4,058 matches
-
-i fie foarte clar: când e glumă, când e treabă și hotărâri serioase. Niciodată părinții nu se vor certa de față cu copiii și nu îi vor expune violențelor și agresiunilor din familie. Ele sunt percepute catastrofal și nu știm încotro îl îndreaptă. 18 Părintele să considere că tot timpul are ceva de învățat și oricând va trebui să schimbe ceva la el înainte de a încerca să schimbe ceva la copilul său. Această regulă se axează pe faptul că, la orice
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
-o că i-a venit sorocul și i-a așternut un culcuș într-un loc ferit. Ea nu a vrut sub nici o formă în altă parte decât pe fotoliu unde stătea de obicei în timpul zilei stăpâna. Atunci nu a avut încotro și i-a pus așternutul pe fotoliu și a așteptat să nască mângâind-o. La început a ieșit un motănel alb, ca taică-su, al doilea a fost o pisicuță la fel de albă ca tatăl lor. Al treilea și al patrulea
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
părinți lor. Părinții, așa cum și-i știau, aveau mari așteptări pentru ei și planurile erau la fel de mari. Și astfel stând lucrurile, mama și tata își spuneau că a sosit momentul să mai agonisească câte ceva, niște bani. Și o luau care încotro să aducă cele necesare traiului familiei. Unii după ceva afaceri, alții pe ici pe colo prin diferite țări străine. De! Copiii crescuseră, creșteau și nevoile. Asta e, ce să-i faci! Încercau astfel să câștige și mama și tata pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
de porți deschise, de curiozități și de elanuri... În schimb, mare le era încrederea părinților în ei, la fel și așteptările, iar drept urmare planurile pentru odraslele lor erau la fel de mari. Astfel că puteau să plece liniștiți. Și o luau care încotro să aducă cele necesare traiului, ba și ceva în plus, că, de, erau mari, nevoile creșteau și ele. Și astfel o luau și mama și tata care încotro, unii după niște afaceri, alții prin țări străine, să-și încerce norocul
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
la fel de mari. Astfel că puteau să plece liniștiți. Și o luau care încotro să aducă cele necesare traiului, ba și ceva în plus, că, de, erau mari, nevoile creșteau și ele. Și astfel o luau și mama și tata care încotro, unii după niște afaceri, alții prin țări străine, să-și încerce norocul. Mama și tata veneau seara foarte târziu, obosiți, încărcați de problemele lor, iar alții veneau peste câteva luni sau peste câțiva ani. Dar, totuși, părinții aveau mare grijă
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
-mi aduc bagajul. Iese și se întoarce cu un geamantan enorm.) Merg și eu cu dumneavoastră. PRIETENUL (încurcat): Noi nu mergem nicăieri... LOCATARUL (Îl trage de mânecă, îi șoptește): Cine știe cine e. Nu te aventura în declarații. (Tare.) Mergem și noi încotro merge toată lumea.87 Aplatizarea și masificarea nu mai apar aici drept consecințe ale unui proces treptat și natural de acută dezumanizare agravată într-un secol al științei înrobitoare, al bombei atomice și al seismelor din edificiile credinței în religie sau
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ce să facă...! c‟o mână i-o astupat gura, și cu cealaltă, i-o trecut baioneta prin el, lăsându-l pe parapet, cu ochii înspre liniile noastre... și, o tuli făcându-și cruce... „Doamni, iartă-mă... n-am avut încotro... șî el o fost un suflet...!“ Pentru faptele lui... Maiestatea Sa, i-a prins decorația de veston, cu mâna lui. Altădată, la un atac, o luat-o înaintea mea, și s-o pomenit înconjurat de trei turci mătăhăloși, care urlau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care o auzea numai el, și, ori de câte ori auzea această chemare tainică, tulburătoare și irezistibilă, se simțea silit să părăsească bătătura ocinei pădurarului, și pe Anuca... și să se afunde în codru, departe, apoi, tot mai departe, fără a ști nici încotro, nici pentru ce se duce... chemarea sunând imperios din adâncurile codrului. Dar... ori unde ar fi ajuns, în rătăcirile lui, într-o goană nebună, se întorcea acasă, la Anuca. De fiecare dată Anuca îl certa iar el privea în jos
