48,029 matches
-
învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor.” (Tradiții de familie). Însuși timpul pare a se derula după alte tipare, fiind măsurat de la o sărbătoare la alta, iar evenimentele cruciale, vestite prin glasul de bronz al clopotelor de la biserică, rămân pentru totdeauna
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
familiei de toată viața. Mereu avea o pată de funigine pe față... Când îi ziceau să se șteargă, el dădea cu mâna și o înșira și mai mult. Ce mai râdeau ăștia mici de bunelul! Și el râdea cu ei împreună... Ioana nu putea să creadă că toate aceste lucruri nu le va mai vedea, nu le va mai putea numi „ale mele” sau „ale noastre”.” (Casa părintească). În acest univers mirific, fericirile sunt simple și, cu atât mai mult, înduioșătoare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să intre în proiect, spre marea noastră uimire, deoarece noi ne așteptaserăm să fim amânate cu răspunsul până la o nouă întâlnire. Așa a început lucrul cu ceea ce avea să devină în câteva luni «Grupul de inițiativă al femeilor din Ghizela». Împreună am învățat multe și am discutat mult despre viața femeii într-un sat izolat cum e Ghizela, de muncile casnice care nu se sfârșesc niciodată, de muncile câmpului, de copii, de bărbați și de boli, de lumea în schimbare cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Am învățat unele de la altele și încă o mai facem, am încercat să facem ceva pentru comunitatea din Ghizela și mai ales pentru femeile din această comunitate. Și cred că femeile din Grupul de inițiativă vor continua ceea ce am început împreună și vor face să fie «un pic mai bine» pentru toți.” Relevanța cadrelor de „dezvoltare comprehensivă” pentru DEVCOMtc " Relevanța cadrelor de „dezvoltare comprehensivă” pentru DEVCOM" Tipul de abordare pe care îl sugerează ANDEO la nivel comunitar este în bună măsură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
au funcții multiple. „Dezvoltarea”1 abstractizează consecințele evaluate ca fiind pozitive pentru satisfacerea nevoilor umane, pentru calitatea vieții. Dezvoltare comunitară - schimbare voluntară realizată în, prin și pentru membrii unei comunități. Dezvoltare comunitară durabilă - „set de politici și activități care lucrează împreună pentru a crea viabilitate economică, protecția mediului și echitate socială” (Rainey et al., 2003, p. 709). „Vitalitatea economică” implică nu numai asigurarea unui nivel de trai ridicat pentru moment, ci și competitivitatea economică a comunității în viitor. Sub aspect ecologic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
viața și obiceiurile de sub ocupația comunistă, nu pot să se transforme imediat "în fiare", accentua frenetic comunistul cu față umană, ei au învățat "să fie umani", să se ajute între ei, să plece la fabrică și să vină de la fabrică împreună, întregul oraș, într-un singur pas, într-o solidaritate uluitoare și răbdătoare, să se plimbe pe stradă fără teama de a fi jefuiți sau violați în plină zi", nimeni nu avea ce jefui, toți erau la fel de săraci, iar violurile nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
voce ar fi foarte distinctă în negocierile globale. Bunica ar fi înțeles că izolarea României într-o politică fals naționalistă s-ar sfârși printr-o diminuare a suveranității. Un țăran care își păzește singur oile, din fudulie, și nu "le împreună" cu ceilalți săteni nu mai are timp să-și lucreze pământul. Nelucrându-și pământul, ajunge curând "la mila satului". Aide a împlinit săptămâna trecută 50 de ani. Născută în 10 mai, de ziua regelui, de-a lungul anilor avusese de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-a trădat cu nimic până acum, așa crede ea, dar văzând luminițele din ochii mezinului, își dă seama că a fost descoperită. Se uită cu uimire la mezin, acesta îi înfruntă privirea și îi spune: "Uiți că am fost împreună în străinătate. Trebuie să fii tâmpit să auzi cum sună o vioară ca o orchestră și să nu-ți pui problema harului". Se îndreaptă spre grajduri în întâmpinarea colegului său. Acesta are încă ochii lipiți de somn, la nouă dimineața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cele două trupuri ard într-un rug de plăcere și bucurie. Cu Alex? Au făcut doar sex. El, cu sete, cu mare grijă să-i fie lui bine. Ea, panicată de cronometru. Nu-i spunea niciodată dinainte cât vor rămâne împreună, dar știa că în fiecare moment se poate ridica din pat și poate închide ușa pe dinafară. Această cruzime o trăia cu atâta panică, încât nu mai era în stare să se lase în voia bucuriei care o cuprindea la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
