4,859 matches
-
strânsoarea atacatorului este să stea treji. Cel care mă chinuia eram eu însumi și detestam să-l eliberez alunecând afară din zona conștientă. Dar am continuat să merg în somn, nu des, însă destul de regulat, și am continuat să mă îngrijorez în fiecare seară, când mă întindeam să adorm. Mi s-a povestit despre o seară în care stră-unchiul meu stătea la noi și i se dăduse dormitorul meu. L-am vizitat neanunțat la ore mici, găsindu-l așezat pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de multe ori i-am zis că-mi place cum arată fața ei cumva goală. Îmi amintea de cele câteva ori când fusese primul lucru pe care îl vedeam de dimineață, când mergeam în excursie și împărțeam un cort. Era îngrijorată, bineînțeles, dar într-un fel camaraderesc: fără să mă judece, bănuiesc că așa s-ar chema. Îi deschisese mama și am verificat repede să mă asigur că nu mai bântuia pe lângă ușa dormitorului meu înainte s-o-nchid la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
găsesc și să-ți spun că-mi pare rău. Știu c-a fost o prostie și nu sperasem să te găsesc, dar nu-ți stă-n fire să te bosumfli de la ceva cum ar fi o felicitare și m-am îngrijorat. Oricum, ce faci - și unde te duceai când te-am oprit? Chiar nu știu, Judy. Pur și simplu aveam chef- ba nu, o să-ți spun exact ce făceam. Dacă vrei să știi, duceam înapoi afurisitele de fursecuri. —Cum - fursecurile? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
poți să-i explici cuiva care are peste patruzeci de ani că n-o să dai ortu’ popii de la o pastilă luată din când în când la câte-o petrecere. Nu se face. Nu, ceea ce avea Holly să-mi spună mă îngrijora mai tare pentru că îmi confirma un lucru la care mă gândeam pe jumate de ceva vreme: că Benbo e tulburat serios, sau cel puțin are toate șansele să fie așa. De când a-nceput să vorbească despre chestiile alea cuantice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de milă, sau cum fac eu când mă închid la mine în cameră cu violoncelul, chestie care-mi stă mai mult în fire. N-are nici un rost să vorbesc cu mama despre asta, pentru că o să se deprime și o să se îngrijoreze și o să-l sufoce și mai tare cu iubirea ei și cu mila și toate alea, iar asta o să-l convingă și mai tare că i-a făcut praf pe toți și că el e sursa problemei. O să-ncerc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de lat și prostesc încât să par nebun și mi-am dres vocea fără să fi fost nevoie. — Grozav. Ar fi minunat, Lena - atâta vreme cât nu se supără Stacey, desigur. Judy N u-l găsesc pe Ben și-ncep să mă-ngrijorez. A ieșit alaltăieri-noapte și nu m-am gândit la nimic când m-am trezit ieri și-am descoperit că patul lui era gol, presupunând că rămăsese pur și simplu la unul din prietenii lui. În definitiv, sunt ultimele zile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
au trecut prin minte și nu știu unde să-l mai caut. I-am lăsat mesaje pe mobil, dar se întâmplă des să nu le asculte, deci nu e obligatoriu să însemne ceva că nu m-a sunat încă. Ceea ce m-a îngrijorat într-adevăr a fost că atunci când i-am spus lui Sally, a părut pe cât de neliniștită mă simțeam eu- eram atât de sigură că o să mă acuze ca de obicei că exagerez, dar n-a făcut-o: a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tine cu chestia cu tata și celelalte. Dar astea-s pur și simplu prostii, mamă, să cheltuiești atâția bani pe... pe farsele astea. E o nebunie, mamă, de fapt tu știi bine, nu? Găsești doar ceva pentru care să te-ngrijorezi și să te chinuiești, pentru că grijile adevărate sunt atât de greu de înfruntat - sunt sigură că de așa ceva e vorba. Asta se petrece. Dar trebuie să le-arunci pe toate și să uiți de ele - gata, mamă, absolut gata, înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
naiba, ce folosesc salamandrele? Cozile? Înotătoarele? În fine, ce-or folosi, înțelegi tu. E vorba de acceptarea diferențelor fără a încerca să le schimbi. Totul e bine, dar ai o urmă mare și însângerată pe frunte. Noi, rațele, ne cam îngrijorăm când prietenul nostru salamandră se pocnește cu capul de pereți din cauza unor diferențe. Da, bine, știu. Încercam doar ceva, asta-i tot. Holly părea așa de îngrijorată când am zis asta că îmi doream să n-o fi spus. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
