KorAP: Find »[drukola/base=înapoi & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...124 125 126 ...1110 >

27,730 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

că unii vărășteni n-o să vă mai iubească, fiindcă o să lucrați cu noi... Peste vreo cinci-șase ani n-o să mai aibă nici unul pământ, așa că... Fără să-și ducă vorba până la capăt, vicepreședintele îi strânse mâna și se grăbi să dispară înapoi în clădirea sfatului popular. 4 A doua zi după această întrevedere, Stelian se pomeni vizitat acasă de Grigore Gospodin care, cu un aer vesel și încrezător, îi dădu de știre că tocmai reușise să mai cumpere câteva pogoane bune de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pe ce apă nu curge?... Și pe-urmă, nu e Bucureștiul la doi pași de noi? Părând că-și isprăvise pledoaria, Grigore Gospodin se săltă de pe laviță și dădu să o ia din loc, dar se răzgândi și se așeză înapoi. Eu mă gândeam, cuscre, la o treabă mai bună, grăi el cu o voce mieroasă. Uite, dacă vrei, eu pot să vorbesc cu Măndica mea și cu Marinică, să vină ei să stea cu matale aici, că loc ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
nevoie să se împrumute. Atunci, cuscre, noroc și sănătate! glăsui vesel țăranul și se grăbi să se facă nevăzut pe uliță în jos, spre devale. 5 Stelian îl petrecu din urmă cu privirea pe cuscrul său și vru să intre înapoi în curte, dar tocmai atunci de peste drum, din curtea vecinului Mitică izbucniră niște bocete amarnice. Intrigat, el se uită atent, străduindu-se să-și dea seama ce se petrece. Prin gardul cu uluci înalte, înghesuite unele într-altele era, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
prudent. A murit Stalin... Marele conducător... Da, a murit... Bine că s-a dus dracului!... Bine c-am scăpat de tartor!... vorbi fără grijă și fără nici o teamă poștașul și, trăgându-i o înjurătură de mamă răposatului, își tufli șapca înapoi pe cap și plecă grăbit. Afară, în uliță, oamenii aflaseră și ei de ce vuia tot satul și toată țara de dangăte de clopot. Cu toții ieșiseră pe la porți și vorbeau cu însuflețire, de parcă era ajunul unei sărbători. Stelian se retrase înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
înapoi pe cap și plecă grăbit. Afară, în uliță, oamenii aflaseră și ei de ce vuia tot satul și toată țara de dangăte de clopot. Cu toții ieșiseră pe la porți și vorbeau cu însuflețire, de parcă era ajunul unei sărbători. Stelian se retrase înapoi în curte, luă din nou ziarul și-l mai citi o dată, apoi, lămurit, deschise scrisoarea de la Iorgu. Scrisoarea se dovedi și ea nu mai puțin vrednică de interes. În cuprinsul ei, pe patru pagini acoperite cu un scris mărunt, fratele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ghebul din spate de câte-un copac răzleț, singuratic. Sfârșise bucata de mămăligă luată în traistă de-acasă și, ca să-și amăgească foamea, apuca găidulca și îngâna din ea crâmpeie de cântece. Cânta așa o vreme, apoi își băga găidulca înapoi în traistă și-o pornea mai departe, spre Argeș și spre casa bunicului său, de la care îi mai rămăseseră încă o grămadă de taine ale arcușului de învățat. O dată, mai demult, fusese împreună cu tatăl său la deadul Vasile acasă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
spuse însă nimic, părându-i-se că vorbele căruțașului aveau un tâlc pe care el nu-l putea pricepe cu mintea-i de copil. Ei, hai să trăiești, bade Vasile, că eu m-am dus!... mai grăi căruțașul și, sărind înapoi în căruța lui, pocni din bici și o luă pe uliță în sus. Curând, căruță și căruțaș fură înghițiți de întunericul nopții și în urma lor se așternu liniștea. Bătrânul hâcâi din gâtlej și alungă cu toiagul un câine mic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
găidulcă oamenilor strânși cu mic și cu mare, ca să-l asculte pe el, smeritul ucenic. Când visele erau mai plăcute, se simți zgâlțâit de umăr și se trezi. Scoală-te, nepoate!... Hai, c-a venit badea Petre ca să te ducă înapoi acasă!... El se frecă buimac la ochi și-l recunoscu, la lumina aceluiași opaiț, pe deadul Vasile, cu barba sa albă și lungă aplecată deasupră-i. Fără să-și ia seama, copilul dormise toată ziua și acum prin fereastra întunecată a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
