32,821 matches
-
II-IV)”. Aici șunt cîteva dealuri mai înalte : la nord de s.Solcani - avînd înălțimea de 213 m deasupra nivelului mării, la ves de s.Rublenita -302 m. Zamfir Arbore scria: “Valea Rublenitei , începe de la satul Rublenita și merge paralel cu traseul Soroca- Otaci pînă la satul Bujorauca.( Lungimea văii este de 5 km.) Prima mențiune documentara e cea din 28 iulie 1569 , cînd Bogdan Voievod, domn al Moldovei , a dat și a întărit urmașilor lui Iuga, strănepoții lui Petras “ o seliște
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
Ciment Moldova, la sud, calea ferată, fiind situată pe perimetrul satului din partea de sud. Tunelul și gara feroviară, care poartă numele Mateuți, sunt situate pe teritoriul localității, pe o lungime de aproximativ 2 km. Accesul auto în localitate este pe traseul local Rezina- Mateuți, continuat pe drum alb spre Șoldănești. Teritoriul reprezintă un relief deluros-ondulat, care face parte din înălțimea nistreană. Structura rocilor este formată din: argile, alivrite, nisipuri și calcaruri. Conform raionării agro-pedologice a Republicii satul are cernoziomuri levigate și
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
în cîmpul muncii în colhoz, o bună parte fiind angajată la întreprinderile industriale din or.Rîbnița, Rezina, calea ferată. În prezent în sat locuiesc aproximativ 2200 oameni, în școală sunt 240 elevi, la grădiniță - 80 copii. Satul e conectat la traseul de gaz, de care beneficiază numai școala, gospodăriile individuale nu sunt conectate. Este reparat apeductul, care unește stația de purificare a apei de la Boșernița (vos) cu satul Mateuți. Este lansat proiectul de aprovizionare a satului cu apă, implimentarea primei etape
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
de cernoziom au humus destul și, dacă sunt lucrate cu rîvnă, de obicei, recompensa e cea așteptată. Cea mai impunătoare altitudine e dealul dinspre Bălcăuți: 264 m deasupra nivelului mării. Are șosea bună spre Bălcăuți și, pe lîngă Mihăileni, spre traseul de importanță internațională Chișinău-Cernăuți. Dar să revenim la istorie, cu toate că ea pentru Groznița e mică și foarte săracă în documente scrise. Arheologii însă citesc istoria și din altfel de documente. În împrejurimile Grozniței, de exemplu, atenția lor a fost atrasă
Groznița, Briceni () [Corola-website/Science/305224_a_306553]
-
Un pîrîiaș mic, fără nume, trece pe aici prin cîteva iazuri și iezulețe, ocolind niște înălțimi, cea mai mare atingînd 256 m deasupra nivelului mării, încearcă, și reușește, să dea naștere unor locuri destul de pitorești. La 3 km sud-vest trece traseul de importanță internațională Chișinău-Cernăuți, spre care vine din Bălcăuți și trece prin el o altă șosea, dar satul rămîne retras de lume și-și duce viața în tihnă și voie bună. Se pare, așa și-o duce nu de azi
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
(în ) este un oraș în Raionul Leova, Republica Moldova. Orașul își începe istoria în anul 1902 când este construită o stație de cale ferată pe traseul Basarabeasca-Prut. Treptat, în jurul gării încep să se construiască case de locuit, astfel punându-se baza orașului. După al doilea război mondial Iargara capătă conturul unei localități industriale. Astfel în anul 1948 aici este organizată o stație de mașini și tractoare
Iargara () [Corola-website/Science/305254_a_306583]
-
că acest lucru este adevărat pentru toate particulele, indiferent că sunt electroni sau fotoni, și anume că, energia și impulsul unui electron sunt frecvența și numarul de undă ale unei unde. Presupunând că undele călătoresc cu aproximație de-a lungul traseelor clasice, a arătat că ele formează unde staționare numai pentru anumite frecvențe discrete, și anume, pentru nivele de energie discrete care reproduc condițiile cuantice clasice. Urmând acestă idee, Schrödinger s-a decis să găsească o ecuație de undă corespunzătoare pentru
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
lac natural, fost liman fluviatil barat cu aluviuni, situat într-o depresiune (Crivaia), care este veche matcă a râului Ialomița, care nu mai are actual legătură cu râul. Nu trebuie confundat cu "Lacul Amara" din Buzău. Lacul este situat pe traseul drumului Slobozia - Buzău în apropierea localității Amara din Județul Ialomița. Se încadrează în partea estică a unității structurale Platforma Moesică. Lacul are forma literei S, suprafața sa atinge 132 ha, volum acestuia fiind de 2,6 milioane de metri cubi
Lacul Amara, Ialomița () [Corola-website/Science/306017_a_307346]
-
