31,572 matches
-
confluenta râurilor, au început în toamna anului 1428. Sub supravegherea lui George Paleologul Kantakuzen, fratele mai mare al despotinei Jerina Branković, au fost aduse cherestea, văr și pietre mari din anticele orașe române Mons Aureus (satul modern Seone, aflat la vest de Semendria), Margum (la gură de vărsare a Moravei Mari) și Viminacium. În primăvara anului 1429, muncitorii greci și ragusani au început lucrările de zidărie. În 1430 a fost finalizată elegantă reședința despotală. Ea includea un palat ce se află
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
său este format din roci sedimentare aduse de fluviu, aici crescând sălcii și plopi. Când apele Dunării cresc, părțile joase ale insulei sunt inundate, ca rezultat fiind formate patru mlaștini permanente, dintre care cea mai mare (aflată în partea de vest) are o suprafață de 6,5-7 ha. La nord-est de insulă se află un ostrov mai mic numit Cosuiul Mic (în ). Insula este nelocuită, aici aflându-se o zonă protejată numită Insula Pojarevo (în ). a aparținut României între anii 1913
Insula Cosui () [Corola-website/Science/336704_a_338033]
-
rețeaua de învățământ religios „Noam” care include școala talmudică Noam Orot. Există și o ieșivă liceală, licee religioase de fete și de băieți, Ulpanat „Bnei Akiva” - școala mișcării de tineret național-religios „Bnei Akiva,” care deservește locuitorii din întregul Neghevului de vest. Există și un centru cultural al evreilor Beta Israel, originari din Etiopia Nucleul religios „Magshimim beyahad” conduce un „centru de aprofundare a iudaismului” care acționează în grădinițe și școli elementare. El a înființat o ieșivă numită „Ahavat Israel”, care îmbină
Netivot () [Corola-website/Science/336706_a_338035]
-
a fost acuzat de sacrilegiu de către catolicosul Anton, care l-a numit Antihrist și l-a denunțat regelui. Ca urmare a acestui conflict, Besiki a fost exilat din Tbilisi și a trebuit să se mute în Regatul Imeriti (Georgia de Vest), unde a fost primit cu onoruri și numit cancelar de către regele Solomon I. Mai târziu, el a fost implicat în scurtul război pentru tronul Regatului Imeriti după moartea lui Solomon și a servit ca diplomat pentru următorul rege imeretian, Solomon
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
polonezii trebuiau să se alăture camarazilor din zona de est a orașului, făcând joncțiunea cu subunitățile de artilerie aduse cu planoarele în zona de aterizare „L”. Brigada I aeropurtată avea să aibă ca sarcină apărarea localității Oosterbeek în zona de vest a perimetrului, iar Brigada I de parașutiști avea ca sarcină zona de sud a podurilor. Odată ce Corpul XXX ar ajuns în apropierea capului de pod, Divizia de infanterie a 52-a trebuia să fie debarcate pe aeroportul Deelen, de unde să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Armată B—și-a mutat cartierul general la Arnhem, de unde a coordonat restabilirea pozițiilor defensive și reorganizarea unităților cu efective dispersate. În momentul în care aliații au lansat Market Garden, mai multe mari unități germane erau gata de luptă. La vest de Arnhem era plasat „Kampfgruppe Von Tettau”, cu efective echivalente a șapte batalioane, cu militari din cadrul amestecate din cadrul „Wehrmacht”, „Luftwaffe”, „Kriegsmarine”, „Waffen-SS” și ale serviciilor aprovizionare, care era comandat de generalul Hans von Tettau cu cartierul general la Grebbeberg. Printre
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
al diviziei, o organizat rapid un „grup de luptă” - „Kampfgruppe Spindler”. Dacă la început grupul avea doar 120 de oameni, efectivele sale au crescut în timpul luptelor prin cooptarea a 16 unități separate. Acest grup a primit ordinul să înainteze spre vest, la Oosterbeek, unde să blocheze înaintarea britanicilor către centrul orașului Arnhem. Între timp, batalionul de recunoaștere al Diviziei a 10-a SS aflat sub comanda „Hauptsturmführer” Viktor Gräbner s-a deplasat la Nijmegen și a traversat podul de la Arnhem seara
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
o singură unitate germană (Batalionul al 16-lea SS de instrucție) din Wolfheze era în zonă gata ca să se opună înaintării aliaților spre poduri. Comandantul batalionului SS, Sepp Krafft și-a organizat rapid militarii din subordine în poziții defensive la vest de Oosterbeek. Înaintarea aliaților a întâmpinat repede piedici importante. Unitatea de recunoaștere a căzut într-o ambuscadă organizată de oamenii lui Krafft și s-a retras. Batalioanele 1 și 3 de parașutiști au fost la rândul lor oprite de subordonații
