), viitorul arhiepiscop de Köln, vine însoțit de doctorul Druffel și de superiorul seminarului Bernard Overberg (1754-1826). Doctorul Krauthausen, doctorul mânăstirii, a încercat să trateze rănile, dar
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
Friedrich Stolberg. Clemens von Vischering care era episcop în acea vreme a numit-o pe Emerich "prietenul special al Domnului" într-o scrisoare scrisă lui Stolberg. În timpul celei de a doua examinări din 1819, faimosul poet Clemens Brentano a fost convins să o viziteze. Conform lui Bretano, ea imediat l-a recunoscut și a afirmat că Ana i-a spus că fusese ales pentru a o ajuta să își îndeplinească misiunea cu care Dumnezeu a însărcinat-o, mai exact, să scrie
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
cunoștea limba, și-a dat seama că umorul practicat de membrii grupului Vacanța Mare este de fapt universal. Regizorul a stat o perioadă pe litoralul Mării Negre și a discutat prima versiune a scenariului cu cei doi scenariști. Inițial, el era convins că unele scene sau replici ale personajelor erau inventate, dar după ce a petrecut vreo 10 zile în România ar fi afirmat: "„De ce să vă mai chinuiesc pe voi, când pot să filmez de pe un deal o zi normală din viața
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
prezență normandă ante-1016. Această versiune a fost denumită ca "tradiția de Gargano". Potrivit acesteia, pelerinii normanzi aflați la moaștele Sfântului Arhanghel Mihail de la Monte Gargano s-ar fi întâlnit acolo cu longobardul Melus din Bari în 1016, și au fost convinși să se alăture acestuia în cadrul unui atac împotriva stăpânirii bizantine din Apulia. În comparație cu tradiția salernitană, pentru tradiția de Gargano există două surse primare: "Gesta Roberti Wiscardi" a lui Guglielmo de Apulia, datată în 1088-1110 și "Chronica monasterii S. Bartholomaei de
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
la baza implicării normande în conflict, a plecat spre Germania în 1020, la Bamberg, pentru se sfătui cu împăratul german de atunci, Henric al II-lea. Împăratul nu a luat măsuri imediate, însă evoluția evenimentelor în anul următor l-au convins să intervină. Boioannes se aliase cu principele Pandulf al IV-lea de Capua ("Leul din Abruzzi") și pornise în marș împotriva lui Dattus, care fortificase un turn în teritoriul ce ținea de Ducatul de Gaeta cu trupe papale. Dattus a
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Calabria. Palermo a capitulat în 1072, iar Robert a revenit în peninsulă anul următor, anihilând cu ușurință pe cei mai mulți dintre răsculați. Cu toate acestea, el a căzut bolnav la Trani și dus la Bari, unde soția sa, Sichelgaita i-a convins pe baroni să îl proclame ca moștenitor pe fiul său, Roger Borsa. Abelard a fost singurul dintre baroni care nu a fost de acord cu alegerea acestuia, pretinzând că moștenitorul de drept al ducatului de Apulia era el însuși. El
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
loialitatea lui Ingelmarius față de Roger s-a risipit pe măsură ce poziția sa creștea. La puțină vreme după căsătoria cu Altruda, Ingelmarius a început construirea unui sistem de fortificații la Geraci de unde să poată rezista lui Roger, în paralel el reușind să convingă pe cetățenii a diverse orașe să îi acorde sprijinul. Mâniat de aceste provocări, Roger i-a cerut lui Ingelmarius ca imediat să renunțe la fortificații, lucru pe care Ingelmarius l-a refuzat. Ca răspuns, Roger a adunat imediat o armată
Ingelmarius () [Corola-website/Science/328229_a_329558]