13,283 matches
-
dulce Străinii ne trimit bomboane, Ca ajutor neprețuit, Și, când privesc la camioane, Parcă mă simt mai îndulcit. Prin filantropice cucoane, Pe care le aplaudăm, Străinii ne trimit bomboane, Și, Doame, cât ne bucurăm! Pentru a noastră bucurie, Propun să înălțăm baloane, Pe care pictorii să scrie, Mare, frumos, pe trei coloane: Străinii ne trimit bomboane!!! August -Torsion Rondel parlamentar continuu Vine august de la munte, Pentru încă patru ani, Cald ca sucul care-l beau Pleacă „ai voștri”, vin „ai noștri
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
2015 „Învață de la păsări să fii mai mult în zbor..” din Învață de la Ape, de TRAIAN DORZ Să-ți amintești, copile, Porunca mea din zori, Învață de la păsări Când trebuie să zbori Și cât de sus în viață Să te înalți ca ele, Menirea ta e alta, Cât vei trăi sub stele Învață de la păsări Să-ți faci și cuib și pui, Învață de la păsări Ce trebuie să spui, Ascultă ciripitul Dumnezeit pe ram- Învață de la păsări Ce-i dragostea de
ÎNVAȚĂ DE LA PĂSĂRI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365905_a_367234]
-
trădează o covârșitoare permanență a euforiilor eminesciene: „Te duci”, Și dacă vii”, „O vremea” cu fragmente de vers...”de câte ori” sau „că te-am pierdut pe veci”, „când sera-n ceasuri de singurătate”. În „După o citire din Eminescu...” în care înalță o imagine grandioasă a geniului, Iosif ridică o clasică apoteoză funerară, de la „giulgiu de jale/ Ce fâlfâie întunecat în aer” aruncat asupra întregii lumi ideale de către Eminescu și până la alegoria convențională, un fel de sculptură tombală în moda vremii:” Plutind
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
-i secunda de neclintit. Înainte e drumul și colo în zare, Se vede o mare de sfinți așteptând. Acolo e locul unde timpul nu moare Și este cerul de ei locuit. Râul murmură-n tăcere o rugă, Cântări de odihnă înalță mereu, Sufletu-mi curge ca-ntr-o clepsidră Pe care Stăpân e doar Dumnezeu. Meditație Sub nimbul zilei mai copleșitor Noian de gânduri în suflet îmi adie Ca vântul verii printre flori de tei, Înmiresmând întreaga mea simțire. Se clatină
NETĂCEREA CUVÂNTULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365901_a_367230]
-
al versului har. Cluj Napoca, 20 iunie 2015 Izvoare Cuvintele mele Se odihnesc în privirea Ta, Din care curg izvoare de iubire. Lacrimile slovei îngenunchiate, Cad în palma nemuririi. Cluj Napoca, 10 iunie 2015 Îndumnezeire Să fii porumbelul alb, Peste lume să înalți Zi de zi al păcii steag. Să cânți nemurirea, Când te doare părăsirea Și în ochi să porți menirea Unei inimi care cântă Doar speranța și iubirea. Să ierți pentru totdeauna Și să rabzi pân’ la sfârșit Ca străjerul ce
OGLINDIREA NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365915_a_367244]
-
Acasa > Poeme > Devotament > LUNI Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1634 din 22 iunie 2015 Toate Articolele Autorului mânăstiri de voievozi români se înalță pe stâncile insulei vaporașul nostru n-a acostat anul coboară în criza zilelor scurte ne vom aminti de noi poate în jurul bradului de Crăciun e luni după ziua cea mai lungă clopotele se aud programat din sat încă un mort
LUNI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365919_a_367248]
-
insulei vaporașul nostru n-a acostat anul coboară în criza zilelor scurte ne vom aminti de noi poate în jurul bradului de Crăciun e luni după ziua cea mai lungă clopotele se aud programat din sat încă un mort s-a înălțat e luni și carnea parcă s-a desprins din hesperia de pat apolonice visele încă ard din vie ceața se ridică abulică după o săptamână de ploaie neîncetat iar eu m-am trezit cu speranța că soarele ne v-a
LUNI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365919_a_367248]
-
vara în câmpiemușcată în cer parcăde un câine turbatcăci aleargă desculță pe ... XII. ION IANCU-VALE - DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (4), de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 896 din 14 iunie 2013. FOCUL de mic copil privea cum se înalță focul și mistuit de vrajă îi urmărea sorocul privea avid scânteia, născuta ca să moară și se-ntreba șocat: lumina unde-i zboară, în ce incerte spații își năruie minunea ce la un moment dat împrăștia genunea și-n ce sfere
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
că orice foc ar fi și cum i-ar fi văpaia se-autodevorează topindu-și vâlvătaia. ZBURĂTORII lovită zburătoarea căzu jos pe pământ cu-n țipăt nerostit își ia din nou avânt ... Citește mai mult FOCULde mic copil privea cum se înalță foculși mistuit de vrajă îi urmărea soroculprivea avid scânteia, născuta ca să moarăși se-ntreba șocat: lumina unde-i zboară,în ce incerte spații își năruie minuneace la un moment dat împrăștia genuneași-n ce sfere-și transferă puterea lui de leudezlănțuită