până a simțit că se destramă, n-o să uite niciodată melodia aceea care se ridica spre cer ca o smirnă, o umplea de un fel de tristețe bună, era hotărâtă să reziste până ce el o să se întoarcă, până vor pleca împreună, undeva în lume, "numai noi doi", spunea tatăl ei cu șiroaie de lacrimi pe față, a lăsat vioara acolo, la directoarea Casei de Copii, garanție că se va întoarce, dar nu s-a mai întors niciodată, la șapte ani Zinzin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fi dureroase, acestea erau sfaturile băgate cu de-a sila în capul ei atât de mama, cât și de Maria. Dar acum voia să ajungă la băiatul din Clădirea Albastră, voia să-l ia de mână și să se plimbe împreună prin pădure, îi va arăta cum îl descoperise Maria pe Dumnezeul ei, vor asculta vocile nopții, se vor trezi cu picioarele în prundișul pârâului, îi va cânta la pian. Se ducea spre Clădirea Albastră alergând, cum alerga Maria în zborul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
exist, în afara clipelor petrecute cu mine nu cred să mai încap în creierul lui, nu cred că i-a fost dor de mine vreodată, m-am băgat în sufletul lui cu forța, dar atunci de ce se arată încântat când suntem împreună, de ce îmi răspunde la mesaje, deși o face cam rar și cam sec, dar în cele trei cuvinte pe care mi le transmite se simte emoția, implicarea, un fel de curte voalată, cu precauția de a nu-și asuma nicio
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
totală, el zgârcit, detașat, mereu ține să-mi amintească prin comportament, niciodată prin vorbe, că între noi nu e nimic, sau ceva care nu contează, care nu ne obligă. Dar eu am nevoie de el, aș vrea să cumpărăm pâine împreună, să ne plimbăm fără rost prin oraș, aș vrea să-l văd, acum, că se îndreaptă spre mine, că se bucură că mă vede, că vrea să vorbească și cu mine nu, doar cu ceilalți, nu-s proasta lumii, am
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
steaguri cu stema țării pe ele, la ce i-or fi folosind ei steagurile acestea, i le-a dat cu intenția de a-i transmite un mesaj, dar ea nu-l înțelege, poate cândva, când ei nu vor mai fi împreună, va înțelege toate aceste gesturi încifrate ale lui, acum ar trebui să plece acasă, să se întindă pe pat și să se sinucidă ca și cum ar bea o cafea bună... Se trezește cu o durere cumplită de cap. Sandei zace în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spintecat cerul, trupurile bărbaților au căzut la pământ, doar trupul tatălui ei sta amenințător, cu brațele azvârlite în văzduh, strigând din toate puterile: "Ucigașiloooor!!!!!", ea s-a năpustit spre el, l-a prins înainte să cadă și s-au prăbușit, împreună, în colbul uliței, cămașa i se înroșea de sânge, îl vedea pe iubitul ei cu pistolul îndreptat spre ei, cu o față palidă de om mort. Stă lângă trupul mumificat al Mariei și o roagă să-i aline durerea, își
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu țin contul zilelor care trec pe lângă mine ca rapidul prin gările mici, ci al paharelor pline cu bucurii lichide! Dar în cazul nostru, se pare că tu, Alex, la capitolul memorie, ai sărit câteva pagini. Nu am sărbătorit noi împreună noua ta construcție? - Că bine zici. Atunci, asta s-a întâmplat acum două luni! - Și la tine anul are doar două luni!? Păi vezi!? - Ai dreptate! - Da’ ce atâta vorbărie, să trecem la treabă. Ina, draga mea, mâncăm căpșune așa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mulți licurici. Voica, care îl urmărea plină de dragoste, veni către el. El o rugă să deschidă palma și-i depuse, ca și în alte dăți, zeci de scânteioare vii. Se bucurară un timp de aceste minuni ca mai apoi, împreună, să așeze cu grijă, pe aceleași tufe, aceste mici bastonașe muiate în foc magic, a căror pace fusese tulburată pentru câteva clipe. Voica găsi în gestul lui Vișinel un semn de tandrețe, de afecțiune care ține să întrețină acel foc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