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Sigur că nu, o asigură el. Știi că nu asta cred despre tine. Dar dacă vrei într-adevăr copii, acum e momentul să ne gândim la asta. Nieve tăcu. Îi era ciudă că începuse discuția asta și nu-i plăcea încotro se îndrepta. Aidan avea dreptate, fusese de acord să aibă copii. Și ea și-i dorea. Odată și-odată. Atunci când se hotăra că e pregătită. Cunoștea toate balivernele alea despre ceasul ei biologic, dar acum se simțea cel puțin la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că numele ei e Vera sau Eva, sau ceva de genul ăsta. — A spus asta poliției? — Nu. Zice că nu l-au Întrebat. Una peste alta, ar prefera să nu aibă de-a face cu Gestapoul decât dacă nu are Încotro. Vrei să spui că nici măcar nu i s-au pus câteva Întrebări? Se pare că nu. Am clătinat din cap: — Mă Întreb de-a ce se joacă ăștia. M-am gândit un pic și am adăugat: — Îți mulțumesc că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
deja trei de dacă. Mai mulți decât sunt eu obișnuit la prânz. Încă unul și mi se face rău. M-am uitat la ceas și am spus: Hai să mergem, ne mai putem gândi la astea pe drum. — Pe drum Încotro? — Kreuzberg. Ridică spre mine un deget cu manichiură perfectă: — De data asta, nu mă lași undeva În siguranță În timp ce tu ai parte de toată distracția. Ai Înțeles? I-am zâmbit larg și am ridicat din umeri: — ’Nțeles. Kreuzberg, Dealul Crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o lingiriță curată. Mersi de sfat. — Ei, uite Încă unul, de vreme ce ești În așa toane bune. Singurul motiv pentru care Comitetul Lagărului se Întâlnește aici e acela că ei știu că paznici nu vor veni aici decât dacă nu au Încotro. Contrar aparențelor, SS-iștii nu sunt proști. Numai un nebun ar sta aici mai mult decât trebuie. De Îndată ce te poți deplasa fără să simți dureri prea mari, sfatul meu e să pleci de aici. — Pe tine ce te face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aude sunetul de la Palenque. E o tăcere adâncă, de pustiu însorit. Din când în când, pe șosea trece câte o mașină. În rest, nimic. Și chiar aceste mașini nu fac decât să accentueze senzația de singurătate. Nu știu de unde vin, încotro se duc, nu există indicatoare și am impresia bizară că nici n-are importanță dacă se duc într-o direcție sau alta. Fluturi grași, puternic colorați, niște flori mov și, ceva mai departe, ruinele secetoase de la Uxmal, care se văd
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dragoste, îmbată-te, revoltă-te, înjură, mută-ți ființa în toate stările, leapădă-te pentru a jura din nou credință, fii contradictoriu! Ne oprim locului și eu n-am pierdut nici un cuvânt din spusele lui, Eu rămân la autobus, tu încotro o iei, Încolo, arăți vag cu mina, O.K. Salut! Mi-a părut bine! Și mie! Și acel încolo arătat vag era casa Anei, n-ai putut să nu treci pe la ea, nu ți-a reproșat deloc că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cum să te vindece, o mână prietenoasă se oprește pe umărul meu, părintele Ioan a murit! Dumnezeu să-l ierte! Pădurea întreagă a luat foc de la lumina aceea, știam eu că așa are să se întâmple, dar călugării grăbiți aleargă care încotro, Nu acolo, îmi vine să le strig, veniți să ducem apă, a luat foc pădurea! arde prin frunziș soarele, apunând în mii de culori, Theo! dar el trece pe lângă mine grăbit, Da! Părintele Ioan a murit! Și poate lumina aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pervazul ferestrei strecurându-se prin spatele părintelui Varava, și mă întreabă acum de Theo, Am vorbit ieri cu Preasfinția Sa Episcopul, a cerut după-masă să vadă biserica cea nouă, am tot evitat să-l duc acolo, dar n-am avut încotro, m-a tot întrebat cum stăm cu lucrarea, de ce nu e gata de atâția ani, și ție, Daniel, îți mărturisesc, mi-a fost frică de părerea Preasfinției Sale, Eu știu cât de mult ții tu la Theo, cunosc legătura specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părintele Ioan, îți povestea cine știe ce, și orice fel de poveste și apoi dintr-o dată se-ntorcea spre tine, întrebându-te de necazul tău și cel întrebat nu avea cum să scape din strânsoarea blândă a ochilor săi, Părinte, nu știu încotro s-o apuc, sunt tot mai confuz, tulbure, nu văd nici o lumină, mă uit la mine ca la o oglindă opacă și totuși un sentiment nelămurit mă încearcă, Care? Simțământul ciudat că locul acesta mă așteaptă, aproape am fugit azi-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
