4,849 matches
-
știi doar. Fran simți că o năpădește un val de furie împotriva maică-sii. Phyllis îl trata întotdeauna pe Ralph ca și cum ar fi înșelat-o pe ascuns, iar acum părea că are în sfârșit dovada. — Ei bine, chiar mi le încurcă. Mă întorc la zece. Fran privi furioasă în urma maică-sii. — Vino, îl conduse pe taică-său înăuntru, hai să punem ceva la prăjit. Îl însoți în biroul lui și îi puse o casetă cu cele mai bune zece cupe de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui cu adevărat importante cu tot? Lui Jack îi ajunsese. Refuză când Murray îi propuse să-l conducă cu mașina și se întoarse pe jos la redacție, ca să aibă timp să reflecteze. Peste drum de hotel, soarele amiezii lumina sculpturile încurcate de pe fațada catedralei, cu garguii profilați ca niște siluete decupate în nemărginirea albastră a cerului. Vânzătorul de ziare îl salută, dar nici unul din lucrurile astea nu-l încântă pe Jack așa cum o făceau de obicei. În pofida tuturor motivelor de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Henrietta oftă adânc. — Du-te atunci. Deși trebuie să spun că gusturile tale în materie de tehnici de seducție sunt oarecum bizare. Își împinse prietena spre ieșire. — Du-te să-i spui, pentru numele lui Dumnezeu. N-are rost să încurci pe toată lumea. Laurence o să te omoare. Maică-sa o să aibă o cădere nervoasă. Dar or să-și revină. Poftim. Îi întinse roata de la bicicletă lui Fran. — Pe cai. În timp ce ieșea în fugă din magazin, evitând privirea furioasă a vânzătoarei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dându-le țeapă. Le cer „bunele“, nu le dau pe caleașcă nimic. Cum să te răzbuni? Pe cine? Sigur, poți afla dacă vrei. Îl iei la omor la Club. Ăla pleacă mâine, poimâine, tu rămâi. Să-l omori? „Să mă încurc eu cu un gunoi?“ Viețașul, superiorul. Țepele, după Czampar Ce țepe le-am tras eu! Dacă mă țepuiești... Eu nu fac nimic, până mă țepuiești. Dacă m-ai țepuit, tac din gură și nu zic nimic și, când te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
gata. Luam sabie, topor, coasă și (râde) dădeam în cap la lume. Năpasta țăranilor din Borlești de Neamț. Tată muncitor forestier și mama - acasă. Dacă nu semănam perfect cu taică-miu, spuneam că de pe cine știe unde sunt luat sau ne-o încurcat la maternitate. Nu m-au făcut din prima pionier. Aveam 10 la învățătură și 5,6 la purtare. Spărgeam geamuri din senin. Băteam copiii. (Tușește și râde.) Profesorii - când am terminat opt clase - mi-au sfătuit părinții să-l dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sunt un pic de modă veche în abordarea fetelor, femeilor - am căutat să fiu mai politicos un pic și amabil. Și asta i-a plăcut. Și am dansat cu ea, am întrebat-o dacă are un iubit, ca să nu mă încurc cu cine nu trebuie (râde). Simțeam nevoia de o relație stabilă. Și, din relațiile care le avusesem, s-a-ntâmplat să am și eu de suferit de câteva ori și deja aveam suferințele mele, nu-mi mai trebuiau și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
rost de așa ceva. Ne limităm la un play-station cu jocuri din ’97, ’98, ’99. Da, sunt foarte bun la mașini, scot timpi buni, dar la jocuri de logică mă enervez rău, la logică mi-e mai greu, butoneală multă, te încurci, greșești. Sunteți la alfabetizare? Da, scriu mai mult de tipar. Am făcut alfabetul, sunt la formarea mâinii cu scrisul de mână. Pot să scriu de mână, nu am mâna formată, m-am săturat de scrisul ăsta - e și urât, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a fost ideea. Ce aparat? Calul cu mânere. În primul rând, trebuie să ai echilibru foarte mare, este complex, te folosești foarte mult de mâini, de abdomen, și în general echilibru, n-ai echilibru. Picioarele le miști, câteodată, da’ te încurcă, da. Trebuie să te ții de mânere, trebuie să stai numai în mâini, nu stai în picioare pe cal cu mânere. Sunt exerciții unde stau picioarele drepte, lipite, nemișcate, neîndoite, sunt altele unde trebuie să fie un picior în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-i că m-a salvat. Îmi părea rău că sunt în viață. Acum gândesc altfel și am început din nou să înot în râul vieții. În