4,030 matches
-
o mică depărtare de Reno intrăm pe neștiute În țara visurilor, În cuptorul cald, sau cum au denumit-o spaniolii „California”. Țara făgăduinței. California Pe paralela pe care Înaintăm acum (39) căldura devine mai moderată. Străbatem o regiune joasă frumos Îmbrăcată. La o mică stație de benzină admirăm un Packard În care o prea frumosă pereche ne amintesc de Romeo și Julieta. Packardul ne-a lăsat de mult În urmă. Începem să urcăm o frumoasă serpentină. La oarecare distanță Întrezărim doi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
foarte diferite. Sunt În special foarte mulți studenți și studente, unii instalați În corturi de 20 de persoane, adevărate dormitoare. Un restaurant mare, elegant, stă la dispoziția turiștilor. Mulți și-au instalat bucătării bine asortate. Fata directorului de la Moro, frumos Îmbrăcată, servește de zor. E acaparată de clientelă așa că nu putem schimba decât puține cuvinte. O dau exemplu Sănduței, de modul cum Își face o adevărată școală a vieții. Dar Sănduța e cu gândul la ceva mai atrăgător pentru ea. Cumpărăm
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Pornim la drum săraci dar curați. Câmpiile și colinele Alsaciei și Lorenei sunt pline de viață În această duminică de toamnă. Ceața s-a ridicat. Câmpul e bine lucrat; grădinile și livezile sunt pline de farmec și țăranii radioși, bine Îmbrăcați. În această zi de sărbătoare, gândul Îmi fuge la marele Gambeta. În fața lumii Îndurerate de pierderea, la 1870, a Alsaciei și Lorenei, el a spus celebrele cuvinte „N‘en parlons plus. Pensons y toujours”. Să nu mai vorbim. Gândul să
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
San Francisco. Nu era acolo când am trecut prin Frisco. Porțiunea Sibiu-Predeal am gustat-o din plin. E duminică și ziua e superbă. Culmile Negoiului și ale Munților Făgăraș, Îmbrăcate Într-o dulce culoare violacee, satele făgărășane cu oameni curat Îmbrăcați ce jucau hora pe șoseaua de asfalt, Îmi demonstrau ce superbe condițiuni de turism avem. Pentru prima oară străbăteam acest colț de țară cu mașina. Într-un sat oamenii ne Înconjoară cu căldură. E Avrig, satul lui Gh. Lazăr. Și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Popescu, Popa înșiruie îngurgitarea excrementelor, băutul urinei, sărutarea reciprocă în anus, mânjirea gurii cu fecale, lingerea closetului, strângerea degetelor între bucăți de lemn la ușă până la leșin; vara, torturații erau ținuți zile întregi în picioare, cu ochelari pe ochi, bine îmbrăcați și cu bagaje grele, fără posibilitatea de a bea apă; picătura chinezească a fost folosită de Murărescu asupra lui Drohobeczky Attila Anton, care fusese ras pe cap. Popa subliniază că toate aceste metode au fost o inițiativă a celor patru
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de natură. Cortul nostru, o veritabilă oază de liniște interioară, a devenit centrul lumii timp de câteva ore, mai multe zile la rând. S-au perindat prin el mulți: părinți și bunici însoțiți de copii sau... invers, adolescenți zgomotoși, unii îmbrăcați, alții mai mult dezbrăcați, cu tot felul de tatuaje desenate pe gât, pe brațe sau altundeva, cercei în urechi, sprâncene sau buric, adulți interesați sau indiferenți, îngăduitori sau suspicioși, deschiși sau sumbri, fără pic de carte sau cu pretenții intelectuale
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
i-am cercetat vibrațiile și le-am găsit bune... Am fost invitați în sala de festivități unde, disciplinați, conform regulamentelor, așteptau cei 150 (de fapt, s-au dovedit a fi doar 144) adolescenți. Am numărat și 16 cadre. Tinerii, bine îmbrăcați, ca pentru frigul de afară, purtau uniforme tip pufoaică. Curioși - majoritatea, flegmatici - unii, indiferenți - alții, cu privire inteligentă - la cei mai mulți, să spunem doar stinsă - la câțiva! Narând acum, îmi dau seama că acești tineri erau prezenți în sala de festivități
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mamaie! Eu pregătesc totul: ligheanele cu apă, sarea, lumânarea și... aduc imediat și poza lui Shri Mataji! - Fă, mamă, cum știi tu că trebuie să faci! Mamaia! Mamaia Paraschiva. O femeie bătrână de la țară, mărunțică și puțin adusă de spate, îmbrăcată permanent în negru și îmbrobodită la fel de cernit (conform statutului de vădană respectabilă) și care mai mult își târșâie picioarele prin casă, decât să meargă. Bătrâna nu mai cere nimic de la Dumnezeu pentru sine, căci... chiar nu mai are nevoie de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
