13,635 matches
-
dând seamă de disponibilitatea criticului, Faptul de a scrie (1980) cuprinde, pe lângă articole despre clasici, secvențe contemporane, acoperind spațiul prozei, al criticii și al eseisticii. Atenția criticului, bine marcată, deschisă în evantai către divers și eterogen, se îndreaptă, din nou, îndeosebi spre poezie: Gellu Naum, Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Leonid Dimov, Ștefan Aug. Doinaș, Vasile Nicolescu, Petre Stoica, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Ileana Mălăncioiu, Dorin Tudoran, Marius Robescu, Daniel Turcea, Mircea Dinescu. Inițial teză de doctorat la Universitatea din Iowa, publicată
CRISTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286499_a_287828]
-
Ce înduri în viață nu poți îndura în teatru. Pe scenă, chiar și urâtul trebuie să fie agreabil, odiosul atrăgător, sordidul pitoresc. Altfel, fuge lumea din sală, cea mai aspră pedeapsă pentru un dramaturg.” Din poezia lui B. se rețin îndeosebi unele fabule ce actualizează teme mai vechi, căci, în fond, scriitorul este un moralist care observă cu acuitate și are plăcerea clasificației, așa cum o dovedește volumul Satirice (1977): „omul zero-dimensional, omul de cafenea, homo duplex, omul mitocan, moftologiii, procesomanii” etc.
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
o Poveste a Omului, precum și ample poeme istorice (Ultimul vis al lui Bonaparte, Moartea lui Mihai Viteazul), dar orice emoție e strivită sub figurația desuet romantică și mașinăria retorică. În Spre ziuă se distinge un halou de lirism autentic, susținut îndeosebi de toposul căminului, mai consistent în ultimul volum, În valuri. Multul dor de soare și de primăvară, într-o formă totuși banalizată, dezvăluie aprehensiuni profunde. Sensibilitatea față de soarta oropsiților și de nedreptățile sociale, reală, nu izbutește să ocolească melodramaticul. Poemul
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
studențimii” și la „Revista copiilor și a tinerimei”. Folosind uneori pseudonime (Delajiu, D. B. Delajiu, D. Paltin, Dem. Paltin, D. B. Silvan), va fi prezent cu poezii (în multe cazuri fiind vorba de republicări) în peste o sută de ziare și reviste, îndeosebi din București și Craiova: „Adevărul literar și artistic”, „Flamura”, „Omul liber”, unde, în două rânduri (1923 și 1925), a avut funcția de prim-redactor, „Săptămâna”, „Conștiința culturală”, „Convorbiri literare”, „Ecoul Capitalei”, unde a fost secretar de redacție, iar în 1931
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
și nemijlocită a folclorului românesc în evoluția lui, ca și fructuoasa activitate de înregistrare modernă a creațiilor populare (B. este unul dintre cei mai avizați cercetători contemporani ai „terenului”), dublate de numeroase și atente lecturi din bibliografia folcloristicii universale și îndeosebi din bibliografia germană, toate au rodit în studiul Metoda de cercetare a folclorului (1969), singura lucrare temeinică de acest fel din bibliografia românească de specialitate. Aici sunt expuse critic metodele de culegere a folclorului, precum și modalitățile specifice de interpretare a
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
Creangă, pe de o parte, și arta povestitorilor anonimi și a scriitorilor populari, pe de altă parte. În esență, observația lui B. repetă pătrunzătoarele observații formulate de N. Iorga, G. Ibrăileanu, Iorgu Iordan, Al. Dima, Vladimir Streinu, Jean Boutière și îndeosebi de G. Călinescu, relative la substanța folclorică a operei lui Creangă, dar analiza comparativă adaugă noi argumente la cele deja cunoscute despre genialul talent al humuleșteanului de a săvârși o sinteză individuală unică a procedeelor artistice curente în proza populară
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
De asemenea, B. reface cadențele unor poeme din Cabane albe și Brume, îndepărtează parte din stridențele lexicale care i-au fost reproșate la debut, iar poemele alese din Arcul aurorii și Ceas de umbră indică și îmbogățirea registrului său poetic. Îndeosebi culegerea din urmă poate fi considerată drept atestatul unei adevărate resurecții lirice. Volumele secvente antologiei de autor din 1970 - Corabia de fum (1971), Auster (1973), Grăunțele timpului (1976), Sandala lui Empedocle (1980; Premiul Academiei), Poligonul de tir (1984), Monotonia metronomului
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
împărat (1962), evocând eroi din istoria românilor ardeleni. Paginile memorialistice, răspândite în presă, în ultimele două decenii, adunate, apoi, în volumul Între Capșa și Corso (1998), sunt o adevărată mină de informații prețioase despre personalitățile literare și climatul cultural interbelic (îndeosebi). Pe lângă interesul documentar pe care-l prezintă, evocările se disting prin calitatea literară deosebită, concretizată în remarcabile portrete, farmec narativ, gustul anecdotei nobile și al mărturiei revelatoare. B. a tradus, singur și în colaborare, din Shakespeare, Mickiewicz, H. Heine, V.