ce privește declarațiile date de noi încercând să minimalizăm gravitatea faptei, pur și simplu ne-am încurcat în declarații. Am început să mințim din belșug. Și la sfatul binevoitor al unor recidiviști cu ștate vechi, am schimbat și am tot schimbat de ne întrebam ce o să spunem de data asta când ne vom prezenta în instanță. Părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să iei tu patul meu de jos și urc eu sus în locul tău“. Surprins de bunătatea lui, m-am întors spre el și i-am spus: „Mulțumesc. Apreciez gestul, dar nu am nevoie, pot dormi și sus“. Hei nu te încurca cu oameni ca el, m-a întrerupt orbu. Bătrânul ăsta a violat copii. Este o lepădătură. Nu cred că te cunosc, i-am spus lui orbu. Nu dar eu te cunosc. Ți-am văzut fișa de cameră. Ești cineva. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
M-am întors și am plecat. Aproape de ora unu, toți erau tăcuți. Stăteam sprijinit cu spatele de zid, de teamă să nu fiu atacat din spate. Un deținut s-a apropiat de mine: „N-ai habar cu cine te-ai încurcat mi-a spus el. Nimeni nu a îndrăznit să spună așa ceva. Tipii ăștia o să te curețe. I-ai provocat și dacă dai înapoi ești terminat. Vei fi un nimeni. Te vor bate și-ți vor lua tot ce ai. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
v-o spun pe cea mai dreaptă: Cine pune întrebarea Și răspuns mereu așteaptă? Eu n-am voie să vi-l spui, Dar e tot ca un părinte Peste toată clasa lui Și se cheamă... Nu că vreau să vă încurc, Dar doresc acum să...; Dacă altă cale nu-i, Aș pofti măcar să... Hai să mergem amândoi La cules de... Ai picioarele de plumb? Atunci mergem la... Chiar că-ți poți ieși din fire Cu atâta... Dar găsi-voi eu anume
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
mirositoare, Care cresc pe niște bețe. Într-o liniște mult calmă, Eu vă spun numai atât: Mărgeluțe roșioare Și plăcut mirositoare, Prăpădite de la gât Pe sub arbuștei de-o palmă. Rânduită ca ostașii Adunați pentru paradă - Marinari sau grăniceri - Ca să nu încurce pașii Și nicistraiele să-i cadă, S-a suit pe spalieri. S-a golit burta garafei; Cum se cheamă fiul scroafei? Pe aceasta cred că n-o știi: Cum se cheamă fiul cloștii? Și-am zis verde zeama poamei, Cum
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
raită Pe la stână sau cireadă, E primejdios când pradă, Iarna, mai ales în haită. Mai puțin este fudulă Și mai mult este șireată; Blana ei e căutată Pentru guler și căciulă. Fără fus și fără furcă, Dânsa toarce, nu se-ncurcă. Părul lui pare de sârmă, Ca și cel domestic râmă; E vânat pentru pastramă, Capul i se pune-n ramă. Zboară numai pe lumină, Floarea-i este cea mai dragă; E micuță ca o fragă, Harnică-i ca o... E
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
lui ciudat, alergând după mașină. În toiul nopții, străzile ude de ploaie erau de un negru strălucitor. I-au depășit niște mașini. Gaston a aruncat o privire la bord. Acul fosforescent al kilometrajului indica patruzeci de kilometri pe oră. — Am încurcat-o, Endō! zise pe neașteptate șoferul. Poliția face un control de rutină. Se vedeau, înainte, patru-cinci oameni cu lanterne pe drumul care semăna cu un râu negru. — Poliția? — Așa se pare. — Nu mișca! îi spuse Endō lui Gaston, în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din așternut, Endō s-a ridicat imediat și a strigat la el. Apoi, înțelegând despre ce-i vorba, a dat din cap. — Aha! La toaletă. Să nu-ți dea cumva prin cap să fugi! — Non. Non. Eu... Dacă fugi, o încurci. Clădirea asta nu are decât o ieșire și îți aud pașii de aici. Încearcă numai, și-o să vezi ce pățești! Îmi dau imediat seama dacă o iei spre ieșire. Gaston a dat din cap și a ieșit încet pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu știu nici o limbă străină. S-a ridicat de la masă. Endō a luat repede nota de plată și a chemat-o pe chelneriță. Apoi îi șopti lui Gaston, aspru, la ureche: — Tais-toi, sacré Gas... Să nu dea naiba să-mi încurci treburile. Endō s-a postat între Kanai și Gaston și au pornit toți trei spre șantier. Voia să-l împiedice pe Gaston să-i vorbească lui Kanai. Se auzea destul de aproape zgomotul asurzitor al aparatului de sudură. 