odată la partea importantă. Nu mă interesează cum arătai tu — cum arată inelul? Și nu uita că nu e momentul să faci pe modesta. — E mare. — Cât de mare? — Foarte mare. — Leigh! — Aproape patru. — Aproape patru? Carate? Patru carate? — Mă îngrijorează că e prea mare. Cum o să port așa ceva la serviciu? Doar lucrez în publicistică, oftă Leigh. Lui Emmy îi veni să țipe. Nici nu merită să-ți răspund. I-ai spus Adrianei că ți se pare... nici măcar nu îndrăznesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
rea ființă din câte există! — Scumpo, ce s-a întâmplat? Nu mai înțeleg nimic. Ai de gând să-i cumperi un laptop? Ce drăguț! N-aveai de unde să știi că te va cere de soție în seara aia. Nu te îngrijora din cauza asta. Russell e ultimul om care să se supere din cauza asta. Urmă încă o pauză lungă și, când Leigh în sfârșit începu să vorbească, Emmy își dădu seama că plânge. — I-am luat o geantă portocalie pentru laptop fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Cotrobăi prin dulapul cu lenjerii după un prosop mai mare, dar înșfăcă repede un cearceaf Frette, primul lucru care îi căzu în mână. După ce îl aruncă peste colivie și îi vârâ dedesubt marginile cu elastic, Adriana se gândi o clipă îngrijoră că s-ar putea sufoca. Se decise că va suporta acestă eventuală consecință, apoi trase jaluzelele la baie și stinse lumina. În mod miraculos, pasărea rămase tăcută. Abia după ce se așeză din nou sub pătură cu o mască de castraveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-o de spate și așezând-o ușor pe ciment. Suprafața și aerul rece se simțeau plăcut după căldura aceea. Emmy uită cu desăvârșire că era complet goală în prezența unui străin și în văzul naiba știe câtor vecini; nu se îngrijoră nicio clipă de cum arăta în zona inghinală (aproape acceptabil), de cum se îmbujora când era excitată (culoarea vinului roșu) sau de cât de turtiți i se vedeau sânii când stătea pe spate (foarte). Nu se gândea la absolut nimic, doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fusese transferat acolo, iar Leigh se gândi că sună foarte cunoscut. Nu cunoscut la modul plagiat, ci doar cam răsuflat: Sfârșitul unei aventuri, Un american liniștit și Acte de credință îi veniră imediat în minte. Până aici nu s-a îngrijorat foarte mult — era destul de ușor de modificat — dar, pe măsură ce parcurgea paginile următoare, îngrijorarea ei creștea. Povestea în sine — despre un tânăr de douăzeci și ceva de ani care se confruntă cu succesul primului său roman devenit best seller — era fascinantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și ceva de ani care se confruntă cu succesul primului său roman devenit best seller — era fascinantă prin aceea că invita la un minunat voyeurism; lucru deloc surprinzător având în vedere experiența nemijlocită a autorului. Dar pe ea stilul o îngrijora: era tern, lipsit de originalitate, chiar monoton pe alocuri. Un stil care nu semăna deloc cu al lui Jesse. Respiră adânc și își spuse că putea fi mult mai rău. Dacă și povestirea ar fi fost un dezastru, atunci nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
băiat cuminte! spuse ea cu voce entuziasmată de fetiță. Ce băiat cuminte ești! Vrea băiatul ceva bun? Decisese să-l mai lase pe Otis cu confuzia de gen — deocamdată cel puțin. Era destul timp pentru toate, dar pe ea o îngrijorase cel mai mult zdrobitoare lui lipsa de autorespect. — Strugure! croncăni Otis vădit încântat. Frumușico! Strugure! Frumușico! Strugure! Când rostea cuvintele se bâțâia de sus în jos pe gamba Adrianei. — Un strugure fără pesticide, vine imediat pentru...pentru cine? Cine vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