de miez de noapte și ca din altă lume. Unde mergem noi acum, bade Petre?!... întrebă Culae mirat. Drept răspuns, badea Petre plesni mai întâi prin aer cu biciul lui și râse scurt în barbă. He-he!... Păi cum unde mergem?... Înapoi, peste apa Vavilonului, nepoate!... Că avem cale lungă de mers și până la ziuă trebuie s-ajungem!... Smucind din hățuri, omul o cârmi la dreapta și o apucă peste pod. Sub roțile căruței, bârnele podului începură să tresalte zgomotos. Adică de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
tatăl său continuă să-l mustre acolo, în mijlocul drumului, cu vorbe aspre. Apoi, când se mai liniști, îi porunci să urce, întoarse căruța grăbit cu plesnituri de bici și cu smucituri de hățuri și-o porniră cu toții în goana mare înapoi, spre casă. Și așa, mă, Culae..., grăi hâtru badea Ivan. Ți se urâse cu binele!... Ai fost și tu pe-acolo pe unde-a dus mutul iapa, ca să vezi cum e?... Ba la deadul Vasile de la Gostinari am fost!...răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
cunoștea cu fratele său vitreg. O-ho-ho..., domnul Teodorescu! Ia te uită ce mică-i lumea noastră! exclamă ceasornicarul, luându-i amândouă mâinile și scuturându-i-le îndelung, bucuros de revedere. Când sfârși cu strânsul mâinilor, se trase cu un pas înapoi și-l măsură zâmbitor cu privirea. Ei, cum vă mai merge ceasornicul acela buclucaș?... Tot după ora Moscovei?... Ba după ora Bucureștiului, că de când mi l-ai reparat dumneata nu s-a mai defectat..., îi replică Stelian. Evreul continuă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-se de el, îl strânse în brațe și îl sărută pe amândoi obrajii. Eu, fiule, o să mă rog pentru tine! îi spuse. Căința este începutul mântuirii... Nimeni nu spuse nimic și se făcu din nou liniște. Zalman Aron se așeză înapoi la masă și își sprijini fruntea în palme, dar Levi rămase mai departe nemișcat pe scaunul său, aspru și neînduplecat. Fratele lui își lăsă să-i cadă pe lângă trup mâna zadarnic întinsă. Atunci..., articulă el umil, eu vă urez drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
a artei funerare. Se părea că Iorgu și-l rezervase chiar pentru el, ca un om prevăzător ce era și iată că în el avea să se odihnească trupul cine știe cărui demnitar comunist, răpus de ascuțișurile luptei de clasă... Când ieșiră înapoi la lumina zilei, Stelian îl văzu pe Iorgu ștergându-și ochii cu batista, copleșit de emoție și de o adâncă tristețe. Oare acolo, în Israel, se întrebă el retoric, o să se găsească oare vreun colț de cimitir și pentru mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
aplice grăbit pe uși bucăți de plastilină legate cu sfori și să le ștampileze. Inventarul amănunțit o să-l facă alții, mai târziu... Într-o jumătate de oră toată casa era ferecată și sigilată. Dați-ne cheile! ceru Ionescu, când ajunseră înapoi jos, la ușa de la intrare. Iorgu i le întinse cu o mână ușor tremurândă, iar funcționarul de la spațiul locativ se grăbi să încuie și să pună sigiliul. Câteva minute mai târziu Iorgu și ceilalți se văzură în stradă, în fața porții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ras, ținând amenințător un brici într-o mână. Dumirindu-se în privința zgomotelor, el scuipă pe jos și mârâi supărat că miliția ar fi trebuit să-i bage la zdup pe neisprăviții care tulburau liniștea oamenilor muncii, după care dispăru grăbit înapoi de unde ieșise, trântind ușa în urma sa. Din locuința cealaltă, care se învecina cu cea a lui Aronică, apăru un pici care începu să se zgâiască foarte curios la cei doi vizitatori. Nenea e acasă, le dădu de veste piciul neîntrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
finalul epistolei sale el le dădea de veste că avea de gând să-i viziteze în vară, când urma să-și ia concediul. Dragul de el, bine că-i teafăr și sănătos! spuse Mafalda cu lacrimi în ochi, punând scrisoarea înapoi în plic. De când îl știu a fost un om bun și cinstit... De-abia aștept să-l văd... Mda, e mult de când nu l-am mai văzut, vorbi cu jumătate de gură Ticu. Bine-ar fi dacă nu s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ținu el să-i încredințeze, este susținută, așa cum v-am zis, la cel mai înalt nivel, chiar de către tovarășul Palmiro Togliatti personal!... În încăpere se coborî tăcerea și Nando Rossi își puse cu băgare de seamă prețiosul document de partid înapoi în mapă. În această liniște pioasă, glasul lui Ticu căpătă involuntar ceva din verva mucalită cu care