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a făcut imposibilă avertizarea piloților RAF, iar lipsa controlului complet asupra zonelor de parașutare avea să fie o problemă majoră de-a lungul întregii perioade. După sosirea Regimentului South Stafford și a Batalionului al 11 de parașutiști pe pozițiile de la vest de Arnhem, britanicii au sperat că au suficiente trupe pentru străpungerea liniilor germane până la pozițiile lui Frost de pe pod. Locotenent-colonelul Dobie din cadrul Batalionului I de parașutiști a planificat un atac în zorii zilei, dar o informație greșită care sugera că
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
South Stafford au încercat la rândul lor să cucerească înălțimile, dar au fost respinși și ei. Fără să aibă nicio speranță că ar putea străpunge liniile inamice, cei aproximativ 500 de britanici din cele patru batalionae s-au retras spre vest în direcția forțelor principale aliate, aflate la 5 km depărtare la Oosterbeek. În timp ce se deplasau spre Oosterbeek, acești militari au fost opriți și organizați într-o linie defensivă sub comanda maiorului Robert Henry Cain de către comandantul Regimentului I de artilerie
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
apărată de grănicerii regali scoțieni, care așteptau sosirea planoarelor Brigăzii de parașutiști polonezi. Cum planoarele au sosit în plină retragere a parașutiștilor britanici, pierderile polonezilor au fost foarte grele. Toate cele patru unități aliate s-au dispersat spre sud și vest spre drumul care traversa debleuul abrupt al căii ferate la Oosterbeek și Wolfheze și s-au adunat în formații improvizate în pădurile de la sud de locație, unde cei mai mulți dintre militari au petrecut noaptea. Câteva subunități germane i-au urmărit pe
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
drumului de retragere spre Oosterbeek. Aceste sector a fost ceva mai târziu numit „Forța Lonsdale” și avea să rămână în continuare principala linie defensivă la sud-estul perimetrului de apărare. Regimentul de grăniceri apăra cea mai mare parte a laturii de vest a orașului, cu subunități mici deplasate în apărarea breșelor din nord. Cum spre oraș se retrăgeau tot mai multe unități, britanicii și-au reorganizat efectivele într-o zonă defensivă semiovală, cu baza sudică sprijinită pe malurile Rinului. Unitățile amestecate de la
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Rinul a fost traversat în cursul nopții de Batalionul 34 SS olandez, Batalionul 47 de mitraliori și alte subunități mai mici. La Oosterbeek, pozițiile defensive fuseseră întărite și reorganizate în două zone. Hicks urma să comande zonele de nord și vest al perimetrului defensive, iar Hackett partea de este. Frontul britanic nu era o linie defensivă continuă, ci era formată din mai multe puncte de rezistență întărite, organizate în case și gropi individuale de tragere, care erau plasate în jurul centrului orașului
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
cam 5 km și era apărat de arpoximativ 3.600 de oameni. În ciuda atacurilor neîntrerupte ale germanilor, linia defensivă britanică a rămas aproape neschimbată pentru următoarele cinci zile. Elevii școlii de subofițeri Hermann Göring a atacat pozițiile britanicilor din partea de vest, pe malul Rinului, reușind în cele din urmă să cucerească această poziție înaltă, de pe care putea fi controlat tirul asupra orașului Oosterbeek. Britanicii asediați au primit un ajutor nesperat după ce au reușit să ia legătura radio cu unitățile avansate de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
atacuri care să distrugă capul de pod britanic de la nord de Rin. La ora 09:00 au fost declanșate atacuri puternice ale mai multor „Kampfgruppes” ale Diviziei a 9-a SS Panzer dinspre este și a „Kampfgruppe von Tettau” dinspre vest. Aceste atacuri au adus germanilor doar mici câștiguri teritoriale, dar în timpul după-amiezii au urmat noi asalturi, care au dus la modificări serioase ale pozițiilor și extremele nordică și estică ale frontului. În nord, germanii au reușit pentru o scurtă vreme
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
bărbierească. Pe la ora 21:00 s-a declanșat o ploaie puternică, ceea ce a ajutat la mascarea retragerii. După declanșarea barajului de artilerie, a început retragerea unităților spre râu. Cam jumătate dintre bărcile de asalt erau plasate mult prea departe spre vest, ceea ce a dus la încetinirea procesului de evacuare. Germanii au bombardat la rândul lor militarii aflați în retragere, ei crezând însă în mod greșit că este de fapt vorba de o misiune de reaprovizionare a trupelor avansate. La ora 05
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Ghiorghios Zorbas (1865-1941) (în ) a fost un miner din Macedonia de Vest (Grecia) și revoluționar grec în Lupta Greacă pentru Macedonia de la începutul secolului al XX-lea, care a stat la baza personajului fictiv Alexis Zorba, protagonistul romanului "Zorba Grecul" (1946) al scriitorului grec Nikos Kazantzakis. El s-a născut în jurul anului
