4,538 matches
-
există mai multe sisteme de valori, ce putem spune despre atitudini, comportament și relația lor cu aceste sisteme? Deoarece percepția oamenilor cu privire la valorile altor persoane se referă la abilitatea acestora de a interacționa cu ceilalți, s-a considerat că această înclinație este desemnată, de fapt, de valorile sociale care sînt parte integrantă a sistemului personal de valori. S. Schwartz (2001), de altfel, a adus argumente în sprijinul considerării tendinței ca parte a dimensiunii de orientare individuală orientare socială a sistemului personal
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
valorilor sociale este cel articulat de S. Schwartz. Acesta cuprinde, la nivel cultural-societal, mai multe tipuri de valori generale, care formează 3 registre bipolare: (1) conservatorismul, în care accentul cultural se pune pe menținerea status-quo-ului, proprietății și restrîngerea acțiunilor sau înclinațiilor care ar putea afecta solidaritatea grupului sau rînduirea tradițională (ordinea socială, respectul pentru tradiție, siguranța familiei, înțelepciunea). Polul opus, (2) autonomia (intelectuală și afectivă), descrie culturile în care persoana este văzută ca entitate independentă, care caută să-și exprime atributele
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
familia) și contextul social. Astfel, conceptul de interes social este considerat ca avînd o importanță deosebită pentru înțelegerea conceptului de bine psihologic. Sinele nu poate fi deslușit în absența conexiunii lui cu mediul social lărgit. La nivelul vieții individului această înclinație se transformă într-o atitudine globală, care reprezintă structura cognitivă a valorilor care domină în viața unei persoane. O altă accepțiune a noțiunii de bine psihologic se referă la conceptul de comunitarianism, care reprezintă o reacție împotriva creșterii exacerbate a
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
9.14. Relația dintre ierarhia valorilor și controlul intern/extern al personalității Conceptul de locus of control (LOC) se referă la tendința subiectului individual de a considera că poate controla evenimentele cu care se confruntă în viață (internalitate) sau la înclinația sa de a considera că acest control este exercitat de alte forțe exterioare, independente de persoana sa (externalitate) (Spector, 2001a, p. 818). Julian Rotter, cel care a introdus conceptul în 1966, a pornit de la premisa că atitudinile și convingerile implicate
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
vîrsta între 21 și 22 de ani, 95 de băieți și 122 de fete. Domeniile de proveniență din care au fost selectați subiecții au fost: 41% din domeniul Științelor sociale, 34% Politehnică, 5% Drept, 20% alte facultăți. Rezultatele au indicat înclinația subiecților individuali, care consideră idealurile intrinseci ca fiind mai importante pentru viața lor decît cele extrinseci, de a dobîndi un nivel mai ridicat al stării de bine psihologic. Autorii au ales pentru aspirațiile de viață intrinseci: conceptul de afiliere, sentimentele
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
distanță față de putere. Rezultatele au indicat că aceste dimensiuni elaborate de Hofstede în 1980 pot fi definite mai clar de variații în ce privește apartenența la un grup. Rezultatele cercetării referitoare la valorile românești descriu următorul portret sociologic majoritar: implicare utilitariană cu înclinații spre drepturile și responsabilitățile individuale, conservatorism definit de ascriptivitate (stabilitatea locului), particularitate (preferința pentru relații specifice și nu pentru relații în general) și paternalism, cu accent pe ierarhiile formale. Acest pattern valoric a putut fi identificat ca atare în opt
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și a fost semnalat și în studii etno-psihologice, precum cele coordonate de Vintilă Mihăilescu (1999). Psihosociologul și antropologul român a observat în cercetările sale din zona Gorjului, derulate asupra "ungurenilor" (din zonele colinare), precum și asupra "pămîntenilor" (din zonele de cîmpie), înclinații perceptive diferite: "pămîntenii" fiind mai "holiști", iar "ungurenii" mai independenți de cîmp. Berry și Witkin (1975) au formulat încă de timpuriu în anchetele lor de teren o ipoteză pe care au testat-o mai apoi frecvent: subiecții din culturile naționale
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
este cel moștenit de la greci, care presupune o rafinare progresivă a ideii de cauzalitate într-un mod care sfîrșește într-o explicație mecanică asupra universului, întocmai cum a procedat Democrit cu atomismul său. Un alt mod se regăsește însă în înclinația de a sistematiza universul lucrurilor într-un pattern condiționat de toate influențele mutuale ale diferitelor părți ce alcătuiesc întregul". Dacă prima manieră este specifică sinelui independent, cealaltă descrie adecvat modul de articulare a sinelui interdependent. Acest self este definit precumpănitor
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