deja trei copii, zise Emmy în sinea ei în timp ce zâmbi politicos și clătină din cap. Tu și Izzie și toți ceilalți ginecologi care au cârduri de copii sau care își etalează burțile alea imense îmi spuneți mie să nu mă îngrijorez. Izzie trebuia să nască de-acum — depășise deja termenul cu trei zile — dar, spre disperarea ei, nu simțise nici urmă de contracție, nici nu se dilatase măcar o jumătate de centimetru. Emmy acceptase bombănind să aștepte până ce Izzie se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de acolo. Totuși, poziția aceasta Îi adusese bătrînului prea puține beneficii. În iarna aceea, erau vremuri grele la Shanghai și, după un val de frig care a ținut o săptămînă, era prea obosit ca să-și mai țină cutia. Jim era Îngrijorat În privința cerșetorului, dar mama sa Îi spuse că ajutorul de bucătar dusese un bol cu orez. După o ninsoare zdravănă, Într-o noapte, la Început de decembrie, zăpada formase un strat gros, din care se ridica fața bătrînului ca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cea care se uitase după el cînd plecase din casa familiei Raymond. Păruse Îngrijorată pentru el, dar după ce pedală tot drumul pînă pe Columbia Road, constată că porțile spre proprietățile germane erau Închise. Germanii se Închideau În ei Înșiși, la fel de Îngrijorați din pricina japonezilor ca și toți ceilalți. Jim fu aproape aruncat de pe bicicletă pe Nanking Road de către două mașini oficiale japoneze care traversau strada. Opriră un camion plin cu germani de la clubul Graf Zeppelin care se Îndreptau spre Hongkew ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Vrăjitori, Jim? Cred că erau vrăjitori... Ești obosit, Jim, zise Basie, punîndu-și un braț În jurul umerilor lui Ai gîndit prea mult, și toate cuvintele astea noi... Mi-am terminat toate cuvintele noi, Basie. Războiul se va sfîrși curînd? — Nu te Îngrijora, Jim. Eu nu le dau japonezilor decît cel mult trei luni. — Așa puțin, Basie? Poate ceva mai mult. Îți trebuie mult timp ca să pornești un război. Oamenii trebuie să-și protejeze investițiile, cum facem Frank și cu mine cu camionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
magazie, dar domnul Partridge o Îngrijea cu răbdare, aducîndu-i apă de la robinetul din latrină și hrănind-o cu fiertura subțire de orez, pe care două femei eurasiatice o găteau o dată pe zi, În curtea din spatele casei de bilete. Jim era Îngrijorat pentru bătrînul englez cu părul cărunt și pielea ca de mort. Uneori, nu era capabil să-și recunoască nevasta. Jim l-a ajutat să facă un paravan În jurul doamnei Partridge, care nu vorbea niciodată și emana un miros neplăcut. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gîndul ăsta, Încît olandeza Întinse o mînă ca să-l calmeze. Dar Jim se bucura de aerul fetid, de mirosul fecalelor omenești din vasele deschise de scurgere, folosite pentru fertilizare, și care semnalau apropierea satului. Nici măcar ostilitatea șoferului nu-l mai Îngrijora. De cîte ori se opreau la un punct de control militar, șoferul scotea capul din cabină și Îi făcea amenințător semn cu degetul lui Jim, de parcă micul deținut de unsprezece ani ar fi fost răspunzător de această expediție absurdă. Urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În bune relații cu Basie, acesta avînd surse de hrană mici, dar demne de Încredere. Îi putea spune lui Kimura că Basie știa despre aparatul secret de radio din lagăr, dar atunci surplusul de alimente se va termina. Ce Îl Îngrijora cel mai mult pe Jim era gîndul că, dacă soldatul Kimura Îl va lovi, el Îi va răspunde. Puțini băieți de vîrsta lui Îndrăzneau să-l atingă pe Jim, iar În ultimul an, de cînd rațiile lipsiseră, chiar și bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prea multe ca să-l ajute pe Jim și rareori făcea referiri la fiul său, Patrick, și la vizitele lor la cluburile și barurile din Shanghai. Domnul Maxted nu mai era bărbatul spilcuit care se arunca În piscine. Dar ceea ce Îl Îngrijora pe Jim era posibilitatea ca și mama și tatăl lui să se fi schimbat. Curînd după ce sosise la Lunghua, auzise că părinții săi erau internați Într-un lagăr lîngă Soochow, dar japonezii refuzau să ia În considerare ideea unui transfer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pustie, unde se mai găsea hrană. Pentru Jim Îngrijorător era faptul că stăteau acolo pînă mureau. Domnul Maxted avea dreptate cînd spunea că, odată cu terminarea războiului, problemele reale ale deținuților nu se vor termina, ci abia vor Începe. Jim se Îngrijora pentru doctorul Ransome și pentru doamna Vincent, ca și pentru restul deținuților. Cum vor supraviețui oare fără japonezii care să aibă grijă de ei? Se Îngrijora În special pentru domnul Maxted, al cărui repertoriu obosit de glume despre country club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]