puja, mă pregăteam să plec spre casă, spre România și-mi aranjam bagajele, puțin îngrijorat de număr și greutate. Se făcuse de-acum de ora 12 noaptea și toți din cameră se culcaseră. Doar finlandezul stătea liniștit lângă patul său, îmbrăcat și așteptând răbdător: mi-a zâmbit - pentru prima oară am observat așa ceva la el! - mi-a luat cele mai grele genți și m-a ajutat până la mașină. Un lucru absolut firesc și simplu a reușit, în fine, să mi-l
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
engleză! Ce mai? M-am făcut de râs! Nu-i reținusem numele și nici nu mă interesase până în acel moment. Pentru mine el era doar un vânzător a cărui înfățișare exterioară nu inspira nimic altceva. Era scund, negru, nebărbierit, prost îmbrăcat, dormind pe jos și căruia trebuia să-i înșel vigilența astfel încât eu să cumpăr cât mai mult și mai ieftin, în timp ce de la el era musai să mă mai capăt și cu cadouri! Un... vânzător ambulant... Rasistă gândire! Analiză superficială din partea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
termină nici la tine, nici la Paris și nici la Luvru, iar înțelepciunea ta se reduce doar la o pojghiță de ignoranță. (V-am povestit cum m-am făcut de râs în fața unui vânzător ambulant, unul transpirat, nebărbierit și prost îmbrăcat! Aparența lui era a unui simplu cerșetor - dar ce spirit ascundea!) Va trebui, atunci - dacă ai discernământul și onestitatea de a-ți recunoaște limitele - să-ți revizuiești atitudinea față de viață, față de oameni, față de Dumnezeu. Neiubindu-ți semenul și nerespectându-l
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
sau cavaler de. Posesorii acestor titluri deșarte, mândri de această distincție, voiau să se diferențieze de restul masei țărănești și au adoptat „haina nemțească” în locul costumului țărănesc. Astfel, până astăzi, întâlnim, mai ales în nordul Bucovinei, curiosul fenomen al țăranului îmbrăcat nemțește, al răzeșului și mazilului devenit castă, care ține la titlu și nu se amestecă cu țăranul.” Schimbându-i haina, sufletul răzeșului nu s-a schimbat: „Dimpotrivă, răzeșul bucovinean, urmaș vrednic al plăieșilor, a rămas mai departe credincios limbii și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mare bolnavă în casă, accidentată, ajunge „după o prelungă și disperată căutare de plasare în câmpul muncii, muncitor de teren la Întreprinderea Ecarisajul - București” unde funcționa și în luna mai 1956. ...” Într-o seară, întorcândumă pe jos de la Ecarisaj, prost îmbrăcat, murdar din cauza muncii voluntare pe care o prestam la curățirea sălii de autopsie a hingheriei, flămând și trist, mai miroseam pe deasupra și a cadavru”, așa l-a întâlnit pe Eusebiu Camilar căruia i-a destăinuit neputințele. Nici sfaturile și ajutorul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Ruchenștain, șeful Securității din Botoșani, i-a arestat și bătut. Vor fi judecați în martie 1949, fiecare fiind martor pentru celălalt. Au avut avocați și apărători pe Katz, Mîță și Timofte, care îi acuzau, iar asistența era formată din securiști îmbrăcați național. "Tribunalul Militar din Iași, își amintește Ganez, m-a condamnat la 10 ani de muncă silnică, pentru uneltire împotriva ordinii sociale. Noi n-am avut arme. Un copil din sat se juca cu un cadru de pistol vechi, ruginit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
roșie în ceafă, din partea unui nemulțumit căruia nu-i conveneau recreațiile sale. Atunci Cristi s-a oprit, s-a întors și l-a privit în ochi pe bădăran. Un umflat căruia abia-i stăteau șuncile pe oase, slinos și prost îmbrăcat, cu un lanț mare de aur peste haine și dat cu un parfum ieftin de cameră. Pleoscăia în continu- are niște pâine înmuiată cu mâinile-i murdare în blidul de ciorbă și îl privea cu dispreț : — Ce-i, târâtură ? Ți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
funciar care eram și aveam să rămân. Și - dar asta s-a văzut abia după decenii! - nu am sucombat nici În fața „fatalismului realității”; de timpuriu „realitatea” avea ceva, ca să zic așa, care „nu-mi mirosea prea bine”: o persoană bine Îmbrăcată care se mișcă suplu, Îndemânatec, eficientă În orice face, care pare a ascunde ceva - ceva ce nu poți defini foarte bine, ceva, mai știi, care nici nu poate fi definit, un inefabil aparte, steril și fantomatic, persistent ca un miros