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
trandafirul de grădină Cel cu petala aromată Sunt floarea ce durere-alină Și dragostea o dărui toată Sunt crinul plin de puritate De o regală frumusețe Sunt floarea prinsă în citate Rostite cu delicatețe Sunt cala plină de mândrie Ce mă înalț cu fruntea-n vânt Sunt floarea care miri îmbie Să se unească-n legământ Sunt un bujor timid prin lume Din tufă ridicat sfios Sunt floarea ce roșesc la glume Pentru că sunt un rușinos. Sunt floarea soarelui semeață Ce fură
VERSURI PENTRU VOI, DE FLORII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366050_a_367379]
-
Nu doar pentru că politica românească primește, hrănește, ocrotește și revigorează aproape toată floarea cea vestită a scursorilor cu ștaif de pe aceste meleaguri și de mai departe, ci mai ales pentru faptul că prin funcțiile ce-i revin în stat, ea înalță nesimțirea aleșilor la rangul reprezentării internaționale, care astfel pentru străini devin un simbol al identității noastre naționale. Nota 2: Potlogăria la care s-a pretat europarlamentarul Adrian Severin ar fi fost doar una oarecare dacă acest nedemn reprezentant al României
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
răspuns de execuția lucrărilor la biserică de la fundație până aproape de final, excepție făcând acoperișul, tencuiala și pictura. Următoarele două lăcașuri monahale au fost ridicate, una de călugări la Gruiul Lupului și cealaltă de maici la Blănoiu, ale căror biserici se înalță ca niște palate dumnezeiești deasupra colinelor. Sunt cele mai mari și mai spațioase biserici monahale din zona nordică a Vâlcei. Sunt adevărate catedrale creștin-ortodoxe ridicate pe plaiurile mioritice ale Țării Loviștei. Dar prin voința Domnului au mai fost ctitorite două
UN COLŢ DE RAI DIN AREALUL ROMÂNESC de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366058_a_367387]
-
versuri: “Dă, Doamne, pace, serafică lumină/În inimă, în suflet, în fapte și în gând,/ Izvorul rugăciunii, suflarea ta divină,/ Cuvântul tău aproape să-l auzim cântând.// Minunea izbăvirii să nu ne ocolească,/Sădește-ne iubire în suflet pe pământ,/ Înalță-n noi virtutea și voia ta cerească,/ Coboar-asupra noastră cu duhul tău cel sfânt. “(Rugă ). Amestecul acesta de jubilație candidă și de frison creștin străbate, de altfel, aproape în întregime volumul.Echilibrul se menține adesea pentru a impinge poemul fie
EMILIA TUDOSE TRIUMFUL IUBIRII , CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366066_a_367395]
-
ți-o dăruiește Dumnezeu. 2. Paranoia noastră cea de toate zilele Este singura mângâiere în cenușa imperiului, Dar noi nu vom răni sufletul pur al iubitei, Este singura paranoia care nu-și are scuză. În rest, acvilă dragă a visului, Înalță aripi, ridică-ți vocea peste nălțime, Poate un glonte va să te caute prin nouri, Poate un șarpe plin de invidie Va să te scuipe. Nici o zi nu e pierdută când zbori o clipă, Este ușor, închizi doar ochii, privești
MEREU MAI BUN de BORIS MEHR în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365314_a_366643]
-
ci îi așteaptă. Accesul către comandamentul batalionului de grăniceri se face pe alei încadrate de o parte și de alta de arbuști. Dincolo de aceștia teii și salcâmii și tot ce purtaseră frunză, care deși par a fi împăiați, au crengile înălțate către cer ca pentru o rugăciune fierbinte. O rugăciune în care singura dorință invocată este aceea de a li se acoperi goliciunea. Nu poți să crezi nicidecum altceva dacă reușești să constați străduința cu care se înveșmântează cu chiciură în
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
menționa pe: Mihai Preda, viorist, dirijorul tarafului, Stănculescu Gheorghe, viorist, al doilea dirijor, Popescu Gheorghe, nai, Popescu Nifon, nai, Preda Mircea, vioară, Preda Gheorghe, contrabas, Dumitrescu Mihai, acordeon ,,Caliu Virgil, țambal Pălău Tomiță vioară La prezentarea unor spectacole de o înalță ținută artistică, atât în țară cât și în străinătatae, și-au adus o contribuție deosebită soliștii Panseluța Stan, Ion Bercea, Mariana Stoica, Tică Paraschiv, Onescu Adriana, Sandu Constantin. În acelaș timp ne-am bucurat de colaborarea artistei profesioniste Filofteia Lăcătușu
SCURT ISTORIC AL ANSAMBLULUI DOINA OLTULUI DE NICOLAE GHINOIU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365296_a_366625]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > PESTE AL IUBIRII ZBOR Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2099 din 29 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Un suflet oarecare, întindere cu aripi. Tu! Între aici și acum, între departe aproape tu te înalți făptură de zi și de noapte, iar cu soarele și luna cochetezi în fundal iar liniștea de cosmos o respiri cordial prin spațiu regăsit dar pierdut redută de stele peste un timp ce-a trecut. Tu...! Un suflet oarecare cu