Un sătuc mic, mai degrabă ai crede că e o continuare a Pănășeștilor, poate chiar o mahala a acestei localități. Șoseaua ce vine de la Căpriana îl desparte în două, ca și pe s. Pănășești, care ține direcția spre nord-est, spre traseul Chișinău-Călărași-Cornești. Unite structural și geografic, aceste două sate practică același stil arhitectonic, cu aceleași case văruite în alb, albastru sau verde, cu pridvoare de piatră, cu coloane, porți și garduri de piatră, același stil etnografic, aceleași obiceiuri și datini. Ciobanca
Ciobanca, Strășeni () [Corola-website/Science/306051_a_307380]
-
bazinului hidrografic de 117 km². Debitul mediu multianual este de 0,477 m³/s, acesta fiind determinat la stația hidrometrică Nicolina aflată în zona cartierului Nicolina II din municipiul Iași. Odată cu ieșirea din comuna Bârnova, are loc o schimbare a traseului de curgere pe direcția est-vest. Râul Nicolina străbate apoi municipiul Iași, intrând în oraș prin partea de sud, prin cartierul C.U.G. Apoi, traversează cartierul Nicolina II, după care prin cartierul Nicolina I străbate cartierele Galata și Mircea cel
Râul Nicolina, Bahlui (Iași) () [Corola-website/Science/306056_a_307385]
-
este un curs de apă din Muntenia. , care izvorăște din dealurile Târgoviștei, din zona Șotânga-Doicești, parcurge un traseu de 101 km, dintre care 37,4 km pe aria Municipiului București. Cursul apelor sale străbate: județul Dâmbovița, județul Ilfov, municipiul București și se varsă în râul Dâmbovița, în dreptul localității Cernica. Pe acest râu, din amonte spre aval în sistem
Râul Colentina () [Corola-website/Science/306083_a_307412]
-
și altele. În ultimul timp Munții Aninei încep să-și capete faima binemeritată în ceea ce privește practicarea turismului, fapt favorizat printre altele și de a anumită echipare turistică. Pe lîngă aceasta, drumuri forestiere carosabile favorizează apropierea de obiectivele turistice, unele constituind chiar trasee turistice. Potecile marcate, altele în curs de marcare, dau posibilitatea practicării conjugate a turismului auto cu drumeția. Întrucât de la elaborarea ghidului de față până în prezent pionierii au marcat și alte poteci, iar noi drumuri forestiere au fost date în folosință
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
prezent pionierii au marcat și alte poteci, iar noi drumuri forestiere au fost date în folosință, regretăm că ele nu au putut fi consemnate în text și figura pe hartă în timp util. Menționăm însă că nu în toate cazurile traseele, recent marcate, urmează pe cele descrise în lucrarea de față, remarcându-se mici diferențe. Dintre marcajele efectuate recent amintim: între Anina și Lacul Mărghitaș este marcat cu triuinghi albastru din drumul forestier până la Grota Buhui, apoi cu bandă roșie, în
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
după ce Institutul Militar de Geografie din Viena a publicat o colecție nouă, de referință, de hărți ale Europei Centrale în preajma anului 1875. Prima ascensiune atestată a fost cea a lui Ján Still din satul Nová Lesná în 1834. În 1880, traseele prin "Velická próba" (Proba Velická) și "Batizovská próba" (Proba Batizovská) au fost asigurate cu lanțuri. Doar membrii clubului național de alpinism au dreptul de a urca pe vârf pe cont propriu. Alți turiști trebuie să meargă împreună cu un ghid certificat
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
Velická) și "Batizovská próba" (Proba Batizovská) au fost asigurate cu lanțuri. Doar membrii clubului național de alpinism au dreptul de a urca pe vârf pe cont propriu. Alți turiști trebuie să meargă împreună cu un ghid certificat. Cele mai ușoare două trasee, de regulă cu urcare pe "Velická próba" și coborâre pe "Batizovská próba", trasee denumite după văile prin care trec, sunt protejate cu lanțuri. Din cauza unei secțiuni expuse de pe "Velická próba" și a orientării crestei, ambele sunt dintre cele mai dificile
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
clubului național de alpinism au dreptul de a urca pe vârf pe cont propriu. Alți turiști trebuie să meargă împreună cu un ghid certificat. Cele mai ușoare două trasee, de regulă cu urcare pe "Velická próba" și coborâre pe "Batizovská próba", trasee denumite după văile prin care trec, sunt protejate cu lanțuri. Din cauza unei secțiuni expuse de pe "Velická próba" și a orientării crestei, ambele sunt dintre cele mai dificile trasee din Tatra Superioară care nu necesită echipament special. În lipsa zăpezii, ghidurile marchează
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
de regulă cu urcare pe "Velická próba" și coborâre pe "Batizovská próba", trasee denumite după văile prin care trec, sunt protejate cu lanțuri. Din cauza unei secțiuni expuse de pe "Velická próba" și a orientării crestei, ambele sunt dintre cele mai dificile trasee din Tatra Superioară care nu necesită echipament special. În lipsa zăpezii, ghidurile marchează aceste trasee ca urcări de gradul II sau III (pe scara UIAA) sau mai puțin. Diferența totală de altitudine este de aproximativ pentru cei care petrec noaptea la
