3,493 matches
-
vedere toate acestea, atunci când cineva citează un adevăr general, putem foarte bine să acceptăm adevărul, menținându-ne în același timp opiniile. Să privim următoarele dialoguri: GALE: Lasă și tu treaba pentru o oră sau două și hai să mergem să înotăm. Ai nevoie de mișcare ca să te menții sănătos. BOB: Sunt de acord că am nevoie de mișcare ca să fiu sănătos, dar trebuie să apăr un client la tribunal mâine, așa că nu pot merge la înot azi. (Acceptă adevărul și își
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
prietenia Iui Bob și Gale, dacă Bob nu și-ar dezvălui propriile păreri, iar dialoguri ca cel care urmează ar avea loc între ei frecvent. GALE: Lasă și tu treaba pentru o oră sau două și hai să mergem să înotăm. Ai nevoie de mișcare ca să te menții sănătos. BOB: Sunt de acord că am nevoie de mișcare ca să fiu sănătos; dar nu, mulțumesc. (Acceptă adevărul. ) GALE: Ce vrei să spui cu "Nu, mulțumesc"? Ești ocupat? îmi miroase gura? Sau ce
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
rață al unui copil a căzut într-o gaură adâncă din grădină. Tatăl a vrut să cheme pompierii (manifestând conformism al gândirii), dar copilul a venit cu o soluție creativă: a turnat ușor apă în gaură. Puiul de rață a înotat, apa l-a ridicat și a scăpat din captivitate. 2. Considerarea greșită a unor atribute ale creației De multe ori se consideră greșit că: * fantezia și visarea sunt pierdere de timp, lene sau chiar nebunie; * joaca cu ideile este valabilă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
echipă. Nu îi lăsăm pe membrii echipei să ne paseze responsabilitatea. Refuzăm să jucăm rolul comandantului suprem sau să rezolvăm probleme care ar trebui lăsate în seama echipei noastre. Încurajăm atitudinile de „avocat al diavolului”. Oamenii care au curajul să „înoate împotriva curentului”, provocând la discuție, sunt foarte prețioși într-o echipă. Ei atacă gândirea conformistă ce poate apare în cadrul grupului, când unii membri se abțin de la a-și exprima opiniile (de teamă să nu fie ostracizați pentru adoptarea unor vederi
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
acest tip de inteligență își pot controla foarte ușor mișcările trupului și sunt foarte îndemânatici. Cos sau țes bine, sunt bucătari pricepuți, tâmplari buni și buni creatori de modele. Le place să alerge, să meargă în excursii cu cortul, să înoate, să schieze, să danseze, etc. Sunt oameni activi, cu bună sensibilitate tactilă, simt nevoia să se afle mereu în mișcare și reacționează fizic la tot ce-i înconjoară. Inteligența corporală-kinestezică este specifică sportivilor care ajung să facă performanță sau profesioniștilor
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
nici un bob de orez. Ne-a băgat la Încărcat grâu la șlepuri pe malul Dunării. Și acolo erau sacii de o sută... Căram, nu căram, cădeam În apă... și vizavi erau niște pescari. Și spune un plutonier: „Cine știe să Înoate? Să aducă pescarii ăia Încoa’”. Eu m-am oferit: „Da’ să nu trageți că depășim axul, să nu ne Împușcați”. „Nu vă Împușc.” Și când am Înotat În mijlocul apei m-a dus curentul la 400 de metri de mal. Nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
apă... și vizavi erau niște pescari. Și spune un plutonier: „Cine știe să Înoate? Să aducă pescarii ăia Încoa’”. Eu m-am oferit: „Da’ să nu trageți că depășim axul, să nu ne Împușcați”. „Nu vă Împușc.” Și când am Înotat În mijlocul apei m-a dus curentul la 400 de metri de mal. Nu mai aveam fibra aia de Înotător. Dunărea te băga la fund, pluteai. Și când m-am dus la pescari: „Domnilor, uitați, suntem deținuți, plutonierul vrea să vă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se făceau petrecerile ziua și unde chefliii se scăldau când se încălzeau prea tare. Dar Teiul era un lac periculos din cauza stufului care era trădător. Nu o dată scăldătorii imprudenți, fie din cauza congestiei, fiindcă se scăldau după mâncare copioasă, fie că înotau în locuri unde se încurcau în vegetație, s-au înecat. Când am venit în București era încă recentă în memoria bucureștenilor oameni de petreceri nenorocita întâmplare a unei tinere femei de viață liberă, anume Ioana, vestită pentru frumusețea ei; Ioana
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