Gheorghios Zorbas () [Corola-website/Science/336730_a_338059]
-
Macedonia de la începutul secolului al XX-lea, care a stat la baza personajului fictiv Alexis Zorba, protagonistul romanului "Zorba Grecul" (1946) al scriitorului grec Nikos Kazantzakis. El s-a născut în jurul anului 1867 în satul Katafygi, Prefectura Pieria, Macedonia de Vest (acum parte a municipalității Velventos), care făcea parte pe atunci din Imperiul Otoman. Era fiul lui Fotios Zorbas, un bogat proprietar de terenuri și de oi, și avea trei frați: Katerina, Ioannis și Xenofon. El a lucrat ca păstor pe
Gheorghios Zorbas () [Corola-website/Science/336730_a_338059]
-
Bulevardul Maas (în ) este cea mai importantă arteră din estul centrului orașului Rotterdam din Țările de Jos. Bulevardul Maas este situat de-a lungul râului Meusa Nouă, pe malul de vest al acestuia, și se întinde de la Portul Vechi și până la "Honingerdijk", acolo unde strada devine "Abram van Rijckevorselweg". Bulevardul Maas oferă o vedere ideală a panoramei orașului în zona marelui cot al Meusei. Până în 1953, în locul Bulevardului Maas se afla
Bulevardul Maas (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336733_a_338062]
-
pe fiecare sens. În partea dinspre râul Meusa se află și o pistă pentru biciclete. Între Bulevardul Maas și Meusa Nouă se găsesc ștrandul Tropicana, închis în 2010 și folosit acum doar pentru spectacole, precum și un complex de locuințe (la vest de Boerengatsluis). Mai departe de acesta, între Bulevardului Maas și râu nu se mai află nicio construcție, așa că vederea înspre malul opus nu mai este obstrucționată.
Bulevardul Maas (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336733_a_338062]
-
din afara ei au luat armele, cerând autonomie sau independență pentru zonele din Republica Macedonia locuite de albanezi. Războiul civil dintre guvern și albanezii insurgenți a avut loc între martie și iunie 2001, mai mult în partea de nord și de vest a țării. Războiul s-a încheiat după intervenția forțelor NATO de monitorizare a armistițiului. În cadrul Acordului Ohrid, guvernul a fost de acord să acorde mai multă putere politică, și să respecte cultura minorității albaneze. Partea albaneză a fost de acord
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
și de judaica, și restaurante. Cartierul se întinde pe o arie de 20 hectare și reprezintă circa o cincime din suprafața Orașului Vechi. El se învecinează cu Muntele Templului la est, cu Zidurile Orașului Vechi la sud, Cartierul armean la vest și bazarul de pe Strada David la nord. Din punct de vedere topografic cartierul este așezat pe partea superioară și pe povârnișurile de răsărit al Muntelui Sion. Principalele lui străzi sunt Rehov Hayehudim (Strada evreilor), Rehov Habad (Strada Habad) și Maale
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
teren fără case. În acea vreme cartierul a fost populat de peste 10000 evrei, jumătate sefarzi și jumătate așkenazi. După estimări, la sfârșitul secolului al XIX-lea locuiau în Orașul Vechi circa 20000 evrei. Abatorul Ierusalimului se afla în partea de vest a Cartierului evreiesc, lângă sinagogile sefarde. El răspândea în jur o duhoare greu de suportat. Și un călător străin a remarcat în anul 1806 că acesta „răspândește mirosuri rele în cartier" și că evreii erau de părere că musulmanii au
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
s-au adunat în piața Batey Hamahasse, înainte de a părăsi cartierul. Bărbatii au fost luați prizonieri de către iordanieni. În total 341 luptători și locuitori evrei din cartierul evreiesc au căzut prizonieri în mâinile iordanienilor. Restul locuitorilor au fost izgoniți spre vest în afara zidurilor, și toate proprietățile din cartierul evreiesc au fost expropriate de Regatul Transiordaniei. Iordanienii au interzis evreilor să-și scoată afară morții și aceștia au ramas în mormintele provizorii până în anul 1967. Refugiații din Cartierul evreiesc au fost plasați
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
dărâmat sistematic clădirile ce aparținuseră evreilor. Marile sinagogi au fost aruncate în aer, iar altele au fost transformate în grajduri pentru animale. Majoritatea caselor erau practic distruse încă în urma luptelor, iar în cele rămase au fost plasați refugiați arabi din vestul Ierusalimului,ca de pildă locuitorii satului arab Lifta de la intrarea dinspre apus in Ierusalim. În vremea stăpânirii iordaniene cartierul a fost delăsat, nefacandu-se în perimetrul lui nicio acțiune de renovare sau construcție. Până la Războiul de Șase Zile din iunie
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]