5,591 matches
-
o sticluță și i-a deșurubat capacul. Un abur fetid a emanat din interior, Într-o spirală Înceată și albăstrie. A apucat lacătul de un capăt și a turnat acidul În gaura cheii. Metalul a țiuit ca un fier Încins, Învăluit Într-o perdea de fum gălbui. Am așteptat cîteva secunde, după care a luat o pavea de piatră dintre bălării și a spart lacătul cu cîteva izbituri. Julián a Împins ușa cu vîrful piciorului. S-a deschis Încet, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de gît și m-a ridicat În picioare, țintuit de zid. — Ce i-ai făcut, nemernicule? Am Încercat să scap din strînsoare, dar Tomás m-a doborît cu un pumn În față. Am căzut Într-o beznă nesfîrșită, cu capul Învăluit În vîlvătăi de durere. M-am prăbușit pe dalele de pe coridor. Am Încercat să mă tîrăsc, dar Tomás m-a Înșfăcat de gulerul pardesiului și m-a tîrÎt numaidecît pe palier. M-a azvîrlit pe scări ca pe un gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ce ducea spre ieșire. VÎntul Înghețat mă lovi În față. Brațul Îngerului scufundat se zărea În Întuneric. M-am uitat În partea cealaltă. Intrarea spre bibliotecă era la vreo zece metri de baza scării. Anticamera ce conducea Într-acolo era Învăluită În beznă. Am Înțeles că Fumero mă putea observa de la doar cîțiva metri de punctul unde mă aflam, fără ca eu să-l pot vedea. Am scrutat Întunericul impenetrabil asemenea apelor unui puț. Am tras adînc aer În piept și, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tăcere absolută, ca și cînd abia ar fi atins pardoseala. Fumero văzu reflexul În ochii mei Împînziți de lacrimi și figura i se descompuse Încetul cu Încetul. CÎnd se Întoarse și trase un foc spre mantia de beznă care Îl Învăluia, două labe din piele tăbăcită, fără contur și fără relief, Îi prinseseră gîtul ca Într-un clește. Erau mîinile lui Julián Carax, crescute din flăcări. Carax mă Împinse la o parte și Îl strivi pe Fumero de perete. Inspectorul Înșfăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-mi că mă iubește și că nu mă va lăsa să plec, că nu mă va lăsa să plec. Nu-mi amintesc decît că m-am desprins În acel miraj de lumină și frig, că o pace stranie m-a Învăluit, făcînd să dispară durerea și focul mocnit din măruntaie. M-am văzut pe mine Însumi umblînd pe străzile acelei Barcelone vrăjite, de mînă cu Bea, În pragul bătrîneții. I-am văzut pe tata și pe Nuria Monfort aducînd trandafiri albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
s-a evaporat În aer.” Noimann deschise ochii și privi În Întuneric. Deasupra sa ondula o cămașă de noapte albă, apropiindu-se și Îndepărtându-se de trupul lui ca o meduză. Nu-i simțea atingerea, dar o adiere rece Îi Învăluia fața nădușită, mirosind puternic a alcool. „Te pomenești”, gândi medicul, „că stafiile au o anumită sensibilitate față de licorile lui Bachus...” Plutind deasupra sa, cămașa de noapte chicoti, cu un glas schimbat, pe cât de Îmbietor, pe atât de pervers... „Ehe”, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sensibilitate față de licorile lui Bachus...” Plutind deasupra sa, cămașa de noapte chicoti, cu un glas schimbat, pe cât de Îmbietor, pe atât de pervers... „Ehe”, Își spuse medicul, „se pare că avem de-a face cu o bucățică bună...” Noimann o Învălui cu răsuflarea sa. Cămașa se balansă În aer, fâlfâindu-și mânecile cu o mișcare grațioasă. Noimann se gândi la o strategie, și anume: să atragă cămașa cât mai aproape de pieptul lui, după care, cu o mișcare bruscă, s-o apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
repeziciune uluitoare. Strângând În brațe cămașa de noapte, Noimann simțea că interiorul ei e umplut cu un vid viu, alunecos, ce se „evapora” În aer și-i pătrundea În corp, prin pori, prin nări, prin ochi și prin toate orificiile, Învăluindu-i Încetul cu Încetul măruntaiele, Încolțind În lăuntrul său o liniște nefirească, o Împăcare cu soarta. Și pe măsură ce această ființă „pătrundea” În el, cămașa de noapte devenea În brațele lui din ce În ce mai moale. Zvârcolindu-se, Noimann continua să Îngâne fără șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