pe care o asociază acestei diferențe de gen adepții teoriei sociobiologizante este legată de "tendința naturală" (și deci universală) a bărbaților de a căuta femeile care sînt cele mai înzestrate în reproducere (și pot, în consecință, deveni "mame bune"), precum și înclinația femeilor de a căuta bărbați care să aibă grijă de ele și de copiii lor (prototipul "tatălui bun") (Suk, 2010). însă dacă luăm eșantionul studiat ca întreg atît bărbații, cît și femeile realizează pe primele ranguri un clasament similar al
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
învețe să fie "impenetrabili". Tendințele semnalate confirmă valențele transculturale ale unui stereotip de gen evidențiat în studiile din registrul autodezvăluirii (care afirmă că "bărbatul reprimă, iar femeia exprimă" din punctul de vedere al expansivității interpersonale în descrierea de sine), dar înclinația de a favoriza acest stereotip este mai pronunțată în culturile colectiviste. K. Scherer și colaboratorii (1983) au realizat o anchetă psihosociologică în 27 de țări în care au cerut subiecților, toți studenți, să raporteze cît de frecvent trăiesc "în mod
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
BogÆthy, 2004; Zlate, 2004, 2008). Un prim studiu clasic la nivel mondial a fost realizat de K. Kelley et al. (1986), care a utilizat scala locus of control (Rotter, 1966), pentru a urmări eventualele corelații între externalismul-internalismul subiecților (ce exprimă înclinațiile lor în realizarea atribuirilor) și autodistructivitate. Aplicînd scala autodistructivității (self-distructivness scale), autorii au examinat ipoteza conform căreia externalismul corelează pozitiv cu autodistructivitatea. S-a constatat pretutindeni că scorurile ridicate la această scală o au persoanele cu o devianță secundară asumată
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
indicații "cum să ajungă la adresa solicitată", chiar dacă ea este inexistentă, ceea nu se întîmplă deloc în Londra. Prin urmare, ajutorul este formal și "de fațadă", nu exprimă dorința autentică de "a-l ajuta pe cel aflat în dificultate", ci numai înclinația de a lăsa impresia bunăvoinței și deschiderii. Cum se poate observa, "ajutorul" oferit în versiunea iraniană nu este deloc unul real, căci îndrumîndu-l pe "străin" înspre direcții fictive, "suportul" oferit "încurcă" mai degrabă, deși pare a fi foarte generos. Asemenea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
avut întotdeauna prietene, prietene bune, și am avut capacitatea de a cultiva relațiile de prietenie cu ele, în ciuda distanței sau a altor evoluții firești ale vieții. Unele dintre ele erau (și sunt și acum) cochete, foarte feminine, altele îmi împărtășeau înclinația spre activism fizic și pasiunea pentru munte. De la fiecare am învățat ceva și le sunt recunoscătoare. Am avut pentru prima dată ocazia de a suprinde inefabilul "etern feminin" și de a medita serios la această temă în sesiunea de iarnă
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
din asta un motiv în plus în susținerea cauzei mele. Am intrat în contact cu alte diferențe generatoare de inegalități (rasă, etnie, clasă, orientare sexuală) și am învățat toleranța și respectul pentru diversitate. M-am rafinat ideologic și, dincolo de o înclinație conservatoare dobândită probabil în familie, mi-am descoperit credința în egalitatea de șanse, în valorizarea diferențelor, în autonomie și libertate de alegere, dar și într-o permanentă dualitate agent-structură în construcția realității. Sunt atașată astfel de abordările de tip constructivist
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în extensie și prezentarea unui film demonstrativ cu simularea poziției și acțiunii limbii în articulare sau exemplificarea „tremuratului limbii în adulmecare sau a vârfului cozii la șarpe'. Vârful limbii ridicat în sus se poate plasa ascuțit exact la limita de înclinație a alveolelor, iar expulzia aerului se face scurt și energic imprimând un număr scurt de vibrații. Plasarea prea largă a contactului lingual sau prea relaxată poate da o consistență fricativă emisiei, iar plasarea prea rigidă dă un aspect exploziv pronunției
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
a modei. Autoarea apreciază că lucrarea The Principles of Sociology de Herbert Spencer inițiază teoria imitației și conceptualizarea naturii modei ca imitație. Cu subtilitate și totdeauna bine documentat, autoarea analizează contribuțiile lui Wilhelm M. Wundt (pudoarea și vestimentația), Ernest Grosse (înclinația naturală a oamenilor spre înfrumusețare), Edward Westermarck (motivația sexuală a îmbrăcămintei), Knight Dunlap (funcția vestimentației de protejare a corpului). În Sociologia modei. Stil vestimentar și dezrabilitate socială de Alina Duduciuc se regăsesc informații științifice de primă mână, observații subtile privind
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