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
după văile prin care trec, sunt protejate cu lanțuri. Din cauza unei secțiuni expuse de pe "Velická próba" și a orientării crestei, ambele sunt dintre cele mai dificile trasee din Tatra Superioară care nu necesită echipament special. În lipsa zăpezii, ghidurile marchează aceste trasee ca urcări de gradul II sau III (pe scara UIAA) sau mai puțin. Diferența totală de altitudine este de aproximativ pentru cei care petrec noaptea la Hotelul Sliezsky Dom sau sunt duși acolo de un ghid montan, și de aproximativ
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
care merg din Tatranská Polianka. Iarna, vârful Gerlachovský prezintă o urcare dificilă, cu pericol de avalanșă. O potecă nemarcată pornește din poteca marcată cu verde care duce pe Valea Velická în preajma capătului sudic al primului platou (Kvetnica) deasupra Sliezsky Dom. Traseul nemarcat spre Gerlach se desprinde la nord-vest spre pantele estice ale muntelui la altitudinea de circa , dar la un moment dat pe el apar movile de marcaj. Cea mai rapidă și mai ușoară coborâre este cea pe "Batizovská próba." Ghizii
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
movile de marcaj. Cea mai rapidă și mai ușoară coborâre este cea pe "Batizovská próba." Ghizii montani urmează întotdeauna poteca pe direcția est-vest, coborând de pe Valea Velická în Valea Batizovská, pentru a evita strângerile de bușteni căzuți. Cele mai celebre trasee pentru urcare tehnică sunt pe pereții de est și de sud-vest. Ambele sunt deosebit de lungi și situate pe pereți de granit solid. Cel mai bun sezon de escaladare ține de la jumătatea lui septembrie până la jumătatea lui octombrie sau până la căderea
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
ține de la sfârșitul lui iunie până la începutul lui august. Drumul spre vârful Gerlachovský este în jurisdicția Parcului Național Tatra, iar regulile acestei instituții impun amendarea turiștilor nemembri ai clubului național sau necălăuziți de ghizi autorizați și care se abat de pe traseele marcate. Camparea este supusă și ea restricțiilor. Pădurarii și unii ghizi de munte sunt autorizați să dea amenzi pe loc. Movilele pe care turiștii le construiesc pentru a marca potecile sunt dărâmate periodic. Deși se estimează că cel puțin una
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
foarte diferită de cea de la altitudini mici, dar persoanele expuse la vânt, ploaie rece, și fulgere sunt puse în dificultăți mai mari. Cel mai apropiat adăpost pentru cei care urcă pe Gerlach este Hotelul Sliezsky Dom, neexistând adăposturi naturale pe traseu.
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
canoe și catâri prin junglă, și apoi prin Oceanul Pacific, cu un vapor care merge spre San Francisco. În cele din urmă, majoritatea căutătorilor de aur au luat drumul terestru de-a latul Statelor Unite, anume pe Drumul Californiei. Fiecare dintre aceste trasee avea parte de pericolele lui mortale, de la naufragiu la febră tifoidă și holeră. Pentru a satisface nevoile noilor sosiți, vase cu bunuri din toată lumea — porțelan și mătase din China, bere din Scoția — au fost aduse la San Francisco. La sosirea
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
stresul termic în timpul lansării și al ascensiunii. "Modulul de service" era prins în bolțuri de o flanșă sitaută în partea de sus a panourilor mari. Sistemul de detonare a încărcăturilor explozive care asigurau desprinderea panourilor era extrem de complex. Existau multiple trasee electrice pentru activarea detonatoarelor, multiple detonatoare pentru fiecare încărcătură explozivă iar explozia unei încărcături provoca explozia în serie a încărcăturilor vecine chiar dacă detonatoarele acestora nu funcționau. Toate aceste măsuri de siguranță erau luate pentru a asigura desprinderea de treapata S-
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
drumul carosabil de pe Gârda Seacă pe care se ajunge, după aproximativ 1 km, la gura Văii Ordâncușa. De aici există trei variante. Prima este poteca turistică marcata cu cruce roșie, care mai întâi trece prin cătrumul Mununa și după un traseu de 10 km, ajunge la . Cea de a doua variantă este drumul asfaltat de pe valea Ordâncușei, de 23 km. care duce până în cătunul Ghețar. Ultima și cea mai nouă variantă este pe Valea Gârda Seacă. La 2 km de la gura
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]