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
inclusiv filologic) pentru reconstituirea în cheie barocă a crepuscularei lumi fanariote în romane care ating, sub acoperișul parabolei, din nou, pragul capodoperei: Princepele (1969), Săptămâna nebunilor (1981). Nu poate fi ignorat productivul filon al nuvelei de aventuri și istorice (evocând, îndeosebi, vremea haiducească, ca, de pildă, Vânzarea de frate, 1968), exploatat prin abundența scenariilor de film (unele, în colaborare) de certă tentă comercială. Și nici scandalul stârnit de romanul Incognito (I-IV, 1975-1980), un ciné-roman acuzat de plagiat. Deși „plutea” în
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
cu o subtilă ambiguitate, emite reflexele unui comic (verbal sau factual) de umoare sarcastică. În pofida unor subiecte anodine, simțul măsurii și lapidaritatea contribuie la impresia de esențial, punctată cu un bun instinct al amănuntului revelator. Adevăratul B. e de căutat îndeosebi în acele scrieri unde, în absența oricărei grimase (de înduioșare, de încruntare), precizia observației și finețea psihologică profită de răceala istorisirii. Elaborând cu economie de mijloace, pe spații mici, autorul se dovedește meșter în a-și grada narațiunea prin acumulări
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
Universul”, „Notes and Queries” (Paris) ș.a. A publicat în periodice proză scurtă și poezii în dialectul aromân. Alături de alți cărturari români - N. Iorga, Gr. Nandriș, G. Cioran, T. Bodogae -, B. a urmărit raporturile culturii române cu sudul Peninsulei Balcanice și îndeosebi cu Muntele Athos, punând în lumină puternica influență a mănăstirilor de la Sfântul Munte asupra celor din Mediterana orientală. S-a dedicat, de asemenea, unor studii privind arta populară românească, mai cu seamă țesăturile, subliniind originalitatea interpretării modelelor și a armoniei
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
destul de redus, acestuia alăturându-i-se și o importantă donație de monede, prima de acest fel, provenită de la Mihail Crișan, protopopul de Reghin, și oferită de către Al. Papiu-Ilarian. După 1871, evoluția instituției a fost mai rapidă, datorită masivelor donații făcute îndeosebi de membrii Societății Academice Române (devenită ulterior Academia Română), o contribuție remarcabilă având A. I. Odobescu, căruia i se datorează, între altele, depunerea manuscriselor poeților Văcărești, dar și a unor lucrări de literatură modernă, Ion Ghica, cel care a oferit manuscrisele unor
BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285727_a_287056]
-
la un nivel onorabil în scurtul răstimp de apariție al revistei. Dacă literatura propriu-zisă e aproape absentă - Poemul primăverii al lui I. Peltz constituie o excepție -, în schimb rubricile de comentarii sunt destul de bogate și acoperă domenii variate. Se remarcă îndeosebi cronicile literare ale lui Mihail Vâlsan, care scrie despre cărți ca Ion Barbu de Tudor Vianu, Valori de Mihai Ralea, Ochii Maicii Domnului de Tudor Arghezi, Sângele de Dan Petrașincu. La acestea se adaugă articolele de la rubrica „Cartea străină” ale
BIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285747_a_287076]
-
li se poate atribui o nouă traducere integrală a Bibliei, au renunțat, în parte, la comparativismul erudit al predecesorilor și s-au îndreptat, contrar așteptărilor, spre simplificarea și limpezirea textului și aparatului critic al manuscrisului. Meritele lor își află expresie îndeosebi în acuratețea frazei și, adesea, împotriva dificultăților de înțelegere a originalului elin, de aflare a unor echivalențe în limba română sau de acceptare a unor termeni neologici, în proprietatea transpunerii. Ilustrând eforturile filologice succesive ale mai multor cărturari umaniști români
