5,491 matches
-
Pământul a fost atât de crunt devastat. Revoluția antropologică, de care uneori ne simțim asediați și inundați, ca și cum ar fi vorba de un teribil tsunami, a influențat limbajul, astfel că termeni îndrăgiți, precum soț, soție, fiu, tovarăș, prieten... încetul cu încetul dobândesc nuanțe tot mai fragmentare, ajungând să ne dea senzația că lucrurile cele mai sacre și obligațiile cele mai inviolabile se dezintegrează. Însă... pentru cât timp ne-am fi mai putut preface că Soarele se învârte în jurul nostru, serviabil și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mizerie, atât la nivel existențial, cât și din punct de vedere spiritual, în mod transparent și senin. În momentul în care viața unei comunități de persoane consacrate este organizată pentru a servi ca exemplu și model, se complică totul și, încetul cu încetul, se denaturează. În vremurile de demult, când cineva intra în mănăstire nu intra într-o comunitate de oameni perfecți, ci de penitenți care erau conștienți că trebuie să se implice cu sârguință pe calea convertirii prin lacrimile pocăinței
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
la nivel existențial, cât și din punct de vedere spiritual, în mod transparent și senin. În momentul în care viața unei comunități de persoane consacrate este organizată pentru a servi ca exemplu și model, se complică totul și, încetul cu încetul, se denaturează. În vremurile de demult, când cineva intra în mănăstire nu intra într-o comunitate de oameni perfecți, ci de penitenți care erau conștienți că trebuie să se implice cu sârguință pe calea convertirii prin lacrimile pocăinței și ale
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
atârnate de grinda chioșcului, începu o cină improvizată, la care fu invitat și Felix și la care se ilustrară prin lăcomie moș Costache, Aglae și Simion. Otilia, ca de obicei, abia se atinse de mâncare. În schimb, bău cu sorbituri încete din vinul turnat de Pascalopol. O astfel de colațiune la ora mesei, într-o casă în care se gătise și în care gazda putea organiza o cină în regulă, miră pe Felix. Însă el începuse să se obișnuiască cu ciudățeniile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiindcăaltfel ți-aș fi făcut rău fără să-mi dau seama. Dumneata m-ai chemat. N-am să mai viu... -Ba eu te rog sa vii, domnule Felix, în definitiv, ce ne pasă nouă de lume, înclinațiile se nasc cu încetul. - Dar eu, se bâlbâi Felix, n-am nici o încli... n-am nici o vină! Și se strecură pe ușă afară, bolborosind câteva scuze confuze. - Otilio, ai avut dreptate, se mărturisi Felix, Aurica aînțeles greșit vizitele mele. Cum s-o fac
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de lei. - Dar te rog mult să nu-i spui nimic lui papa! - Nu ți i-a dat el? - Ba da, ba da, nici vorbă! Fii cuminte și fă așa cum îțispun eu... îți explic altă dată. Otilia deveni pentru Felix, încetul cu încetul, adevărata stăpână a casei, căreia îi încredința toate dezideratele lui, evitând pe moș Costache, totdeauna voit bâlbâit și gata să se strecoare printre degete. Dar mai încerca față de ea o atracție care deveni din ce în ce mai tiranică. Noaptea, chipul Otiliei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dar te rog mult să nu-i spui nimic lui papa! - Nu ți i-a dat el? - Ba da, ba da, nici vorbă! Fii cuminte și fă așa cum îțispun eu... îți explic altă dată. Otilia deveni pentru Felix, încetul cu încetul, adevărata stăpână a casei, căreia îi încredința toate dezideratele lui, evitând pe moș Costache, totdeauna voit bâlbâit și gata să se strecoare printre degete. Dar mai încerca față de ea o atracție care deveni din ce în ce mai tiranică. Noaptea, chipul Otiliei îl urmărea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un cal uriaș. Pascalopol părăsi drumul de căruță, pe care, din cauza unor nămoliri mai vechi, rămăsese șanțuri groase, solidificate, de tină, și o tăie de-a dreptul pe câmp în direcția calului fabulos și a aureolei fumurii. Se distinse pe încetul o roată ca de moară, mereu enormă, și un om călare, apoi roata se micșoră puțin, și călătorii cei tineri își dădură seama că era o roată cu găleți pentru irigații. Undeva prin apropiere se afla probabil un mic pârâiaș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