continuă: nimeni altcineva să nu mai intre în sediul Miliției, ați înțeles!? Colonelul puse receptorul telefonului în furcă, apoi încercă o justificare: - Am vrut să fie o surpriză, știu și eu! Bănuim că suntem pe calea cea bună, o să vedem împreună. Între timp, își făcură apariția în birou componenții familiei Carabăț, însoțiți de bulibașa Iorgu Stănescu. Colonelul îi numără din ochi, apoi ordonă lucrătorului ce-i însoțise să aducă mai multe scaune. Biroul se umplu de scaune și de musafirii convocați
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Acasă, Mihăiță o întâmpină din ușă, ținând să-i șoptească la ureche un mare secret : - Mămico, tati a cumpărat prăjitura ta preferată! - Bine, bine, Mihăiță, condu-l pe Vișinel la baie, să se spele pe mâini. Apoi vom lua masa împreună. În după-amiaza aceea, Mihăiță îl inițiă pe Vișinel în tehnica a fel de fel de jocuri, priviră împreună cărți cu poze, apelară pe rând la clapele pianului care sub degetele lui Vișinel scoaseră câteva sunete nemelodioase, dar se distrară în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cumpărat prăjitura ta preferată! - Bine, bine, Mihăiță, condu-l pe Vișinel la baie, să se spele pe mâini. Apoi vom lua masa împreună. În după-amiaza aceea, Mihăiță îl inițiă pe Vișinel în tehnica a fel de fel de jocuri, priviră împreună cărți cu poze, apelară pe rând la clapele pianului care sub degetele lui Vișinel scoaseră câteva sunete nemelodioase, dar se distrară în felul lor. Pe Vișinel îl pasionă până într-atât jocul de șah, încât aproape că uită de șatră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îi intuiră frământările și pentru a nu-l răni sufletește, cu multă grijă, căutau să-i alunge presupusele temeri. El, care până nu demult se bucurase ori de câte ori se aflase în compania acestui băiat, acum, când se punea problema să viețuiască împreună, începuse să aibă o serie de rezerve. Chiar dacă nu le exprima cu glas auzit, acestea se conturau în murmure și gestică și se puteau deduce din întregul lui comportament. Uneori, erau și întrebări de genul: - Mămică, Vișinel va sta de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
marginea unei corigențe. Pe drept! Își spuneau cuvântul unele goluri neacoperite din anii anteriori, nefiind exclusă nici posibilitatea ca acestea să-și aibă rădăcinile chiar în cursul primar. O lună de zile încheiată, Alex, alături de Mihăiță, deveniră mentorii săi. Parcurseră împreună întreaga materie, Alex aflându-se uneori în dificultate ca elev al acestei clase. - Dacă aș fi acum în clasa a VIII-a, coleg cu tine, dragul meu Vișinel, nu prea ai fi mândru de mine. Norocul nostru e Mihăiță. Fără
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ști că inima și gândul lui erau la Voica. Era fata pe care o sărutase pentru prima dată în viața lui și, o dată cu acest sărut, se pecetluise între ei un jurământ sacru ca toate zilele vieții lor să le petreacă împreună, oricâte obstacole neașteptate le vor sta în cale. La rândul ei, Voica îi clădise lui Vișinel în inima sa un tron cu flori purtătoare ale unei iubiri pătimașe. Ea asemăna chipul iubitului ei cu o icoană vie, la care se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
exprimat în cuvinte, mai ales lui Vișinel și lui Mihăiță, acum, când totul trecuse pe lista trecutului, li se părea că liceul, cu anii lui încărcați cu de toate, era undeva, departe de ei. În una din seri, aflându-se împreună în sufragerie, Alex deschise o discuție planificată încă de multă vreme, amânată din varii motive, găsi că acum sosise momentul propice. - Ei, ce-ați spune, zise Alex, dacă am reînnoda în această seară o discuție a noastră mai veche!? Ați
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu o româncă. Inima mea însă nu-mi mai aparține, i-am dăruit-o Voicăi, cea mai frumoasă fată din șatra mea. Nu știu dacă o să înțelegeți, dar noi ne cunoaștem de mici copii, am jurat unul altuia să fim împreună o viață. Eu nu pot trăi fără ea! Rostul meu pe pământ e să o fac fericită și dacă ea este fericită, eu mă simt împlinit! Spuse toate acestea cu o emoție firească, în glasul său venit parcă din alte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]