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dezamăgiri și răni care s-au vindecat greu, e adevărat că Prietenia, aceea, cu majusculă, m-a asistat și ajutat În ceasurile mele cele mai grele, mai năucitoare. Și nu e Întâmplător că atunci când am cunoscut un tinerel ușor spân, Îmbrăcat cam dezordonat și care purta pe chipu-i blond aerul fals viclean al unei vulpi - o expresie care mi-a fost dintotdeauna nesuferită! -, dar care În primele ore mi-a vorbit „cu transport” despre cea mai veche poezie cunoscută a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-i plătească pe alții! Era și frig În casele românilor, În faimoasele blocuri, mândria regimului. Șase luni pe an, din toamnă până-n primăvară (iernile sunt destul de aspre În România), oamenii stăteau În apartamente cu paltoanele pe ei și dormeau noaptea Îmbrăcați. Pentru ca spectacolul să fie complet, se Întrerupea și lumina. În București, seara, fiecare cartier avea ora lui când se tăia curentul electric și se aprindeau lumânările. Bucureștiul era privilegiat; alte orașe petreceau În Întuneric mai multe ore, iar satele mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fac lecțiile.) Cei doi băieți urmau să aștepte pe trotuar și să inspecteze cadourile primate înainte de a colinda sau nu casa respectivă. Eu eram beat. Pe măsură ce treceam prin cartierul nostru, recunoșteam pasiv costume reprezentând diferite personaje din jocuri video (băieți îmbrăcați ca Shadow Phoenix Ninja și Mortal Kombat Scorpion) și filme (Anakin Skywalkers cu codițe Jedi și săbiile lor fosforescente) în timp ce o droaie de Harry Potteri hălăduiau pe Elsinore Lane care încotro - purtând mantii Quidditch, cu mături și baghete magice, verzile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de patrioți” - apanajul societăților subdezvoltate, restanțiere în materie de istorie contemporană. La aeroportul din Madrid, am petrecut mai multe ore observând lumea în mijlocul căreia nimerisem: o atmosferă de stație de triaj, forfotă, apeluri suprapuse în difuzoare, oameni cu pielea smeadă, îmbrăcați ca noi, latinii din Est, cu reacții previzibile, neliniștiți și guralivi. Doar că nu vorbeau românește, ci spaniolește. O diferență nesemnificativă, după ce sesizai afinitățile psihosomatice. Era chiar straniu să descoperi la cealaltă extremitate a continentului o lume care ne semăna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
poate doar... cordonul ombilical care mă leagă de colectiv, și în acest caz mărturisirea nu-mi face nici o plăcere: chiar dacă e un act de curaj, e despre lașitate ...). Château Smith Haut Lafitte - prima etapă a excursiei - este un adevărat castel-cramă îmbrăcat în verdeață, tronând peste podgorii întinse și pustii. E ciudat să constați că un asemenea latifundiu de mare valoare poate fi „uitat” între dealuri de ipoteticii săi stăpâni, chiar și într-o zi de duminică. Desigur, este o iluzie creată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
țopăie de zor o tipă tunsă scurt, probabil șefa orchestrei sau, mai degrabă, o animatoare de profesie - genul „activistei” în pantaloni, care mai și cântă la portavoce. Apoi ne ia în primire o echipă de clovni pe tăpălige, radioși, pestriț îmbrăcați. E nemaipomenit. O, Germania, țară liberă și descătușată! - îți vine să exclami. Poate e și orgoliul organizatorilor în joc, al celor de la literaturWERKstatt Berlin, dorința lor de a ne inculca un termen de comparație favorabil. Primim câte un trandafir galben
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fosta Germanie de Est) - înalt, cu plete blonde; ea - scundă, cu păr negru, tuns scurt. Vorbesc între ei ca vechi prieteni, într-o germană bolborosită. Ambii cu o mulțime de cercei la urechi și la sprâncene. Se remarcă îndeosebi ea, îmbrăcată întotdeauna mult prea strident, fire artistă. Mai bârfim puțin, le sugerez - mai în glumă, mai în serios - să mă filmeze și pe mine. Sunt destul de politicoși, deși mai scapă câte o observație ironică la adresa scriitorilor „cu nasul pe sus”, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și în cântecele sale, ceea ce, să recunoaștem, ține de o anvergură mai joasă... Strada Starîi Arbat e în renovare, dar e la fel de aglomerată. Pictori ambulanți, portretiști, chiromanți, ghicitoare... Interpreți de muzică clasică, rapperi, dansatori. Sunt și reprezentanți ai boemei declasate - îmbrăcați sumar, urlă sau declamă texte ca în biserică. Pentru fiecare, se găsește un mic grup de gură-cască. La fereastra unei case, înclinate peste pervaz, stau trei fete apetisante, care fumează și privesc provocator spre stradă. Jos, la ușa casei, niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și viitorului imediat. Tinerelul care eram și care, din motive neclare lui însuși, avea o atât de înaltă părere despre capacitățile sale, ducea pur și simplu o existență de playboy, de băiat de bani, gata deși eram foarte sărac, prost îmbrăcat, puținii bani mergeau pe cărți, la anticariate sau la Mon jardin unde dansam cu câte o nouă cucerire galantă. Uneori însă dansam acolo și cu Mama, părând pur și simplu o pereche, nu foarte distonantă, și ambii afișam o naivitate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]