3,412 matches
-
și începe intensiv să se dezvolte infrastructura urbană, se deschide o bază auto, o organizație de construcții, instituții preșcolare, magazine, o întreprindere de reparație a drumurilor, etc. În anii 70 se pune temelia combinatului de carne. La aniversarea 100 de la întemeiere orașul Dondușeni avea o populație de peste 11.000 de locuitori. Chiar și în ziua de azi locuitorii satului Dondușeni numesc orașul Dondușeni - gara Dondușeni. Astfel, des poți auzi de la ei „am fost la gară” ceea ce de fapt înseamnă că au
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
Hr). La sfârșitul mileniului II există 2 sate care au fost arse. În epoca romană exista un sat ce fusese distrus în 376 e.n. de către huni. Îm preajma Iezărenilor Vechi sunt 4 tumuli - morminte ale nomazilor, protejate de stat . După întemeierea Țării Moldovei, aici au luat ființă 4 sate care au dăinuit până la sfârșitul secolul XVII, apoi un singur sat până la sfârșitul secolului XVIII. Locuitorii ultimului sat au și alcătuit localitatea actuală. Satul a fost atestat documentar la 25 martie 1523
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
dulciurile, jambolul, brînza, mămăliga, ș.a. Casele se făceau din nuiele lipite cu lut, acoperișul era din stuf ori șindrilă. Casele boierilor băcioieni se deosebeau de cele țărănești. Erau construite din piatră, acoperite cu oale, cu foișor, pridvor, cîteva odăi. Dupa întemeiere, satul și-a început dezvoltarea demografică destul de lent. În 1861, în Băcioi erau 270 de gospodării cu o populație de 1086 de oameni. Conform datelor din anul 2001, în satul Băcioi locuiesc aproximativ 10680 de persoane. Până în prezent numărul acestora
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
arhivă, satul Baraboi nu exista nici la 1839. El urma să fie întemeiat, precum se menționează în contract, în primăvara lui 1840, dacă avea loc strămutarea pe proprietatea funciara a domnului Moldovei Mihail Sturdza a locuitorilor din satul Scăieni. Data întemeierii satului trebuie considerată ziua de 3 ianuarie 1843, când pentru prima dată este atestat documentar. În 1859 statisticile indică în Baraboi 132 de curți, 570 bărbați și 478 femei; în 1875 - 920 bărbați, 961 femei și 276 de case, în
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
lupta înverșunată a strămoșilor noștri în adîncul istoriei cu hoardele păgîne, care năvăleau din stepele asiatice. La început satul se numea Leonardovca, deoarece cătunul apăruse pe moșia boierului Leonard, îl fondaseră țărani și țigani șerbi înămiți să lucreze pămîntul. Anul întemeierii e considerat 1824 - asa afirmă „Dicționarul statistic al Basarabiei" din 1923. O perioadaă de timp i s-a mai zis Odaia Limbeni, județul Iași cu reședința în Bălti. E știut că în martie 1849 boierii Maria și Chiriac Leonard aveau
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
secolului XIV și anume la 10 aprilie 1524. În cele mai vechi documente satul apare sub denumire de: Ruși, Rusești. Numele satului are o legătură evidentă cu cuvintele Rus, Rusu, Rușii. S-a relatat faptul că în sat încă de la întemeiere ar fi venit un preot de peste Nistru. Nu se poate ști dacă a fost chiar rus, poate să fi fost și român, dar faptul că era de peste Nistru a determinat lumea să-i spună Rus, iar de aici și satului
Ruseștii Noi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305185_a_306514]
-
Varzaru. De aici a moștenit numele atît satul cît și cea mai veche mănăstire de pe teritoriul Basarabiei. În Cartea Domnească emisă de către Alexandru cel Bun la 10 februarie 1429 se pomenește de satul Șendreni, document e servește ca bază a întemeierii satului Șendreni. Într-un document al recensămîntului din 1817 se pomenește de alipirea așezămîntului moșiei Șendreni la Vărzăreșticu toate gospodăriile și pămînturile de care dispuneau. Astăzi teritoriul comunei este divizat în mai multe părți: Vărzăreștii Vechi, Șendreni și Vărzăreștii Noi
Vărzărești, Nisporeni () [Corola-website/Science/305191_a_306520]
-
Ciocîlteni este o localitate-centru de comună în Raionul Orhei, Republica Moldova. S-au scurs mai bine de 5 secole de la întemeierea localității Ciocâlteni, situată în valea pitorească a Răutului. Nici până în prezent nu avem data exactă privind anul întemeierii localității. Prima atestare cu privire la așezarea comunei Ciocâlteni datează la 1554. În ceea ce privește toponimul „Ciocâlteni”, există mai multe versiuni. Astfel, Anastasia Teodor Boiescu, născută
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
Ciocîlteni este o localitate-centru de comună în Raionul Orhei, Republica Moldova. S-au scurs mai bine de 5 secole de la întemeierea localității Ciocâlteni, situată în valea pitorească a Răutului. Nici până în prezent nu avem data exactă privind anul întemeierii localității. Prima atestare cu privire la așezarea comunei Ciocâlteni datează la 1554. În ceea ce privește toponimul „Ciocâlteni”, există mai multe versiuni. Astfel, Anastasia Teodor Boiescu, născută în Ciocâlteni în 1911, afirmă: „Străbunica mea, pe linia mamei, Parascovia Stratu, mi-a povestit că satul l-