intre În grații, vorbindu-i despre vreme, În timp ce pașii lor se Întâlneau pe alee; la aceste avansuri Olivia Îi răspundea fie printr-un murmur enigmatic, fie chiar printr-o tăcere adâncă, pe care vântul cel bun stârnit de nicăieri o Învăluia În fum, amestecând-o cu foșnetul nostalgic al frunzelor căzute din castani și dulcele ciripit de păsărele ce năvălea pe geam... Căzut pradă unui sentiment de duioșie, Într-o dimineață, reîntâlnind-o În fața chioșcului de dulciuri, masterandul Oliver, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce-i creștea În inimă. Oare unde era Mathilda? Unde dispăruse? De ce venise Noimann s-o caute tocmai În acest tren? Încotro pornise? Unde voia să ajungă? Și ce Însemna destinația finală? Între timp, locomotiva prinsese viteză. Stâlpii de telegraf, Învăluiți În fum, se perindau prin fața lui din ce În ce mai repede. De mult ieșiseră din oraș și goneau acum În plin câmp. Câmpul semăna cu un disc. Un disc plat, fosforescent, cu câțiva arbuști presărați pe alocuri, ce se roteau pierind În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
va fi mare și se va numi Isus, iar Domnul îi va da domnia peste întregul pământ. Maria : Dar cum este cu putință, când eu sunt fecioară ? Îngerul : Duhul Sfânt va pogorî asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va învălui. De aceea Sfântul Prunc ce se va naște din tine se va numi Fiul lui Dumnezeu. El va domni peste toate țările și împărăția Lui nu va avea sfârșit. Maria : Sunt roaba Domnului. Împlinească-se tot ce mi-ai spus
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
fi existat acest om, s-au petrecut Într-un timp de neînțeles. Nici un criteriu nu mai este același. Semnele acelui om, dacă le-ai găsi, ar fi imposibil de interesant, reacțiile lui la Întâmplările propriei vieți vor rămâne pentru tine Învăluite În mister. Tot ce poți spera este ca el să mai trăiască și, văzându-l cum se comportă În mediul lui de acum, să Încerci să-ți inventezi așa numitele date ereditare. Traversează Încet curtea fostei mori luminată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a lor. Uneori le dădea răspunsuri mușcătoare. La sfârșit tânărul ghid, fost pedagog, săruta mâna bătrânei și se Îmbrățișa cu moșul. Nu știuse niciodată cum Îi cheamă.) Deodată soarele străbate prin colierul de ceață al muntelui, raza lui deja roșietică Învăluie Într-o lumină stranie turnul clopotniță și acoperișul bisericii mânăstirii. Grințu se șterge cu mâneca de apa care-i curge pe bărbie și privește fix spre mănăstire. O imagine suficient de diferită de cea din polița de o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de tine! Chipul neîncrezător, visător ochii tăi limpezi dintr-o poză mai veche îmi hrănesc instincte afective vizuale care mă macină. Telefonul sună, îți aud glasul întretăiat de grabă. Ființa ta lăuntrică, structură răvășită cu o duioșie covârșitoare, stenică mă-învăluie hipnotic doborând orice urmă de împotrivire logică. Respiri a Regină !
Regina stea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83731_a_85056]
-
-o... era frumoasă, frumoasă! Departe de vârsta marilor pasiuni, nu era perfectă, însă constituiam cuplul ideal, ea divorțată, eu însurat sau invers... nu mai țin minte. Avea o literă-n plus, un cerc, un însemn care mă cuprindea și mă învăluia înșelător spre ea! După despărțire câteva legături o aruncaseră în alta dar când ne-am văzut... am știut! Ne întâlneam, ne ascundeam, mă proteja, cunoștea pe pielea ei ce-ar fi-nsemnat o despărțire. Mergeam adesea pe la ea, mă chema
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
ocrotitoare ale mamei, abandonându-se ca într-un dulce leagăn. Mai târziu, cuibărită în pat alături de Viviana, asculta povestea, vrăjită de glasul blând al tatei. Dar, înainte de a afla de ce iarba are culoarea verde, somnul dulce de copil nevinovat o învălui în lumea viselor. Atunci, tatăl le sărută părintește pe frunte, apoi ridică mâna dreaptă făcând o închinăciune asupra lor, lăsându-le somnul în ocrotirea Tatălui Ceresc. Greierașul Tăcerea serii își așternea încet-încet vălul peste curtea inundată de verdeață. Căldura zilei
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
de lovituri în diferite părți ale trupului, având grijă să se ferească de colții lui; dar carapacea de solzi rezistă tuturor acestor atacuri. Orcul a bătut apa cu coada ridicând o spumă în care Rogero și armăsarul său au fost învăluiți într-atât, încât cavalerul nu mai știa dacă se afla în apă sau în aer. El începu a se teme că aripile hipogrifului se vor uda atât de tare încât nu-l vor mai putea susține. În clipa aceea Rogero