susținând că Titi e un băiat bun și că, fără îndoială, părinții lui se vor convinge, mulțumită mărturiei lui Stănică, cum că a intrat într-o familie onorabilă. În condiția aceasta, orice pledoarie devenea de prisos, și Stănică se pierdu încetul cu încetul într-o discuție cu totul independentă de misiunea lui, deși legată prin asociație. Exaltă amorul conjugal, povesti primele lui tulburări sentimentale, lăudă pe Olimpia și făcu biografia îngerului ridicat la ceruri, Aurel. Ana se apropiase de el și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Titi e un băiat bun și că, fără îndoială, părinții lui se vor convinge, mulțumită mărturiei lui Stănică, cum că a intrat într-o familie onorabilă. În condiția aceasta, orice pledoarie devenea de prisos, și Stănică se pierdu încetul cu încetul într-o discuție cu totul independentă de misiunea lui, deși legată prin asociație. Exaltă amorul conjugal, povesti primele lui tulburări sentimentale, lăudă pe Olimpia și făcu biografia îngerului ridicat la ceruri, Aurel. Ana se apropiase de el și-l ținea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tot cazul inutilă. Mâhnirea lui era cu atât mai mare, cu cât își închipuise când își văzuse articolul tipărit că cu acest eveniment simbolic începe pentru el o existență nouă, aceea de cercetător și autor. Reputația era oare o iluzie? Încetul cu încetul, ascultând cursul blajinului profesor, Felix se refăcu. Nu se poate să nu existe reputația, de vreme ce el stimează pe profesor ca pe o ființă deasupra comunului. De altfel, și ceilalți arătau cel puțin deferență pentru maestru. Prin urmare, indiferența
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
inutilă. Mâhnirea lui era cu atât mai mare, cu cât își închipuise când își văzuse articolul tipărit că cu acest eveniment simbolic începe pentru el o existență nouă, aceea de cercetător și autor. Reputația era oare o iluzie? Încetul cu încetul, ascultând cursul blajinului profesor, Felix se refăcu. Nu se poate să nu existe reputația, de vreme ce el stimează pe profesor ca pe o ființă deasupra comunului. De altfel, și ceilalți arătau cel puțin deferență pentru maestru. Prin urmare, indiferența colegilor e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
În familia în care mă aflu, unul pândește pe celălalt, și-l cred capabil pe fiecare, pentru bani, de cele mai mari mârșăvii. Nu pot să-mi închipui iubirea fără apropierea statornică între cei care se iubesc. Că dragostea degenerează, încetul cu încetul, în altceva, admit. Dar există un instinct al căsătoriei, fiindcă toți fac teoria dumitale, și în cele din urmă se căsătoresc. Weissmann lăsă brațul lui Felix și sări înaintea lui: - Mă-nscriu în fals împotriva observațiilor dumitale.Bunul-simț a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în care mă aflu, unul pândește pe celălalt, și-l cred capabil pe fiecare, pentru bani, de cele mai mari mârșăvii. Nu pot să-mi închipui iubirea fără apropierea statornică între cei care se iubesc. Că dragostea degenerează, încetul cu încetul, în altceva, admit. Dar există un instinct al căsătoriei, fiindcă toți fac teoria dumitale, și în cele din urmă se căsătoresc. Weissmann lăsă brațul lui Felix și sări înaintea lui: - Mă-nscriu în fals împotriva observațiilor dumitale.Bunul-simț a ceea ce spui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căreia îi spusese mai încet: - Du-te la farmacistul din Rahova, îl știi dumneata, șispune-i că l-a rugat domnul Rațiu să-i împrumute, ai auzit? să-i împrumute o pungă pentru gheață. Și uite zece bani să iei gheață. Încetul cu încetul toți se așezară pe ce găsiră, ca niște musafiri, uitând aproape de tot de moș Costache. Stănică zise lui Vasiliad, care făcuse gestul să plece: - Stai, mă, unde pleci, parcă te-așteaptă droaia de clienți.Stai aici, ca medic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spusese mai încet: - Du-te la farmacistul din Rahova, îl știi dumneata, șispune-i că l-a rugat domnul Rațiu să-i împrumute, ai auzit? să-i împrumute o pungă pentru gheață. Și uite zece bani să iei gheață. Încetul cu încetul toți se așezară pe ce găsiră, ca niște musafiri, uitând aproape de tot de moș Costache. Stănică zise lui Vasiliad, care făcuse gestul să plece: - Stai, mă, unde pleci, parcă te-așteaptă droaia de clienți.Stai aici, ca medic al casei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
diferențelor individuale într-o prospectivă de comuniune care să tindă spre o bunăstare vocațională ce trece dincolo de propriile interese personale. „Fraternitatea este destructurantă” scrie Salonia într-un articol recent. „Ea se construiește plecând de la o poziție măreață care se diminuează încetul cu încetul”. În alte cuvinte, sensul comun al fericirii face persoanele să se influențeze în mod reciproc astfel încât fiecare să aibă spațiul său «delimitat» pentru a putea identifica și a-și exprima propria diversitate, mai ales atunci când acest lucru este