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
polemicii de idei. B. nu abdică de la condiția de critic nici atunci când scrie roman. În romanele Echinox de toamnă (1981), Pomul cunoașterii (1983), Calea amintirilor (1986), epica este impregnată de efectul lecturilor și al reflecțiilor asupra literaturii altora. Evidentă este îndeosebi influența lui Marcel Proust asupra strategiilor narative utilizate și a lui Th. Mann în ceea ce privește predilecția pentru tehnica palimpsestului și pentru substratul livresc. Autorul imaginează personaje care se rețin, plasate într-un univers ce se reconstituie în permanență prin rememorare. SCRIERI
BIRAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285742_a_287071]
-
Bolcaș, Lucia V. Babescu. Cu totul sporadică este dramaturgia, prezentă prin piesa Casa fără Dumnezeu. Trei tablouri dramatice din viața concubinilor de Caius Turicu. Deși nesistematice, preocupările de critică, istorie și teorie literară familiarizează cititorul cu fenomenul literar și cultural, îndeosebi prin rubrica „Cronica bibliografică”, devenită mai târziu „Cărți și reviste”. Recenzentul cel mai stăruitor și mai avizat este Sever Secula. Mai semnează asemenea comentarii Gh. Moțiu și Constantin Rudneanu. Aici Gh. Naghiu și Gh. Ciuhandu realizează studii extinse de istorie
BISERICA SI SCOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285748_a_287077]
-
și al poetei. Spațiul rural al copilăriei este rememorat cu emoție și sensibilitate (Copilărie, Toamna). Poezia Pe Argeș aduce în plus cadențele poeziei latine, pe care poeta o deprinsese traducând și comentând elegiile lui Properțiu. Elegiacul îi infuzează întreaga lirică, îndeosebi creațiile vizând drama exilului (Tristia, Peisaj) sau tematica existențială (Timp, Biografie). Poemele sunt localizate la Madrid sau Toledo. Ardențele spațiului hispanic din versurile erotice (Nunta, Felină) sunt cenzurate cu discreție și delicatețe feminină. Ritmurile interioare ale liricii moderne, sugerate în
BODISCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285776_a_287105]
-
pierde pe parcurs într-o stabilitate cristalină, de esență neoclasică. Poetul trece filonul metafizic al cântării sale (trădează o mare disponibilitate pentru muzicalitatea versului) într-un registru mai profund, tema exilului căpătând în volume ca Morior ergo sum (1981) și îndeosebi Metaerotism imaginar (1990) neașteptate accente existențiale, cu sonorități mistice - înstrăinarea, pribegia de ordin social-istoric și național încărcându-se de toată semnificația regăsirii într-un mesaj al permanenței, dincolo de tranzitoriul și conjuncturalul vieții: „Sub cer festiv de zodii nebunești/ În liniștea
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
sporadic, în „Patria”, „Transilvania”, „Biruința”, „Gând românesc” ș.a. Mergând pe un drum deschis de C. Dobrogeanu-Gherea, Eminescu și Coșbuc. Note comparative denotă o mai mare comprehensiune a poeziei în raport cu intelectualii ardeleni de mai înainte. Autorul, care poseda o bogată cultură îndeosebi clasică, se arată în continuare mai puțin interesat de critica literară, iscălind doar câteva recenzii despre lucrările unor scriitori apropiați (I. Agârbiceanu), observații asupra unor traduceri și medalioane ale unor predecesori cu merite culturale. Ca ziarist, el trece repede de la
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
