3,317 matches
-
semiotician) ne-am propus, printre altele, să facem. Trei tipuri de victime ale actului mincinos am putea lua în seamă în acest context: individuale, autogenerate, cuplate. • Victima individuală este definită de persoana supusă unei înșelăciuni mai mult sau mai puțin întîmplătoare, înșelată fără voia sau cunoștința sa, care ignoră faptul de a fi (fost) mințită, care află ulterior acest lucru sau nu-l află niciodată. Se activează, în acest caz, un tip de minciună comună, banală, spusă pentru a ieși dintr-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
efort; de asemenea, consecințele minciunii sînt mai mult sau mai puțin grave, în funcție de context. De exemplu, încrederea reciprocă este mai de așteptat să fie necesară într-o căsnicie, în alpinism și în relația dintre client și avocat, decît în conversații întîmplătoare la colțul străzii. Diplomația poate fi descrisă de termenul "nesinceritate instituționalizată"; Sir John Masterman (1972:32) observă că "atunci cînd avem de-a face cu discuții diplomatice și zvonuri lansate de ambasade, ne găsim în centrul unui focar de minciuni
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sînt imaginare" (e.g. Gordon 1957:6). Uneori sînt adăugate și detalii pentru a clarifica mesajul. De exemplu: Acesta este un roman și toate locurile și împrejurările descrise sînt imaginare. De asemenea, și personajele sînt fictive; orice asemănare de nume este întîmplătoare și neintenționată. (Bush 1949:vii) În aceste afirmații și în altele de același gen, întîlnim aluzii la concepte ca "ficțiune", "alegorie" și "roman", care au rolul de a elibera autorii de obligația de a spune adevărul, obligație pe care Grice
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru a comenta această perspectivă modernă. Totuși, în majoritatea cazurilor, se știe fără nici o urmă de îndoială care opere sînt și care nu sînt ficțiune, indiferent dacă există sau nu în introducere afirmația că "orice similaritate cu persoane reale este întîmplătoare". După cum spune Scheibe (1980:21): "Forma justifică natura conținutului. O minciună care se numește singură minciună nu mai este acest lucru, ci devine ficțiune". Romanele realiste trebuie să reflecte viața, însă fără a fi copii perfecte. Chiar atunci cînd conține
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1956:42) este de aceeași părere. Deși avem tendința de a privi încrederea și nesinceritatea ca fiind două concepte incompatibile, încrederea absolută nu presupune o sinceritate permanentă. De asemenea, în contextul special al plajelor pentru nudiști și al relațiilor sexuale întîmplătoare, în care, după cum spune Douglas (1976:67), participanții folosesc de obicei nume false, pot exista interacțiuni sociale perfect satisfăcătoare, fără a implica prezența încrederii cu privire la asemenea probleme cognitive (adevăratele identități). Douglas (1976:145 ) duce mai departe această observație, discutînd afirmațiile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
efective, dezvoltând principiile de bază ale consilierii în criză. Din perspectiva sa, teoria intervenției în criză poate fi rezumată prin următoarele puncte esențiale: a) orice individ, familie, grup sau organizație parcurge anumite crize în cursul vieții sale, declanșate de evenimentele întâmplătoare care pot fi anticipate (crize de dezvoltare) sau neanticipate (crize circumstanțiale); b) pierderea determinată de evenimentele întâmplătoare plasează subiecții într-o stare acută de stres emoțional, care nu reprezintă o experiență normală de viață, din cauza perturbării echilibrului emoțional; c) persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
fi rezumată prin următoarele puncte esențiale: a) orice individ, familie, grup sau organizație parcurge anumite crize în cursul vieții sale, declanșate de evenimentele întâmplătoare care pot fi anticipate (crize de dezvoltare) sau neanticipate (crize circumstanțiale); b) pierderea determinată de evenimentele întâmplătoare plasează subiecții într-o stare acută de stres emoțional, care nu reprezintă o experiență normală de viață, din cauza perturbării echilibrului emoțional; c) persoanele care trăiesc o stare de dezechilibru emoțional se străduiesc în mod instinctiv să recâștige echilibrul pierdut; d
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
elasticum (defectul autozomal recesiv de elastină), homo-cistinuria, sindromul Erdheim (ectazia anuloaortică), sindromul Noonan, sindromul Klippel-Feil, sindromul X fragil, telangiectazia hemoragică familială, boala ereditară a rinichiului polichistic, sindrom Turner. Au existat câțiva pacienți cu osteogenesis imperfecta dar această asociere poate fi întâmplătoare [1,4]. O serie de boli autoimune sau cu mecanism imun induc inflamația peretelui aortic și sunt asociate mai frecvent cu formarea de anevrism aortic. Acestea includ boala Takayasu (aortoarterita nespecifică), arterita cu celule gigante (boala Horton), arterita temporală, boala
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