rămas înscrisă dureros în memorie. Cum s-au petrecut lucrurile? După efectuarea programului matinal, ca un fel de recompensă, chipurile, am fost duși la cea mai apropiată lagună, unde ni s-a dat voie să intrăm în apă și să înotăm după pofta ini mii. Ne simțeam ca într-o nesperată vacanță. Dar, cînd eram deja vlăguiți de zbenguială, pe neașteptate a sunat alarma. Ne-am îmbrăcat fără să ne ștergem, cît am putut mai repede. Comandantul ne aștepta cu cronometrul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fiecare nouă discuție despre politică (și ele au devenit tot mai dese: pe stradă, la redacție, în casă) mă tulbură, mă mîlește, mă dezgustă. „Politica” a ajuns să-mi pară inutilă, derizorie, fără sens. Ce rost are să te prefaci că înoți, dacă apa de sub tine-i mică, fără valuri, o baltă, balta în care am fost condamnați să trăim? Mă simt cu atît mai ridicol, mai jenat, cu cît, de regulă, cei cu care stau de vorbă sînt oameni fără nici o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
da târcoale. Apoi o iau de la capăt, Încercând să gândesc „pozitiv”, să mă resemnez cu fatalitatea nedesăvârșirii. Îmi spun că voi da maximum de ce pot, chiar dacă e departe de ceea ce mi-aș dori. Iată, domnule Dimitriu, cam În ce ape Înot În aceste săptămâni care zboară În goană, dar fiecare ceas apasă ca pietroiul lui Sisif... Îmi cer scuze pentru această mică lamentație patetică, care nu vă ascund că aș vrea să țină oarecum loc și de scuză pentru lungile tăceri
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mintea și sufletul În bombe năprasnice. Întrebați-vă dacă om este cel care devine proiectil. Întrebați-vă dacă om este robotul care sfârtecă bătrâne și prunci și mesele pe care așteaptă supa caldă. Întrebați-vă dacă om este cel care Înoată din greu În mâlul incertitudinii luptând pentru colțul de pâine și colțul de pace al efemerității și este spulberat, instantaneu, fără să poată spune da sau nu. Întrebați-vă dacă femeie este cea ascunsă sub emblema de catran a dinamitei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
poți croi drum printre ele dacă vrei. Am văzut pe câmp cuiburi de păsărele care semănau cu privighetorile. Se înălțau la cer în căutare de mâncare și apoi se întorceau la locurile lor. Animalele înaintau încet, gâturile și spinările lor înotând pur și simplu în acea mare de iarbă. Căutau cu siguranță muguri proaspeți. Mergând de-a lungul Zidului spre sud, am dat peste ceea ce părea să fi fost odată cazarma. Erau clădiri simple cu un etaj, grupate câte trei. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ar fi fost și mai groaznic. Nu m-am mai uitat la trepte, m-am prins cu forță de stâncă și am înaintat mai mult agățându-mă de ea. Cred că ar fi fost mult mai simplu dacă am fi înotat. Apa era doar la doi pași, și nici nu ar mai fi existat riscul prăbușirii de pe stâncă. Nu mi se părea deloc o idee rea. I-am spus și ei ce-mi trecuse prin minte, dar a reacționat prompt: Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fi existat riscul prăbușirii de pe stâncă. Nu mi se părea deloc o idee rea. I-am spus și ei ce-mi trecuse prin minte, dar a reacționat prompt: Nici vorbă! Există un vârtej foarte puternic care absoarbe tot. Nu poți înota în asemenea condiții. Și chiar dacă ai reuși să te ridici iar la suprafață, n-ai ști încotro s-o apuci din pricina întunericului. Deci nu ne rămânea decât să ne târâm pe scara aia mizerabilă. Vuietul mai scăzuse în intensitate. Răsuna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ambele mâini de marginea stâncii și am încercat să mă salt asemenea unui înotător care se ridică pe marginea bazinului după competiție. Nu mi-a fost chiar ușor pentru că mă dureau mâinile și eram cumplit de obosit. Parcă aș fi înotat craul vreo doi kilometri. M-a apucat și fata de curea și m-a ajutat să mă ridic pe stâncă. — Era cât pe-aci s-o încurcăm! Dacă mai întârziam puțin, eram amândoi pe lumea cealaltă. — Bine că am scăpat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ieșirea? — Da, vreau să ies la suprafață. — Iți ia și foarte mult timp, și mai ai de înfruntat și Întunegrii. Nu contează. Nu-mi mai e teamă de nimic. — Bine. Cobori stânca aceasta până la apă. E liniștită acum, așa că poți înota fără probleme. Înoți spre sud - sud-vest. Îți luminez eu drumul cu lanterna. Mergi tot înainte și pe malul celălalt, pe un teren puțin mai ridicat, se află o deschizătură în stâncă. Ieși pe-acolo și ajungi la canalizare. De acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să ies la suprafață. — Iți ia și foarte mult timp, și mai ai de înfruntat și Întunegrii. Nu contează. Nu-mi mai e teamă de nimic. — Bine. Cobori stânca aceasta până la apă. E liniștită acum, așa că poți înota fără probleme. Înoți spre sud - sud-vest. Îți luminez eu drumul cu lanterna. Mergi tot înainte și pe malul celălalt, pe un teren puțin mai ridicat, se află o deschizătură în stâncă. Ieși pe-acolo și ajungi la canalizare. De acolo, tot înainte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de centrală, cu atât vâjâitul era mai slab. La un moment dat, a dispărut de tot. 29 În țara aspră a minunilor Lac, Kondō Masaomi, dresuri Ne-am înfășurat lucrurile în niște cămăși de rezervă ca să nu se ude în timp ce înotam. Ne-am pus bocceluțele pe cap și încercam să le ținem în stare de echilibru. Arătam tare caraghioși, dar n-aveam timp de râs. Ca să nu-mi fie prea greu, am lăsat acolo tot ce nu-mi trebuia, inclusiv rezervele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de știință geniali îmbătrânesc și mor. La revedere! l-am salutat eu. Am coborât pe funie până la suprafața apei. Am luat-o eu înainte și am semnalizat cu lanterna când am ajuns. Nu pot spune că-mi făcea plăcere să înot în bezna aceea, dar n-aveam de ales. Apa îmi ajungea până la umeri, era rece ca gheața, dar n-am remarcat nimic neobișnuit la ea. Era apă normală, fără mizerie în ea, cu densitate obișnuită. În jurul nostru, o liniște desăvârșită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
clipocitul provocat de mâinile și picioarele noastre. Ecoul părea mult amplificat în beznă. Abia după ce-am intrat în apă, mi-am dat seama că uitasem să-l rog pe Profesor să se ocupe de rana mea. Sper că nu înoată pe-aici și peștii ăia cu gheare, nu? am zis eu arătând în jur. — Nu, bineînțeles. Sunt doar un mit. Sau cel puțin așa sper, spuse ea. Cu toate asigurările ei, n-am fost capabil să-mi scot din minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scot din minte imaginea acelor pești care mă urmăreau și-mi mâncau picioarele. Întunericul provoacă tot felul de spaime. Știam foarte bine lucrul acesta. — Nu sunt nici lipitori? — Știu eu? Or fi. Ne legasem cu funia unul de altul și înotam împreună, având grijă să nu ni se ude bocceluțele pe care le purtam pe cap. Ne ghidam după lumina pe care o mișca Profesorul la suprafața apei. Am ocolit turnul și am ajuns în spatele lui. Lumina cea palidă străpungea întunericul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apei. Am ocolit turnul și am ajuns în spatele lui. Lumina cea palidă străpungea întunericul, iar suprafața apei era de un galben deschis. — Cred că ar trebui s-o luăm în direcția aceea, spuse fata. Pe unde ne indică lumina. Eu înotam înainte, ea venea în urma mea. Mâinile noastre băteau apa alternativ. Mă mai opream din când în când ca să mă asigur că sunt pe drumul cel bun. — Fii atent la bocceluță, spuse fata. Dispozitivul de îndepărtare a Întunegrilor nu mai e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spuse fata. Dispozitivul de îndepărtare a Întunegrilor nu mai e bun de nimic dacă se umezește. Stai liniștită! Adevărul e însă că nu-mi era deloc ușor. Uneori nu mai distingeam clar nici suprafața apei în bezna aceea îngrozitoare. În timp ce înotam, mi-am amintit că Orfeu a trebuit să treacă râul Styx pentru a ajunge pe tărâmul morților. Lumea asta e plină de religii și mituri, dar când e vorba de moarte, toate seamănă între ele. Orfeu a traversat râul Styx
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prea deștept. Dar mai devreme ai spus că ești mulțumit de viața pe care o duci. — A fost o figură de stil. Orice armată are nevoie de-un steag! Fata s-a gândit un pic la cele afirmate de mine. Înotam mai departe. Tăcerea apăsătoare guverna suprafața lacului subteran. Unde-or fi peștii? Peștii aceia cu gheare trăiesc sigur pe undeva, mi-am spus. Oare dorm liniștiți pe fundul apei? Sau înoată în vreo grotă specială? Nu cumva ne-au simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]