9,974 matches
-
-te la ea în ce hal este, palidă, pisată! a completat și tata-mare care nu părea convins de explicațiile mele. Am intrat în casa tremurând de frig, de rușine și de frică. Abia târziu, după ce mi-am terminat lecțiile, am îndrăznit să-i povestesc totul mamei cu promisiunea solemnă din partea ei cva nu avea că nu-I va spune nici măcar lui tata-mare. -Să nu te mai duci la ea în viața ta și nici să nu-i mai vorbești! Când vin
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
eram de fericiți că scăpasem de ea, am realizat cât de intimidați și terorizați fusesem toți în al doilea an de școală. -Așa or fi copiii din centru, cu părinții cu școală! mi-a răspuns Nuța, care, pentru prima dată, îndrăznea să-și dea și ea cu părerea. -Mai bine la periferie, iar când îți vine o colegă să-i dai o gogoașă caldă! i-am răspuns și eu sigură că nu putea să fie altul adevărul. Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
întregii Biserici (exprimată la sinodul din Efes), pretinsul drept de a adăuga Simbolului niceo-constantinopolitan explicații particulare și un înțeles omenesc, reprezintă deja în sine un atentat la sfințenia și la inviolabilitatea Bisericii. Astfel, după cum orgoliul unor Biserici separate, care au îndrăznit să schimbe simbolul întregii Biserici fără acceptul celorlalți frați ai lor, a fost insuflat nu de duhul iubirii ci a fost o fărădelege față de Dumnezeu și față de Sfânta Biserică, la fel și înțelepciunea lor oarbă, ce nu putea înțelege taina
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV [Corola-blog/BlogPost/357117_a_358446]
-
cernelă. Într-un minut toate degetele copiilor erau îndreptate spre mine, acompaniate de privirile ironice ale mamelor. Am luat-o pe mami de mână, care, nedumerită de gălăgia din jurul nostru și de lacrimilele mele care se înnodau în barbă, nu îndrăznea să mă întrebe ce se întâmplase. -Nu mai vin la școală, să dea boala în ea și să o mănânce câinii! i-am spus când ieșeam din curtea școlii. Mami mă privea cu coada ochiului și zâmbea. Încurajată de tăcerea
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
că fără să vreau am țipat. Ochii îmi erau plini de lacrimi, iar pamponul alb de la coadă zăcea deja sub bancă, atunci când învățătoarea, cu mâna înfiptă în urechea lui, îl punea la colț, cu spatele la clasă. Dintr-o dată nimeni nu a îndrăznit nici să mai respire. -Asta pentru prima dată; a doua oară cinci linii la palmă! i-a spus grasului pe un ton că toată clasa s-a simțit vizată în caz de indisciplină. Din când în când, grasul întorcea capul
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
în poartă școlii în mod sigur aș fi fost în locul lui acum, cu palmele încasate și rușine în fața copiilor, care făcuseră cerc în jurul nostru. -A tras-o de coadă în clasă și tovarașa învățătoare l-a pus la colț! a îndrăznit o colegă să spună. -Să mor dacă o mai bat! a apucat să mai spună grasul, când mîinile profesorului se îndreptau spre urechile lui. -Dacă te iartă ea, te iert și eu! i-a răspuns acesta blocat de sinceritatea lui
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
urechile lui. -Dacă te iartă ea, te iert și eu! i-a răspuns acesta blocat de sinceritatea lui. Am dat din cap mai repede decât mi-a ieșit din gură, la început, cu un “da” sugrumat, ca pe urmă să îndrăznesc să răspund cu voce tare. Am plecat încet pe lângă gard cu grasul, care trebuia conform instrucțiunilor primite, să mă conducă până acasă. -Să mor, dacă te mai bat! mi-a spus când am rămas singuri. Nu i-am răspuns. Eram
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
am luat ghiozdanul și am intrat la noi. Mami mă aștepta, ca de obicei, ca și cum nimic nu se întâmplase. -Ce ai făcut, Bebe, la școală? m-a întrebat în timp ce mă ajuta să mă dezbrac. Mă uitam la ea bosumflată. Nu îndrăzneam să-i spun că eram supărată pe ea; îl așteptăm pe tăticu. În prezența lui nu-mi era frică de mami, ci, dimpotrivă, asistam fericită când se rățoia la ea. Dupa ce a repetat întrebarea de mai multe ori, i-
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