După cum bănuise, în ciuda schimonosirilor chipului și a promisiunilor de genul „Vine“, Molly nu a putut să îl facă pe pipi. S-au întors la mașină și au plecat. După ce l-a lăsat pe Craig la școală, Clodagh nu era sigură încotro să se îndrepte. De obicei, lunea o lăsa pe Molly să se joace cu copiii și ea mergea la sală timp de vreo două ore. Dar nu și astăzi. Molly nu avea voie să se joace timp de o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vreau doar... spuse ea, alergând înapoi către el. —Ce’aci? zise el, ridicând o privire surprinsă către ea ca și cum erau prieteni vechi. Arăți bine. Ieși în oraș? — Păi, da. Ea îi întinse o liră pe care el nu o luă. —Încotro? La un număr de comedie. —Drăguț, dădu el din cap, ca și cum ar fi mers tot timpul să vadă astfel de spectacole. Cine? — Cineva numit Marcus Valentine. — Am auzit că e foarte amuzant. A văzut într-un final moneda din mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un atac cerebral, și-a pierdut slujba și pensia și a început să sugă cu paiul hrană pentru bebeluși. Am obținut o amânare a recrutării din motive familiale și am intrat în Departamentul de Poliție din Los Angeles. Am văzut încotro se-ndreaptă gândurile mele. Niște mahări de la FBI mă întrebau dacă mă consider neamț sau american și dacă aș fi de acord să-mi dovedesc patriotismul ajutându-i. Mi-am înăbușit orice resentiment, uitându-mă fix la motanul proprietăresei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
1936 din Sioux Falls, South Dakota, nu ca să caute gloria la Hollywood, ci ca să urmeze un colegiu. S-a ales cu o diplomă de absolventă a facultății de infracțiuni deosebit de grave. „Am căzut în plasa lui Bobby fiindcă nu aveam încotro s-o apuc“, i-a povestit „Kay“ Lake lui Aggie Underwood, reporter la Herald Express. „Erau încă anii crizei economice și găseai cu greu o slujbă. Mă plimbam în jurul pensiunii oribile unde aveam un pat în care să dorm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mami cea cu o grămadă de timp liber și amețită de medicamentele luate fără rețete“. După o vreme au început să-i displacă întrebările mele și mi-a cerut reciprocitate. I-am spus minciuni și am început să mă întreb încotro aș putea s-o mai apuc dacă tot ce mi-a rămas e doar trecutul meu. CAPITOLUL TREIZECI Am intrat pe aleea din fața casei și am văzut un camion pentru mobilă și Plymouth-ul lui Kay încărcat cu cutii. Întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bărbat înalt și durduliu, cu ochelari fumurii, care mă invită înăuntru. Tipul era imaculat. Purta o cămașă sport vărgată și pantaloni. Camera însă arăta ca o cocină: peste tot era praf și murdărie, iar o armată de gândaci fugeau care încotro, speriați de neașteptata explozie de lumină. Tommy Gilfoyle spuse: — Profesorul meu de Braille mi-a citit ziarele din L.A.. De ce-or fi scris niște lucruri așa de murdare despre Beth? I-am răspuns cu diplomație: — Deoarece n-o cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
șut în vintre. Profanatorul de morminte, surprins de lovitură, se ghemui, apoi făcu un salt, se izbi de mine și mă împinse în raftul din perete. Borcanele se sparseră, formolul se împrăștie, iar bucățile dezgustătoare de organe se risipiră care încotro. Tilden stătea deasupra mea și încerca să-și coboare spre mine mâinile înarmate cu scalpele. L-am ținut de încheieturi, apoi i-am tras un genunchi între picioare. A gemut, dar nu s-a dat la o parte, iar fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
McLeod punea ceva la cale. Numai că frații McLeod mereu puneau ceva la cale. Problema era să o dovedească. Făceau parte din școala veche: acolo unde lecțiile se Învățau cu ciocanul. Nimeni n-a văzut nimic niciodată. Nimeni nu chițăia. — Încotro? Logan strânse din umeri. — La următorii agenți de pariuri de pe listă, bănuiesc. Agenta Watson băgă mașina În marșarier și ieși cu spatele din parcare. Farurile clipeau, transformând scările În pumnale de argint. Aproape că ajunseseră la drumul principal, când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]