colita ulcerativă și boli autoimune ale tiroidei precum tiroidita Hashimoto, struma Reidel [1,4]. MANIFESTĂRI CLINICE Mare parte a anevrismelor aortei toracice sunt mult timp asimptomatice, diagnosticul făcându-se întâmplător la o explorare cardiotoracică efectuată pentru o altă cauză sau întâmplătoare. O modalitate frecventă de diagnostic este explorarea ecocardiografică pentru insuficiență aortică, cu ocazia căreia se stabilește existența unui anevrism de aortă ascendentă. Cea mai frecventă manifestare clinică este reprezentată de durere. Durerea este prezentă la 25 până la 75% din pacienții
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
și calitatea lucrărilor elaborate sau prin multitudinea domeniilor și problemelor abordate iar dacă Adunarea Generală a ONU a declarat anul 2010 ca anul mondial al biodiversității, atunci acest lucru nu este și nu poate fi considerat ca fiind un eveniment întâmplător. În prezent, prin preocupările și rezultatele remarcabile privind atât măsurarea, cât și măsurile biodiversității și diversității, în general, se poate vorbi serios și argumentat despre o adevărată junglă a măsurilor biodiversității sau diversității, așa cum subliniază numeroși cercetători din domeniu [Guiașu
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
ca și cele din măduva osoasă, trebuie să străbată endoteliul, spre a fagocita materialul nonself. Fagocitele sanguine au proprietatea de a migra din patul vascular, în țesuturi, unde devin macrofage rezidente, dar mobilizabile în interiorul țesutului. Deplasarea tisulară a macrofagului este întâmplătoare (neorientată de stimuli chimiotactici) și se numește chimiokineză sau este orientată de asemenea stimuli și se numește chimiotaxie. Deplasarea orientată este ușurată de enzimele active la pH-ul acid tisular, pe care macrofagul le secretă în condițiile procesului inflamator. 1
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celor două pseudogene. Această organizare a locusului genic pentru catenele H sugerează faptul că un segment genic γ trebuie că a fost duplicat înainte de a se fi realizat duplicarea întregului locus, spre a rezulta subclusterul γ, δ, ε, α. Combinațiile întâmplătoare ale unuia dintre cele câteva sute de segmente genice VH cu unul dintre cele patru segmente J H generează între 104 și 105 combinații posibile de suprasegmente ce dețin informația genetică pentru regiunea variabilă a catenelor H. La suprasegmentul VH-D-JH
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mecanismele de reglarea celulară vor direcționa o astfel de celulă B spre un program de apoptoză (moarte celulară programată genetic). La toate asemenea surse de variabilitate a secvențelor de nucleotide în procesul asamblării de segmente genice imunoglobulinice se adaugă asocierea întâmplătoare posttranslațională de catene L și de catene H, ajungându-se la o variație enormă a moleculelor imunoglobulinice de ordinul 109. Un rearanjament fructuos de segmente genice imunoglobulinice poate fi precedat de numeroase rearanjamente eșuate, neproductive al căror efect ar fi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
codificator într-un duplex extins. Această reacție explică introducerea (inserția) de nucleotide P la capetele codificatoare (fig. 3.16), dar nu se cunoaște care sunt enzimele implicate într-un asemenea proces. Unele nucleotide suplimentare pot fi inserționate, realizându-se secvențe întâmplătoare între capetele codificatoare. Acestea se numesc nucleotide N. Inserția lor se realizează sub acțiunea enzimei deoxinucleotidtransferază care este un component molecular activ al limfocitelor, la nivelul capetelor codificatoare 3’, generate în cursul procesului de reunire de segmente genice imunoglobulinice. Toate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
J este în afara cadrului de citire, traducerea poate fi terminată prematur, prin ivirea unui codon stop în cadrul de citire incorect. Formarea de gene aberante reprezintă prețul plătit de celulă în asigurarea unei diversități sporite a imunoglobulinelor, pe seama realizării unor joncțiuni întâmplătoare ale segmentelor genice imunoglobulinice. O diversitate similară, și chiar mai mare, este asigurată în cadrul reacțiilor de joncțiune în care este implicat segmentul genic D, pentru catena grea. Și în acest caz, apar ieșiri din cadrul de citire. Pe acestă cale, pot
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
natura redundantă a codului genetic. Tot fără efect, în planul modificării secvenței de aminoacizi, au și mutațiile din regiunile netraduse ale genelor. Marea proporție a mutațiilor ineficiente sugerează că mutația somatică are loc, mai mult sau mai puțin, în mod întâmplător, la nivelul unei regiuni în care se află segmentul genic V și se extinde în afara acestuia. Există o tendință pentru unele mutații de a fi multiplu recurente. Acestea pot reprezenta „ pete fierbinți mutaționale” și se explică printr-o anumită preferință
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