repede, căci mă aciuisem lângă cazanul cu orez. Deodată am auzit țipete și așa de mare agitație, că nici când au bombardat nemții și americanii nu s-au zăpăcit oamenii în așa hal. Mă uitam la el și nu mai îndrăzneam să-i pun nicio întrebare. -Unii s-au aruncat de la ferestrele podului; pe scară numai țipete, haine și picioare rupte. Ce țipau femeile, dar ce urlau bărbații! Și-au uitat nevestele, toți se înghesuiau să iasă, că nu reușeau decât
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
dinspre grădină. Tataie a tresărit și a sărit la geam, mai să intre cu capul în el, iar mamaie a pus repede mâna pe rochie și se chinuia să o tragă pe ea. Mă uitam somnoroasă la ei și nu îndrăzneam să îi întreb, de teamă să nu-mi spună că a venit tata să mă ia. -Sunt de la regiune sau este Ionel? l-a întrebat mamaie emoționată. -Nu sunt, fa, ăia cu partidul! Cred că este Ionel, i-a răspuns
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
mă facă țărancă, pentru că nu-i spun sărut-mâna de câte ori o văd! Eu nu plec! urlam. -Taci, tataie, taci, nepoata lui tataie, că ne aud! Și dacă nu este tac-tu?! mă ruga cu voce care îmi implora milă și înțelegere, neîndrăznind să-și dezlipească nasul de pe geamul aburit de respirația lui. -Ai dat în orbul găinilor, Gogule! s-a răstit mamaie la el și cum își trăsese deja rochia, l-a împins pe tataie și a dat să deschidă ușa. -Ce
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
mă ciocănească cu ciocurile și să mă lovească cu aripile desfăcute în evantai. Țipam așa de tare, că l-am încurajat pe Ciobănel să latre, chiar mai tare decât țipam eu. Găinile speriate de atâta gălăgie ne priveau fără să îndrăznească să cotcodăcească. Spre norocul meu, mamaia se întorcea de la fântână, când țipetele mele disperate, acompaniate de lătratul câinelui, răsunau în toată curtea. Lăsând căldările în mijlocul drumului să poată alerga mai repede, mamaia înarmată cu primul băț găsit în șanț a
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
un cocoș își agățase ciocul în șorțul ei, iar ceilalți simțind pericolul prin prezența lui Fane, care se uita după un băț prin curte înjurând ca un nebun, o ciuguleau de la spate. Mă uitam la mîinile mele zgâriate și nu îndrăzneam să spun nimic. Cocoșii puși pe fugă de Fane se refugiaseră sub streașina grajdului și obosiți de atâta luptă, nu mai aveau forță nici să cotcodăcească și nici să-și legene crestele trufașe. -Ce faceți, bre, țață Susano, cu dulăii
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
zgârieturile din care o șuviță de sânge se prelingea. -Bre, să-i tăiați, că ăștia vă omoară! i-a spus Fane sigur pe el. -Dacă poți să prinzi unul, acum îl tai! i-a spus mamaia convinsă că nu ar îndrăzni să se apropie de ei, după lupta la care fusese prezent. -Să mor, bre, s-a grăbit să-i răspundă, dai o țuică mare? Fane i-a arătat cu mâna cam ce ar însemna o țuică mare, adică o cană
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
mântuiți astfel, dar dacă dragostea ta se lipsește de icoană, te vei izbăvi și fără icoană; dar dacă dragostea fratelui tău are nevoie de icoană, osândind iubirea fratelui tău, te osândești pe tine însuți; și dacă tu, creștin fiind, nu îndrăznești să asculți fără evlavie rugăciunea sau o cântare duhovni �cească a fratelui tău, cum îndrăznești să privești fără evlavie la icoana pe care a creat-o iubirea lui, și nu arta sa? Domnul, cunoscând taina inimilor, a binevoit, nu o dată
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV [Corola-blog/BlogPost/357121_a_358450]
-
icoană; dar dacă dragostea fratelui tău are nevoie de icoană, osândind iubirea fratelui tău, te osândești pe tine însuți; și dacă tu, creștin fiind, nu îndrăznești să asculți fără evlavie rugăciunea sau o cântare duhovni �cească a fratelui tău, cum îndrăznești să privești fără evlavie la icoana pe care a creat-o iubirea lui, și nu arta sa? Domnul, cunoscând taina inimilor, a binevoit, nu o dată, să proslăvească rugăciunea sau psalmul. îi vei interzice tu Lui să proslăvească rugăciunea adresată sfinților
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV [Corola-blog/BlogPost/357121_a_358450]
-
vecinilor, au venit; numai cuibul nostru a rămas gol. Eram toți trei supărați. Mamaia își arunca privirea pe fereastră la cel mai mic zgomot și fără nicio licărire în ochi, lăsa să cadă perdeaua la loc. O priveam și nu îndrăzneam să o întreb. „Nu cumva au murit sau sunt rătăcite pe undeva?” -Tataie, ce facem dacă am pierdut berzele, l-am întrebat într-o dimineață, îngrijorată. -Nu facem nimic, mi-a răspuns nemulțumit de întrebarea mea. După ce și-a aruncat