PESTE AL IUBIRII ZBOR de PETRU JIPA în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365329_a_366658]
-
au privilegiul oglindirii în apa râului se apleacă mai mult decât celelalte. Își ia avânt, pășind energic și calculat, apoi, într-o fracțiune de secundă, își comprimă forțele și totodată le destinde, rezultatul fiin o plutire deasupra apei ; mâinile se înalță parcă a rugă, creanga prinsă se scutura surprinsă, potolindu-se apoi, recunoscându-l. Aici, în acest loc, mai mult ca oriunde, simțea și va simți întodeauna că dragostea îi este împărtășită...’’ Scriind, și-a regăsit liniștea ; scriind și-a însămânțat
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
Dar să părăsească insula era mai greu, toate porturile erau păzite de soldați. “Dar aeroporturile?” s-a gândit Dedal. Și a inventat pentru el și fiul său niște aripi din pene lipite cu ceară. Au zburat amândoi, Icar s-a înălțat prea sus și ... știți povestea. De atunci, Icar a devenit simbolul celui care încearcă să-și depășească limitele, care urcă spre culmi, cu riscul asumat de a rămâne fără aripi. Uite-așa, un copil fără minte a ajuns să fie
CRETA, INSULA LEGENDELOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365309_a_366638]
-
-le mereu.Cerul Tău ,Cu ceasul meu,Inima-Ți bună de Tată,Pentru mine o să bată,Veșnicind vecia toată.... XI. TATĂL NOSTRU, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 1345 din 06 septembrie 2014. Gînd spre slăvile cerești , Se înalță umilit. Te rog Tata să-l primești, Cel ce-n veci de veci Tu esti, Numele-Ți fie sfințit. Adă-n viața mea lumini. Voia bună-a Ta făcînd, Precum e-n ceru-Ți senin, Cu albastrul sau deplin, Printre
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
Iar ispita n-o lasă, Să mă-ntoarcă de pe drum. Îngerii Tăi m-or lua , Și de rău m-or apară, Nu mă lasă nicidecum. Veșnic Tu împărătești, În putere pe deplin. Citește mai mult Gînd spre slăvile cerești , Se înalță umilit.Te rog Tata să-l primești,Cel ce-n veci de veci Tu esti,Numele-Ți fie sfințit.Adă-n viața mea lumini. Voia bună-a Ta făcînd,Precum e-n ceru-Ți senin,Cu albastrul sau deplin,Printre
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
de coceni, a fost ușor contrariat. După aparențe, cineva i-o luase înainte. A simțit cum sângele i se urcă la cap. El unul era un țăran cinstit, nu căuta niciodată, pentru a-și însuși, ceea ce dosiseră alții. S-a înălțat mult deasupra coamelor cailor, ridicându-se în piciore în căruță, avînd ca sprijin pentru mâini doar hățurile. Trăsese căruța lângă grămada de coceni reconfigurată de Comănescu. L-a zărit. Dormea somn adânc, obosit de căutările drumului celui mai ferit, cel
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
împărtășesc cu frumusețea acestor clipe - poeme, cât cu logodna unei vieți încântătoare. Beau frumusețea ortodoxă a vieții creștine și sufletul îmi cântă. Peste mine, peste cei mulți plouă cu lumină cerească. Doruri înviorate se zbat în zefirul inimii să se înalțe. Sunt chemări din lumea Frumuseții. Cerul iubirii mele este verde, cu nouri dantelați în azur. Ridic ochii și sărut stelele, apoi îmbrățișez pământul drag și sfânt al Martirilor noștri. În pridvorul harului, sufletul s-a deschis ca o floare aleasă
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
se slobod spre o altă chemare a acestui frumos pământ, ca într-un joc necontenit ce suie la cer și zboară de pe creanga verde pe ramura albastră a trăirii creștine depline. Semne ale unor jertfe sfinte, de dincolo de cer se înalță, ard ca niște Icoane frumoase în naosul sufletului meu. În Viile inimilor jertfelnice, încărcate de rod, Bunii și Străbunii umplu Potirul lui Hristos din care se cuminecă lumea creștină. E un semn frumos: de rod însutit , de înmiită taină. Privirile
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
de înmiită taină. Privirile adânci ale Îngerilor, ale Sfinților alungă înserarea de pe chipul stelelor, asemeni monahilor de la poalele Schiturilor. E ceasul Vecerniei, când inima rugătorului se frânge, ca o pâine, dăruindu-se într-o viață nouă tuturor. Aburul ei se înalță, cu mireasma veșniciei către alte zări, către alte tărâmuri, către alte împliniri. Doar nucii mai dorm în foșnetul lor verde, aruncându-și umbrele pe cer ca niște chipuri de îngeri. Sub streașina nucului, Omul frumos simte Fiorul tainic al legăturii
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]