actorul Tănase își rostea cupletele lui umoristice pe vremuri: Fii serios, dom'le!... Că n-o să apuci tu să le spui ăstora nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-am ajunge?... Am rămâne fără cămașă și n-ar mai avea cine să ne dreagă pingelele!... Așa că ascultă încoace la mine... Meseria, mă, e brățară de aur!... Vorbele cu două tăișuri ale secretarului general restabiliră liniștea și Ceaușescu, așezându-se înapoi pe scaun, scoase un carnețel din buzunar și începu să mâzgălească nervos ceva în el. La rându-i, Gheorghiu-Dej își puse ochelarii și reciti documentul pe care i-l înmânase mai devreme ministrul de interne, făcând pe el, cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
și nu mai comentă nimic. Micul dejun se sfârșise, dar nimeni nu părea grăbit să se ridice de la masă și să plece. Maurer îi ceru profesorului Constantinescu să-i împrumute bricheta și își aprinse o țigară, iar Gheorghiu-Dej îi dădu înapoi lui Drăghici dosarul cu social-democrații și căzu pe gânduri. Era momentul pe care îl așteptase cu răbdare Nando Rossi, care până atunci se mulțumise să tacă și să asculte. Am urmărit cu atenție tot ce-ați spus aici despre social-democrații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pornească, încercând să coboare din mașină. Nu plec nicăieri! declară el plin de revoltă. Cine vă dă dreptul să mă obligați să plec?... Securistul cu obrazul brăzdat de cicatrice, care se instalase pe scaunul de alături, îl trase cu putere înapoi și răsuci el cheia în contact. Fără prostii! îi șuieră amenințător la ureche. Vrei să știi cine ne dă dreptul?... Uite, asta ne dă dreptul!... binevoi el să-l lămurească, scoțând din buzunar un revolver și înfigându-i-l în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
plecă fără să-l mai salute, bombănind că, dacă nu avusese de gând să vândă casa, de ce îl mai încurcase degeaba?!... Peste câteva săptămâni, Stelian primi o scrisoare de la Virgil, care îi reamintea de intenția lui de a se muta înapoi la Vărăști și dorea să știe dacă se interesase în legătură cu transferul lui. Se porniră însă niște ploi reci de toamnă și mai trebui să aștepte câteva zile, până când putu să se ducă la secția financiară din Vidra, ca să vadă ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
carnețel cu multe pagini, pe care să mâzgălească, dar copilul, după ce luă creionul și carnetul și le răsuci puțin în mâini cu o anumită curiozitate, le azvârli cât colo pe dușumele și se porni să bocească și mai amarnic, cerând înapoi bancnotele mari și frumos colorate aduse de Gospodin. Ei, nu fi porc, că-ți trag palme!... îl amenință tatăl său pe jumătate în glumă și pe jumătate în serios, vădit indispus și incomodat de cele întâmplate, în prezența socrului său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
care dădea în cealaltă odaie, de unde își reluă chemările, cu ochii spre bunică-sa. După câteva clipe de cumpănă, maica se hotărî să-l urmeze pe nepot, dar când se așeză alături de el, acesta chițăi foarte vesel și o zbughi înapoi pe pragul ușii de la intrare, de unde își luă de la capăt chemările prefăcute. Maica Agripina se prinse în joc și mutatul de pe un prag pe altul ținu vreun sfert de ceas, spre veselia și deliciul de neînchipuit al copilului. În cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
mirare jocul de-a așezatul pe praguri, și plesni din palme plin de veselie. Da șiret mai e copilul ăsta al vostru, Virgile și Mițo! zise maica Agripina, cu fața roșie și transpirată de efort, și veni să se așeze înapoi la masă. Mi-a scos sufletul!... Ocupat cu portofelul lui, copilul nu dădu nici o atenție spuselor bunicii sale. Făcură haz cu toții, apoi maica Agripina se apucă să le istorisească rudelor sale din fir a păr, așa cum îi era obiceiul, întâmplările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
mai crescuse copii, dar cui?... Parcă ghicind ce gânduri îi treceau prin cap tatălui său, copilul se porni să bocească și mai amarnic: Unde e mama?... O vreau pe mama!... Mama, mama!... Lasă, nu mai plânge, că mama o să vină înapoi... Hai, taci..., încercă Virgil să-l liniștească, gândindu-se ce s-ar fi cuvenit să facă. După ce îi dădu copilului ceva să mănânce și un portofel cu care să se joace, el îl îmbrăcă în niște hăinuțe mai bune, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]