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
odată cu certificarea actului, ci că aceasta este doar o constatare a faptului că, pe atunci, satul exista deja, iar utilizarea formulei „după hotarul, vechiu, pe unde din veac au folosit" dovedește o situație anterioară emiterii hrisovului domnesc. În edițiile bibliografice întemeierea satului Susleni este cronologizată astfel: „"Atestat documentar în anul 1447"” - Dicționar statistic al Republicii Moldova „"Atestat la 18 martie 1494 cu denumirea Chiuleni"” - Vladimir Nicu, Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi; Dicționar enciclopedic moldovenesc. „"Menționat documentar în 1587"” - Enciclopedia Sovietică
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
care puteau ține arma în mîini. 39 de bărbați dintr-un sat mic e mult prea mult. Trec însă cîțiva ani și se abate o altă năpastă pe oamenii istoviți de război și foamete - colectivizarea. Ziarul republican "Sovetskaia Moldavia" redă întemeierea kolhozului "Lenin" din Groznița ca o mare "bucurie" pe capul localnicilor. Nu rămîne în urmă cu odele sale nici "Moldova Socialistă". Apoi, fără zăbavă, vin și represaliile. Sunt deportați în regiunea Kurgan Mitrofan Mitrionoc și soția sa Natalia, dar spaima
Groznița, Briceni () [Corola-website/Science/305224_a_306553]
-
teritoriul satului reprezintă o regiune de deal. Sunt cunoscute denumirile acestor dealuri: Hârtopul Lupuil, Grădina Baltag, Valea Tighiaiei, Stoian, Bârihoi care indică diferite regiuni ale satului și desigur fiecare din aceste regiuni își are istoria ei. Se presupunea că anul întemeierii satului Puhoi este 1469, căci anume acest an figura în documentul prin care Ștefan cel Mare ar fi dat satul Puhoi unor slugi ale sale: Nicolaie Matosgada și Hegașu Melciul- postelnic la curtea voievodului. Dar Bogdan I. în culegerea „Documente
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
Alcedar este o localitate-centru de comună în Raionul Șoldănești, Republica Moldova. Satul Alcedar este o localitate putem spune chiar în vîrstă. De la întemeierea sa au trecut 390 ani. Însă moșia satului păstrează numeroase vestigii care dovedesc că așezările ei de aici au istorie mileniară, ele existînd chiar și pe timpurile de pînă la Hristos. În virtutea acestui fapt, satul Alcedar reprezintă un fenomen mai
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
și pe timpurile de pînă la Hristos. În virtutea acestui fapt, satul Alcedar reprezintă un fenomen mai puțin obișnuit pentru localitățile din Republica Moldova. Aceasta deoarece că rădăcinile neamurilor care au întemeiat localitatea actuală coboară în vremuri mult mai îndepărtate decît data întemeierii satului. În Republica Moldova din cele peste 3500 de sate, există o singură localitate cu denumirea de Alcedar. Conform dicționarelor toponimice, apariția denumirii satului nu este cunoscută. Însă legendele moștenite de la strămoșii acestui sat ne relatează 2 legende: apariția denumirii satului
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Majoritatea populației nu înțelegea limba rusă, de aceea cînd slujba se făcea în slavonă, moldovenii nu înțelegeau nimic. Ca urmare ei se duceau tot mai rar la biserică. Ultimul fapt forța clerul să facă slujbe în limba română. Din momentul întemeierii satului, timp de cîțiva ani, Alcedarul nu a avut biserică. În ceia ce privește întemeierea primei biserici există mai multe versiuni. Astfel în anul 1812-1813 s-a stabilit, că în 1807, în Alcedar a fost construită o biserică din lemn
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
nu înțelegeau nimic. Ca urmare ei se duceau tot mai rar la biserică. Ultimul fapt forța clerul să facă slujbe în limba română. Din momentul întemeierii satului, timp de cîțiva ani, Alcedarul nu a avut biserică. În ceia ce privește întemeierea primei biserici există mai multe versiuni. Astfel în anul 1812-1813 s-a stabilit, că în 1807, în Alcedar a fost construită o biserică din lemn, unsă cu lut și acoperită cu paie. În 1835 în sat locuiau 5 familii de
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Pogan. Să se compare cu alte două sate din Moldova a căror etimologie, după cum mărturisesc documentele, sunt antroponimele Pogan și Pogănel. Pogănești pe Tutova unde a fost casa bătrînului Nicoară Pogan, și Pogonești pe Bîrlad, satul nepoților lui Pogănel”. Anul întemeierii satului Pogănești ca și la multe alte sate din Republica Moldova nu se cunoaște cu precizie, dat fiind faptul că documente nu se păstrează, iar menționarea documentară a localităților a fost cu mult mai tîrzie decât înființarea lor. Din mărturiile orale