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
indicat să repetăm această directivă până când conștiința noastră devine limpede și putem vedea perfect prin ochii subconștientului nostru în plan astral. În momentul în care claritatea noastră mentală este maximă solicităm mental și verbal ca lumina alb strălucitoare să ne învăluie și să ne impregneze toate corpurile ființei noastre. Vizualizăm cum zburăm în înalt, plini de entuziasm și de bucurie, asemeni unor copii, în întâmpinarea acestei energii alb strălucitoare cu care ne contopim într-o explozie de armonie, lumină, puritate, echilibru
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
el nu mă auzi; se Întorsese deja să lege la loc cordonul roșu de catifea și să anunțe mulțimea rămasă că Încă nu sosise vremea lor. Spuse ceva În stație și deschise ușa. Am trecut pe lângă garderobă și am fost Învăluiți imediat Într-un nor de fum. — De unde-l cunoști? Întrebă Elisa, În timp ce Davide saluta pe toată lumea pe o rază de șase metri. —Pe cine? Pe ratatul de la ușă. Pe cine? Pe idiotul care păzește ușa, spuse ea, suflând o cantitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pus ceainicul la fiert și m-am așezat pe scaunul din fața lui, fără să mă pot apropia mai mult, căci duhoarea de alcool era copleșitoare. Emana din porii lui În felul acela unic al tipilor care au băut toată noaptea, Învăluind totul pe o rază de un metru și jumătate cu putoarea aia ușor de recunoscut de boboc-dintr-o-frăție-studențească. Totuși, Încă reușea să arate adorabil. Bronzul lui era atât de pronunțat Încât n-avea cum să fie așa de verde la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu nori negri care îmi întunecau cărările și mă întrebam: mâine pe unde îmi va mai purta pașii Dumnezeu? Prin ce adâncuri sau grele urcușuri? Am dormit prin strâmtori și scorburi, am îndurat frig în dimineți cu promoroacă care îmi învăluia trupul, îmi înroșea fața și străluceam ca o văpaie de foc la lumina soarelui. Am trăit nopți înfiorătoare! M-au răscolit în miez de noapte jivine care trezesc și azi în mine emoții tulburătoare. Am trăit îndrăzniri și am răzbit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ai tinereții mele și am crezut nelimitat în dreptatea și viitorul neamului meu și nu am făcut nici un compromis. Nu mi-am renegat pașii drumului legionar. Am pătimit. Suferința și pătimirea adunate în oasele și sufletul meu ard și tânjesc învăluite de lanțul criminal al cumplitelor prigoane care nu au încetat nici azi; și nu le mai scapă nici o ocazie prigonitorilor de a ne murdări curățenia noastră sufletească, jertfele noastre ce au fost geneza multor tragedii. La fel și politicianismul de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fost o evadare sufletească și am putut rosti un Tatăl Nostru și aprinde o lumânare, dorință împlinită acum. Eram singur, ceilalți vizitatori s-au dus în grup la locul unde a fost executat Ion Antonescu și cei trei. Tristețe. Totul învăluit în uitare. Uriași parapeți se vor eroda în timp și se vor pulveriza în nisip. Timpul a fost scurt și eram legat de organizatorii incursiunii. Nu am avut răgaz pentru a medita mai mult. Destinul omului și existența noastră fugară
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
bătea o inimă de român. Tatăl său a fost general, iar el ofițer care a participat la războiul sfânt împotriva bolșevismului. Se face ziuă și se apropie deschiderea, numărătoarea de dimineață și despărțirea noastră era iminentă. O liniște dulce a învăluit inimile noastre toată noaptea, de parcă numai noi doi eram în acea „cetate”. Încheiem frumusețea acelor clipe cu o rugăciune pentru cei adormiți întru Domnul, pentru cei vii, pentru noi, chiar poate de adio. Și așa s a și întâmplat. După
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
închinăm prinos Un secol cât o mie, v-ați răzbunat cu ele Ați înmulțit cu sânge martirii întru Hristos Și ați biruit urgia cu cazne lungi și grele. Să fiți mereu tot tânăr, cum noi v-am închinat O vreme învăluită în amintiri amare... E o poartă ascuns refrenul din ceruri nouă dat Zidirilor de mâine, de noi și sfinte altare.” (autorul) GHEORGHE MÂNTULESCU Necrolog „Din năzuinți atâtea, noi am râvnit doar Cerul! Speranța și avântul frățește ne-au purtat, Așa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]