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
într-o prospectivă de comuniune care să tindă spre o bunăstare vocațională ce trece dincolo de propriile interese personale. „Fraternitatea este destructurantă” scrie Salonia într-un articol recent. „Ea se construiește plecând de la o poziție măreață care se diminuează încetul cu încetul”. În alte cuvinte, sensul comun al fericirii face persoanele să se influențeze în mod reciproc astfel încât fiecare să aibă spațiul său «delimitat» pentru a putea identifica și a-și exprima propria diversitate, mai ales atunci când acest lucru este necesar pentru
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
mergea mai departe, ferindu-se de lumina focurilor. I se făcu dor de ai lui, de părinții morți, de casa de la țară, de unde plecase de la doisprezece ani prin străini. Simțise pe rând, în seara aceea, neliniștea sfârșitului de martie, topirea înceată a zăpezii și auzise strigătul tulburător al cocoșilor. Se grăbi înapoi. Lucrătorii plecaseră. Femeia lui mătura dușumelele negre, unse cu gaz. Închise ușa în urma sa și-i spuse: - Lasă, du-te de te culcă... Închid eu prăvălia. Lina îl auzi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scris și o firmă nouă: COLONIALE ȘI DELICATESE. La Stere. A așezat-o pe o rână a casei, să se vadă de departe. Au aflat vecinii, lucrătorii, gunoierii și lăptarii. Iar s-au pus pe vorbă. Se întindea negustorul. Cu încetul, muierile s-au apropiat de rafturile vopsite proaspăt, au privit făina și zahărul și au început să cumpere. Se apropia Pastele și prăvălia se golise. Stere a tocmit un camion, -la umplut și iar a îndopat rafturile. Îi plăcea și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dedesubt se încorda și scârțâi. - Ți-e frică? u strigă el de sus. - Nu, răspunse țiganca, râzând cu toată gura. 230 Cerul era acum aprins și norii lui greoi se apropiau. Câteva păsări negre zburau sus de tot, cu mișcări încete, leneșe. Ibovnica nu mai auzi nimic. Își încorda mâna pe lemnul fierbinte și avu spaima că alunecă... Când coborâră, era palidă și tremura. Nu spuse nimic. Păși clă-tinîndu-se, rezemată de brațul lui Bozoncea. Pe ochi îi apăsa încă privirea ascuțită
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ginere. Ce vremuri, ce vremuri, nene Mitică, m-asculți? Împrejur nu se auzea decât contrabasul lui Anghel, horcăind ca un muribund, și clinchetul crengilor înghețate, pe care abia le mișca vântul. Ziua aluneca deasupra câmpiei, pe neștiute, scurgmdu-și orele 342 Încete. Aci se încenușa, aci cerul se albăstrea, și totul înflorea în lumina abia ghicită a soarelui. Dumitru nu mai termina: - Pe urmă ne-am dus la fotograf, cu mașinile... Căldura aceea plăcută îi cuprinsese tot trupul, urca în obraji și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui. Și orice ar face el - încercările de apropiere adâncesc doar o prăpastie și accentuează o fatalitate. Cu de-aproapele trebuie să fii indiferent sau vesel. Dar, nemaicunoscând decât exaltarea și tristețea, rostul tău e iremediabil paralel soartei omului. Ajungi încetul cu încetul să nu te mai întîlnești cu nimeni niciodată. În tristețe - moartea și nebunia luîndu-se la întrecere -, nădejdile vitregite se întorc în gânduri ucigașe. Și devii un ostatic al neființei, din dobitoc uman ce-ai fost. De ce nu s-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
orice ar face el - încercările de apropiere adâncesc doar o prăpastie și accentuează o fatalitate. Cu de-aproapele trebuie să fii indiferent sau vesel. Dar, nemaicunoscând decât exaltarea și tristețea, rostul tău e iremediabil paralel soartei omului. Ajungi încetul cu încetul să nu te mai întîlnești cu nimeni niciodată. În tristețe - moartea și nebunia luîndu-se la întrecere -, nădejdile vitregite se întorc în gânduri ucigașe. Și devii un ostatic al neființei, din dobitoc uman ce-ai fost. De ce nu s-or întinde
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o buruiană și observați din ce a crescut: din ispășire solidificată. Întâia lacrimă a lui Adam a urnit istoria. Picurul acela sărat, transparent și infinit concret este primul moment istoric, iar vidul lăsat în inima sinistrului nostru strămoș, întîiul ideal. Încetul cu încetul, oamenii, pierzîndu-și darul plânsului, au înlocuit prin idei lacrimile. Cultura însăși nu e decât imposibilitatea de a plânge. Există o oboseală substanțială, în care se adună toate oboselile zilnice și care ne depun fără ocol în mijlocul Absolutului. Umbli
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]