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
ai Aromânilor, trecând la sud de linia Jireček și refugiindu-se în teritoriile muntoase azi situate în Grecia de nord, în Albania centrală sau la frontiera între Republica Macedonia și Grecia. În secolul al XII-lea, răscoala Asăneștilor duce la întemeierea unui regat aromâno-bulgar denumit în cronicile vremii [1185] "Regnum bulgarorum et valachorum" și numit de istoricii moderni "Al doilea Imperiu bulgar". Acest regat este înlocuit, după șase decenii de existență, de cele două țarate bulgărești din Vidin și Târnovo, precum și
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
regală (Königliche Technische Hochschule) din Berlin. În capitala Reichului a făcut parte dintr-un grup de studenți evrei sioniști originari, ca și el, din Rusia țarista, fiind câștigat la început de „sionismul spiritual” al lui Ahad Ha'am care propovăduia întemeierea unui centru evreiesc spiritual, si nu neapărat politic, în Palestina. Nu a reușit, prin forță împrejurărilor, să participe în 1897 la congresul fondator al Organizației Sioniste la Basel, dar a fost prezent apoi la toate congresele sioniste. În continuare, a
Haim Weizmann () [Corola-website/Science/306044_a_307373]
-
lui Weizmann la efortul de război britanic, ca și activitatea sa de lobbist, au întărit influență să în fața cercurilor conducătoare britanice și a avut o contribuție însemnată la publicarea Declarației Balfour prin care guvernul britanic și-a exprimat sprijinul pentru întemeierea unui cămin național evreiesc în Palestina. După publicarea Declarației Balfour în 1917, Weizmann a abandonat în mare parte muncă să științifică, pentru a se dedica activității politice sioniste. După 1931 el și-a reluat activitatea de cercetare,lucrând ,între altele
Haim Weizmann () [Corola-website/Science/306044_a_307373]
-
Giuleștii-Sârbi au fost descoperite așezări ale populației vechi românești din secolele X-XI, iar în pădurea Pantelimon, pe malul Lacului Tei, așezări din secolele XII-XIV . Începând cu secolul al XV-lea, mărturiile arheologice se completează cu izvoare scrise. Tradiția spune că întemeierea orașului s-a realizat în vremea lui Bucur, pe care unii îl cred cioban, alții pescar, boier, haiduc. Prima consemnare în scris a acestei tradiții este cea din 1761, a călugărului franciscan Blasius Kleiner. O altă tradiție, din secolul al
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
localitate în Districtul Banatul Central, Voivodina, Serbia. Satul Sutjeska se află în Banatul Sârbesc, în comuna Sečanj la vreo 18 km de frontiera cu România, pe drumul regional Zrenjanin-Vrsac, la 24 km. de Zrenjanin. Sărcia nu are o dată cunoscută pentru întemeiere, dar s-au găsit urme din epoca romană (S.Borovzky, Tor.vm, p.113, 305). Prima atestare documentară - din anul1333 cu numele Zoruca. În 1338 purta numele de Szarchatelek, adică cătunul Sărcia. Primul loc era lîngă satul Șurian, la locul
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
înainte de prima mențiune documentară de la 1431. H. H. Stahl sublinia faptul că din cele 755 de sate menționate în documente până la anul 1449, un număr de 607 sate printre care și Crasna - adică 80,3% - au hotare străvechi, de dinainte de întemeierea Principatului Moldovei. Domnitorul Ștefan cel Mare a trecut și poposit în Crasna Putnei, conform documentului din 15 ianuarie 1488 prin care confirmă lui Stan și fratelui său Dan satul Volhoviceștii «Wolhowyczesciiey» la Crasna, cumpărat de la Ion, fiul lui Petru Roșca
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
funcția de director al Reuniunii Proprietarilor de Vite. S-a remarcat în publicistica de factură financiar-bancară datorită articolelor sale din „Revista economică” (Sibiu), activând îndeosebi în problematica extinderii și diversificării cooperației în mediul rural și a a contribuit efectiv la întemeierea cooperativelor de credit în satele Transilvaniei. Împreună cu colaboratori, precum Gavril Todică (contabil șef la banca „Georgeana”), a editat primul periodic românesc de profil din Transilvania - numit „Tovărășia”. Acesta a apărut săptămânal în perioada 1905 și 1911, a avut un conținut
Vasile C. Osvadă () [Corola-website/Science/305541_a_306870]
-
lui Aristotel. Fotie era interesat de aristotelism și respingea platonismul. Arethas a scris lucrări de logică, ontologie și psihologie, realizând și importante ediții din Aristotel și Platon. În secolele XI și XII, studiile de filosofie s-au dezvoltat și datorită întemeierii Universității din Constantinopol. Dintre profesorii cunoscuți ai acestei Universități s-au numărat Mihail Psellos, cel mai prolific, apoi Ioan Italos, Teodor din Smirna, Eustratiu din Niceea și Mihail din Efes. Ultimii doi au fost comentatori ai lui Aristotel. Cucerirea Constantinopolului
Filozofia bizantină () [Corola-website/Science/305598_a_306927]