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
meu. Am ieșit din celar cu sufletul la gură. Îi bănuiam curiozitatea la fel de mare ca și a mea. Ne-am așezat pe prispa proaspăt lipită, strâmbându-mi nasul din cauza mirosului încă proaspăt de balegă, dar cum îi respectam tăcerea, nu îndrăzneam să-i cer să desfacă ziarul îngălbenit și prăfuit. Așteptam și o priveam pe mamaie, care îl tot strângea la piept cu frică să-l desfacă. -Mamaie sunt bani? m-am trezit întrebând-o. Mă miram și eu de unde îmi
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
mai mult decât în timpul zilei. M-am uitat spre fântână și la lumina lunii, am văzut niște umbre și am auzit vocile celor care scoteau apă. Am bănuit că tataie era acolo. M-am așezat pe vine lângă gard, nu îndrăzneam să alerg la fântână după el. Timpul trecea greu și pe tataie nu-l vedeam venind. La țipătul unei broaște, aproape de mine, m-am sculat și am fugit în curte strigând-o pe mamaie. M-am oprit în brațele ei
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului De unde vin cuvintele din pomii ascultători cu inele de logodnă pe care i-am admirat într-o primăvară timpurie cu o foame de flori și desenam ramurile laterale nevăzute de trecătorii pământeni iubeam frunza care îndrăznea să se trezească pentru fiecare zi cinteza din decor cânta imnul singurătății copacii s-au unit cu dealul un lanț verde contra timp știu că visele mele se întorc într-o iarnă lipsită de îmbrățișarea pădurilor Suzana Deac Referință Bibliografică
DE UNDE VIN CUVINTELE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357245_a_358574]
-
am rupt atât de multe foi din caietul și așa subțire, că în final, mami a hotărât: -Te duci să-ți cumperi alt caiet și până la culcare, ai timp să copiezi și dictările anterioare. Ardeam ca un “vulcan”, care nu îndrăznea să-și arunce nici lava și nici fumul. Am luat 50 de bani și cu cea mai nenorocita mutră, am plecat spre dușmanul meu ”Șoseaua”, care era destul de departe, în special când eram grăbită. Am făcut un ocol ca să trec
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
În ultimele zile, iepurele fusese descoperit de tanti Oala, care spre surprinderea noastră, a fost supărată că o lipsisem de plăcerea de a se ocupa de el. Din cauza lui, Cartuș era tot timpul legat, iar motanul, era repede amenințat, dacă îndrăznea să se apropie mai mult. Eram fericită, iepurele era iubit de toți, Cartuș nu mai avea ocazia să mă lingă de câte ori avea pofta, iar vacanța bătea la ușă cu zilele de joacă, fără grija lecțiilor și fără obligația ca la
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
a primit un program care trebuia urmat și respectat întocmai de către participanții la acest curs. Pentru prima zi nu se stabilise programul de seară, astfel că fiecare era liber să facă ce dorește. Matei cunoștea Clujul doar parțial și nu îndrăznea să se aventureze în acea seară, dar spre surprinderea sa, pe când stătea lejer în pat discutând cu ceilalți colegi de cameră, cineva a ciocănit la ușă, cumva destul de discret. Când cel de lângă ușa a deschis-o, a dat nas în
2 ZMEURICA; ZIUA DE DEBUT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357340_a_358669]
-
a iubit pe Eminescu. Față de o fire atât de expansiva, temeinic ancorată în concret, ripostând cu măsuri adecvate la nedreptăți, jigniri, bârfe, Eminescu se simțea oscilatoriu, la polul celălalt. “Neavând curajul vieții, neavând o rază de senin în suflet, am îndrăznit cu toate astea a te iubi, am pus dorința de a fi a mea peste orice considerații și peste orice cuvinte de cruțare aș fi vrut”. Firea tonica a Veronicăi era binefăcătoare pentru Eminescu. “Eminescu al meu, singurul și unicul
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
adâncesc, Eu m-am rugat atât de mult Pe-alei de vis să te-ntâlnesc Dar, n-ai să afli niciodată Din ce îmi împletesc surâsul, Îl pictez pentru lumea toată Dar, fără tine, am opusul. Noaptea n-ar mai îndrăzni Să mă ferească de lumină Dac-a ta voce m-ar hrăni Cu șoapte dulci în prag de cină. Într-un izvor de diamante M-ar scălda luna cea tăcută, Dac-aș sorbi două cuvinte Din vocea-ți arhicunoscută. Luna
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]