M. Wundt atribuie vestimentației cauze morale și estetice. 1.2.5. Ernst Grosse și Edward Westermarck: teoria înfrumusețării Alte două ipoteze dominante pentru perioada de avânt a evoluționismului au fost avansate pentru a explica apariția vestimentației. Este vorba de ideea înclinației naturale a oamenilor spre înfrumusețare și ideea atracției sexuale, ambele lansate sub influența lucrărilor lui Ernst Grosse (1862-1927) și a lui Edward Westermarck (1862-1939). Deoarece punctul comun al acestor două aserțiuni constă în conceptualizarea vestimentației și ornamentării corpului ca mijloace
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
înfrumusețării (adornment theory). Etnologul german Ernst Grosse (1862-1927) a pus în mod special accentul pe faptul că diferitele forme de ornamentare a corpului, observate de-a lungul existenței omului tatuajele, scarificările, picturile aplicate pe față sau pe corp -, sunt rezultatul înclinației naturale a omului spre înfrumusețare. În centrul tezei lui Ernst Grosse, formulată în lucrarea Kunst der Naturvölker (1889), se află ideea înclinației înnăscute a omului spre înfrumusețare. "Cel mai puternic motiv care îi determină pe oameni să se înfrumusețeze este
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
corpului, observate de-a lungul existenței omului tatuajele, scarificările, picturile aplicate pe față sau pe corp -, sunt rezultatul înclinației naturale a omului spre înfrumusețare. În centrul tezei lui Ernst Grosse, formulată în lucrarea Kunst der Naturvölker (1889), se află ideea înclinației înnăscute a omului spre înfrumusețare. "Cel mai puternic motiv care îi determină pe oameni să se înfrumusețeze este, fără îndoială, dorința de a încânta", subliniază Ernst Grosse (1889/1897, 110). Îmbrăcămintea, anterioară tuturor formelor de împodobire și a cărei uzanță
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
a comportamentelor. Născându-se în atmosfera aceleiași epoci, ea lasă să se vadă metode similare gândirii marxiste, în special prin sprijinirea pe trecut. În același timp, evoluționismul depășește marxismul în amploarea consecințelor științifice (dar nu și în a celor sociale). Înclinația noastră de a persevera funcționează chiar și în cazul răului (semn că perseverența este o valoare contextuală). Dovada ne-o furnizează crimele secolului XX. * În succesul celor din generația noastră putem să zărim o măsură a propriei reușite. Este însă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Bârfa dă seama de intuirea rolului informației în orice grup social, colportorii acesteia dorind să-și semnaleze importanța prin accentuarea unui rol natural de comunicare. Miza este dată de creșterea adresabilității fiind însoțită de importante avantaje, inclusiv economice. Există o înclinație naturală de a ști și de a povesti cât mai multe despre ceilalți, ivită pe fondul unei concurențe pentru funcțiile în grup și al dorinței de sens al existenței proprii în contextul comunitar. La limită, putem considera bârfa un rău
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
orice condiții, chiar și cu mitraliera. Încerc să-mi dezvălui aici teama de a nu mă ascunde în spatele lui "simt că am ceva de spus" (sub semnul căruia așez aceste rânduri), atunci ar putea fi vorba doar de o firească înclinație (care nu este dublată de talent) secretată în umbra diverselor idealuri culturale. Trebuie să-mi recunosc lipsa de talent pedagogic. Inițial am crezut că nu am timp de dulcegării. Accept însă că nu am răbdarea de a mă apleca asupra
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
vor crește. Lucrările lui Herzberg au provocat critici referitoare la metodă. Ne putem întreba dacă, atribuind contextului situațiile de insatisfacție și lor înșiși situațiile de satisfacție, salariații nu folosesc povestirile pentru a se pune în valoare. Ei ar manifesta o înclinație de complezență: amintirile plăcute sunt mai ales reușite personale, dificultățile depind de alții. În plus, chiar dacă n-am pune la îndoială metoda, nu putem decât să constatăm că avem de-a face cu rezultate contradictorii. Dar lucrările lui Herzberg au
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
explică prin însărcinările sale ori prin tensiunile pe care le suportă (explicație externă): pe acest din urmă registru, regăsim o opoziție între explicația internă și externă. Atât pentru locul controlului, cât și pentru atribuire, cercetările au demonstrat că există o "înclinație" de internalitate. Aceasta constă în a pune în prim-plan mai ales explicațiile interne și a acorda mai puțin loc ponderii factorilor situaționali. Este vorba (Dubois, 1994) "de o supraestimare a ponderii actorului ca factor cauzal". Mai multe explicații au
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
tatea lui Hristos restaurată la Înviere dovedește acest lucru. Adăugarea acestei a doua naturi nu înseamnă adăugarea de trup, ci o „îngroșare” a acestuia, trupul devenind biologic. Biologismul face ca trupul să devină din simplu, complex, să dobândească stări și înclinații străine lui până atunci: împreunarea, nașterea, hrănirea, ș.a. Această a doua natură a omului, cea care se potrivea înclinației sale de autono¬mizare, este marcată de iraționalitatea „materialului” care se adăugase trupului „gol” paradisiac, forma cea mai evidentă fiind instinctivitatea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]