8 Încredere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Vreau să plec la Yamagata. Simt că să-l abandonez pe Gaston tocmai acum ar însemna să renunț la ce-i mai bun în mine. Așa consider eu acum. După această declarație deschisă, a început să se scarpine în cap, încurcat. — Plec la Yamagata, o anunță el hotărât. — Pot să vin și eu? Tomoe puse lingurița în ceașcă și închise ochii. — Dar nu-i nevoie să mergi și tu. Nu te mai face luntre și punte pentru Gaston. Nu tu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu toții atît de departe, iar eu mă simt o persoană cu totul diferită. CÎnd totuși Îmi zboară mintea la acele zile negre, zilele În care Tom a avut accidentul, În care Dan și cu mine eram despărțiți, iar Michael era Încurcat cu Lisa, Îmi spun că e extraordinar că acum sînt așa de fericită, avînd În vedere ce incredibil și sfîșietor de nefericită eram atunci. Îl zăresc pe Dan ținîndu-l de mînă pe Tom și trecînd În revistă rîndurile de balcoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e bine că se întîmplă așa. ― De ce te îndoiești? ― Când simți mai mult decât înțelegi, devii foarte vulnerabil. Inchizitorii, neavând sentimente, sunt foarte siguri de ei. Ei pot, chiar, să urască tot ce nu înțeleg, în vreme ce unul ca mine se încurcă în regrete. ― Ai spus că simți lucruri pe care nu le înțelegi? ― Să-ți dau un exemplu. Rătăceam printr-o pădure cufundată în întuneric și, într-un târziu, după ce aproape îmi pierdusem orice speranță să mă văd ieșit din ea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să-i faci să-și contrazică menirea. Morți, ei tot ți-ar mai inspira teamă. Însă, dacă vor abjura, capetele lor nu-ți vor mai provoca decât repulsie. Îi vei putea înlătura cu piciorul, ca pe niște plante care te încurcă". După ce străinul a dispărut, am rămas la umbra unor chiparoși, sfărâmând între degete frunze galbene aduse de vânt, și reflectând la vorbele auzite mai devreme... De ce taci? ― Te ascult, Galilei. Încerc să ghicesc ce e în sufletul tău. ― Cred că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
i-ar fi priit să adoarmă. Continua să-și mângâie buzele cu lingurița goală. La care s-a adăugat un imperceptibil freamăt al genunchilor strânși și deschiși ritmic, un ușor tremurat al bazinului, umflarea sfârcurilor sub pânza de in. Eram încurcat. Tocmai încercam să găsesc o scuză, când ea a tresărit, s-a uitat la mine lung, a citit ceva în ochii mei și s-a sculat brusc să pună cupa pe o masă. Observasem deja că, deși era cald, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Întâlni privirea obosită a secretarului tatălui său. Îl Întrebă despre ce era vorba. Fabio Merlo ridică din umeri: — Norocul nostru că mai avem o săptămână până la terminarea campaniei electorale, comentă el. Avocatul e foarte slăbit. Mi-e teamă că a Încurcat foile, iar acum citește discursul pregătit pentru Întâlnirea de la ora paisprezece de la Centrul pentru părinți și familii din Pigneto. Familiile acelea se plâng de dificultățile pe care le au În creșterea copiilor, fără nici un ajutor din partea statului. Cer o susținere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cale de scăpare. Lunile s-au scurs una după alta, iar eu n-am știut să prind clipa. Și acum nu ne mai rămâne timp - am pierdut-o. Ieși. Rătăci dezorientat dintr-o parte În alta printr-un coridor alb, Încurcând apoi butonul ascensorului cu cel de la soneria portarului, hăituit de o hoardă de femei Însărcinate - rațe legănate, fantasme grase și inerte. O viziune pe care o considerase Întotdeauna dezgustătoare. Aris avea oroare de urmările raporturilor sexuale: boli congenitale, infecții, plăgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
îmbrăcată, a fost ca o luminare. Ei îi putea spune orice. Și i-a spus. - Și-a găsit acuma alta, dar e al dracu’ că nu te-ajută a început Eliza expertă. Ori cred că i-e frică să se-ncurce, că ești minoră, dar de ce nu vorbești cu mama? Ea știe sigur cum să te scape. Și pe urmă poate că-ți găsește și ceva ori vii chiar cu mine, care nu-ți spun ce mișto o duc. Eliza plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]