din alte vremuri, într-o epocă în care altminteri, ca ziarist, e bine ancorat. După debutul în „Lumea nouă”, semnând de obicei Clarnet (rar, cu inițiale: A.C., C.) sau fără a-și pune iscălitura, a colaborat cu anchete (literare, politice - îndeosebi la „Facla”) și reportaje, interviuri, cronici teatrale, plastice, muzicale, recenzii, pertinente comentarii pe teme externe, vioaie însemnări pe marginea unor probleme la ordinea zilei, traduceri la „Gazeta Mehedințului”, „Dreptatea”, „Tribuna”, „Țara noastră”, „L’Indépendance roumaine”, „Naționalul”, „Adevărul”, „Izbânda”, „L’Orient
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
o altă latură a activității lui C. Nu doar Stanțele lui Jean Moréas, transpuse în românește în 1945 și comentate elogios de Perpessicius printre alții, sau mai vechea traducere în versuri, Domnișoara Felicia sau Fericirea de Guido Gozzano (1933), ci îndeosebi ceea ce critica literară franceză a considerat un moment de excepție în integrarea lui Dante în mediile literare francofone, tălmăcirea în limba franceză a capodoperei La Divina Commedia (1964). Ea constituie, probabil, în destinul lui C. expresia cea mai elocventă a
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
luminat eșuase. Revoluția din Octombrie a curmat toate acele tendințe decadente ale artei burgheze. Iar clădirea - o bucată îngustă din bulevardul visat - rămăsese unică în felul ei. De altfel, după nenumărate reparații, nu mai păstra decât umbra stilului său inițial. Îndeosebi campania oficială de luptă “împotriva supraabundenței arhitecturale” (la care, în fragedă copilărie, fusesem martori) îi dăduse lovitura fatală. Totul părea „supraabundent”: muncitorii smulseseră lujerii trandafirilor, astupaseră ferestruicile... Și cum întotdeauna se găsesc persoane care țin să facă exces de zel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Fără să mai vorbim de tătari... Și de ce amintirea cumplitei catastrofe din 1812 nu a pătat reputația francezilor în mințile rusești? Poate tocmai din cauza eleganței verbale a acelui «Turnir fără de ură»”! Dar acel „ceva franțuzesc” s-a dovedit a fi îndeosebi prezența feminină. Alexandra era acolo, concentrând asupra persoanei sale o atenție discretă, salutată în fiecare discurs, mai puțin grandilocvent decât soțul ei, dar cu atât mai curtenitor. Ba chiar și între zidurile Academiei Franceze, unde ne-a înecat mirosul mobilelor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
A împins ușa cu umărul. În antreul întunecos și rece, a văzut o întreagă provizie de lemne - scânduri de lăzi, parchet și, într-o grămăjoară alb-negru, chiar clapele unui pian. Charlotte și-a amintit că ceea ce provoca mânia poporului erau îndeosebi pianele din apartamentele bogătașilor. Văzuse unul, spart cu lovituri de secure, înțepenit în mijlocul sloiurilor de gheață dintr-un râu... Intrând în încăpere, primul ei gest a fost să pună mâna pe piatra sobei. Era călduță. Charlotte a simțit o amețeală
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
taigalei la orizont, soarele încercuit de un nimb strălucitor. Vocea omenească nu mai răzbătea, aburul ei îngheța pe buze. Ele nu se mai gândeau decât cum să supraviețuiască zi de zi, păstrând o minusculă zonă de căldură pe lângă trupurile lor. Îndeosebi izba le-a salvat. Fusese concepută în întregime ca să reziste la iernile fără sfârșit, la nopțile fără noimă. Chiar și lemnul bârnelor ei groase ascundea experiența dură a mai multor generații de siberieni. Albertine ghicise respirația secretă a acelui vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]