V, în realizarea răspunsului imun la un anumit antigen. După expunere la un antigen, se presupune că regiunea V cu cea mai înaltă afinitate intrinsecă se constituie în punctul de pornire. Apoi mutația somatică asigură lărgirea repertoriului de anticorpi. Mutațiile întâmplătoare au efecte nepredictibile asupra funcției proteinei. Unele dintre aceste mutații pot inactiva proteina, altele conferă acesteia o înaltă specificitate pentru un anumit antigen. Proporția și eficiența limfocitelor care răspund sunt amplificate prin selecția efectuată la nivelul populației de limfocite pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în lup și, înhăitat cu alte fiare, pradă stâna mănăstirii. Într-o noapte lupul în care se metamorfozase corpul său astral fiind împușcat, sihastrul e găsit a doua zi mort, cu o rană în coaste. În Chef la mănăstire trecerea întâmplătoare a unui protopop pe la un așezământ bogat stârnește în cuvioși o asemenea ambiție de a-l ospăta după cuviință, încât organizează o petrecere homerică, ce ține patru zile. Pentru a pune iapa sfinției sale la adăpost de orice primejdie, o urcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
nuanțat și mai policrom: este cel oferit de studiul de caz a două comunități rurale din județul Sibiu, satul Tălmăcel, din Mărginimea Sibiului și satul Ludoș din zona Ocna-Miercurea, județul Sibiu. Cele două comunități nu au fost alese în mod întâmplător, ci în urma unei analize atente, astfel încât să prezinte o serie de diferențe de ordin economic, social, cultural și religios. Motivul acestei alegeri a fost realizarea unor comparații și posibilitatea formulării unor ipoteze care să aibă ca variabile independente aceste diferențe
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ruralul în general și realitatea socială a două sate românești din Transilvania. Încep așadar lucrarea de față cu un capitol dedicat celor două sate, nucleul în jurul căruia se organizează întregul material. Aceste două comunități nu au fost alese în mod întâmplător. Ele întruchipează două imagini diferite ale satului românesc actual și prezintă o serie de diferențe de natură economică, istorică, demografică, socială. Motivul acestei alegeri a două comunități ce se plasează la poluri opuse din mai multe puncte de vedere, este
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Ideea apare și în literatura de specialitate: mentalitatea populară se reflectă în tipul de case și de curți și în toate celelalte elemente legate de construirea unei case (Budiș, 1996). Curtea are și ea o formă care nu este niciodată întâmplătoare. "Curtea este expresia economică a regiunii" considera Romulus Vuia, extinzând termenul de "curte" la întreaga gospodărie (Budiș, 1992). Reședința este, ca în toate zonele rurale ale României, virilocală (Ciobănel, 1995) Tendința în Transilvania a fost aceea a organizării gospodăriei cu
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Reconsolidarea vechilor structuri este de netolerat. Menținerea și readucerea la putere a vechii clase literaro-nomenclaturiste și a mentalității sale trebuie respinse energic. Printre întemeietorii noului P.C.R. se află, dacă am reținut bine, și un oarecare scârța scârța pe hârtie. Este întâmplătoare această revenire la suprafață? Evident că nu. Dar și azi mai au loc uneori comemorări și sărbători, și după cel mai tipic ritual comunist, la unele Asociații de scriitori nomenclaturiști, poeți de mâna a treia, foști în C.C., foști în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
strălucit), numai fiindcă am susținut (nu cu suficiente precauții diplomatice, este adevărat) o idee în definitiv foarte simplă, inspirată însă dintr-un alt orizont și ideal cultural: critica literară nu se reduce doar la cronica literară despre ultimele apariții, adesea întâmplătoare. Ea include multe alte operații. întreaga reflexie, teoretizare, analiză și valorificare literară clasică sau modernă este, de fapt, tot critică. Atât și nimic mai mult. Această mentalitate strict actualistă a fost (să zicem că a fost) întreținută și chiar intens
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
atât de mulți care s au împotrivit ca acest spectacol să iasă, încât doamna directoare Moldovan a trebuit să aibă, în disperare de cauză, adeziunea președintelui 5. Document tipic de epocă. Inutil a mai fi subliniat și comentat. Reacție deloc întâmplătoare. Mentalitatea dirijistă, de comandă, control și aprobare de funcționare, cenzură și propagandă face parte din însăși structura de bază a sistemului totalitar. Ea nu poate obiectiv vorbind să asimileze situația alternativă, conform căreia instituțiile și operele culturale sunt, în esența
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
câteva portrete tipice din această zonă. Sunt unele din caracterele epocii post-decembriste. Teofrast și La BruyŁre nici n-au bănuit pe cine anticipă. Subliniem în același timp că orice asemănare cu un personaj sau altul în viață este cu totul întâmplătoare și... regretabilă. Tipul nr. unu aparține, să spunem, înaltei ierarhii bancare. Este afectat, superior, distant, condescendent și iremediabil sclifosit. Agasat, mai ales, că trebuie să dea explicații unor profani, de regulă jurnaliști, în fața cărora este nevoit să se justifice. O
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]