3,864 matches
-
se face prin contact direct cu principiul magic. Suprapus simbolisticii bourului, cerbul din acest tip de colindă devine și el materia din care emerge lumea: „Cerbeo, cu oasele tale/ Mândre case-or mărtăcea,/ Cerbeo, cu chelceaua ta/ Mândre case-or învelea,/ Cerbeo, cu unghiile tale/ Mândre pahare-or făcea,/ Vin la masă cu eleor bea” (Coconi - Ilfov). Sacrificiul este aici îndeplinit de frații fetei din leagăn, legătura dintre principiul masculin și cerb fiind foarte amplu exemplificată de colindele de fecior. O
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
donator simbolic implicit este forța lui liniștită ce vine din „blândețe și detașare”, acest portret exteriorizând de fapt calitățile feminine demonstrate în timpul mutației ontologice. Legătura mistică a bourului cu pământul, asemenea fecioarei, decodează imaginea neofitului pus să coboare în infern învelit în giulgiul magic ca formă arhetipală a morții inițiatice. V. I. Propp a investigat practica învelirii într-o piele de animal la numeroase popoare. Similitudinile dintre riturile funebre și practicile inițiatice, în care se relevă „consubstanțialitatea dintre neofit și animal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cerbe tretin,/ Mai încet cu-alergătura/ C-ai să-mi tulburi cusătura”/ (...) Cerbule, cu carnea ta/ Mi-or ridica nuntiță;/ Cerbule cu oasele/ Mi-or dulgheri casele,/ Cerbule cu sângele/ Mi-or zugrăvi casele./ Cerbule cu pielea ta/ Mi-or înveli căsuța;/ Cerbule cu unghiile/ Mi-or face păhărele/ Și-or bea boierii cu ele” (OstrovTulcea). Esență a vitalității și forței, oasele și sângele protejează cuplul virtual prin magia unei „locuințe” constituite din însuși animalul mitic. Prin adăugarea ciutei la fauna
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unde învăța, ba i-am prins și niște pește din Rîmnic cu prostovalul. Colonelul s-a otrăvit. Ea a plecat în America și a trimis un pachet cu 10 Kg de aur și a ajuns în America un mare bolovan învelit cu petice. Ori l-au furat hoții noștri ori l-au furat americanii care-s vestiți de hoți mari ce sunt. Și a rămas în biserica din Bogata un frumos candelabru din toată averea lui cea mare. Iaca ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
unei piețe madrilene, am văzut, odată, un bărbat complet gol, dormind pe o bancă, direct pe lemn, fără să folosească măcar un ziar sau o hârtie oarecare pentru a se ocroti de lemnul vopsit al băncii, sau pentru a se înveli și a se ocroti de privirile curioase ale mulțimii de turiști care mișunau prin piață și nu se sfiau să îl privească cu interes nemascat. Am fost uimit să constat că polițiști treceau nepăsători pe lângă el, fără să-i zică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și voință. Uneori sunt slab și nu mă ridic din praful indolenței, dar trupul meu urmându-și umbra pe o stradă în Europa își are inima sub cerul vechi al Africii, acolo unde cerul șamanilor africani e o pătură care învelește noapte de noapte vânătorul și vânatul din savană. În țara noastră, libertatea și-o ia, mai nou, cum vrea fiecare. Unii o cumpără la tonă, alții o cer la cântar farmaceutic, în doze mici, dar puternice. Pentru destui, libertatea e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Humulești? Prin 1972, într-o toamnă, în loc să-mi dau o restanță la pedagogie, am fugit cu un prieten să facem un periplu moldav. Am dormit la Mănăstirea Neamț o noapte. Un călugăr, Agafton, ne-a dat niște pături să ne învelim și atunci am văzut și eu cum arată ploșnițele. Nu eram obișnuit cu asemenea metafore. Ploșnița e o virgulă pusă de Dumnezeu între el și om... Dar e o virgulă al naibii de sâcâitoare. Ce șanse mai acorzi cititorului de poezie? Cititorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de Rădăuți”, de care depindeau un număr impresionat de biserici și preoți ortodocși: „căci nu este colț din Moldova în care să nu se vadă o biserică, abație sau mânăstire și aceasta pentru că ei trăiesc în credința că cel care învelește o biserică va fi mântuit cu siguranță, iar cel care va clădi una în întregime va fi neapărat scutit și de pedeapsă și de vină, de aceea pretutindeni clădesc biserici și rânduiesc preoți”. Numeroși alți călători - oaspeți în Țara Moldovei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a fost găsită de guvernatorul Diego Velazquez, fiind singura păstrată până în zilele noastre din cele 29 ridicate de Amiral. Crucea, numita "La cruz de la Parra" Crucea viței de vie a cărei vechime a fost confirmată cu carbon radioactiv, a fost învelită în argint și se păstrează azi în catedrala Nuestra Señora de la Asuncion din Baracoa. Cu prilejul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea la Santiago de Cuba, la 24 ianuarie 1998, Crucea, simbolul creștin cel mai vechi din Insulă, avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și autor al unei documentate "Istorii a Indiilor", avea să contureze descrierea "solilor" lui Columb: "Cei doi creștini au întâlnit mulți oameni, bărbați și femei. Bărbații cu toții aveau un tăciune în mâini și ierburi cărora le aspirau fumul, ierburi uscate, învelite într-o frunză uscată și ea, ca o țeavă de hârtie, aprinsă la un capăt și prin celălalt aspirau, cu care își adorm simțurile și aproape se amețesc și spun că nu simt osteneală. Țevile astea, sau cum s-or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
se pun în straturi, se presează și baloții se expediază la fabrici. Aici frunzele se umezesc, apoi se usucă, se sortează, se netezesc, li se extrag nervurile, sunt răsucite și lipite la capăt cu un lipici natural. Havanele obținute se învelesc într-o foaie superioară, aleasă din 18-20 clase de foi, se trec pe la o mică ghilotină și sunt tăiate în lungimea dorită. Se pun câte 50 strânse cu o bandă într-o cameră de fumi-gare, pentru eliminarea paraziților, depozitate pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
M-a urmărit de la Tony pînă aici și mi-e frică să ies. Masa era din tuburi metalice și Ray mi-a arătat, ghidîndu-mi mîna pe sub ea, o deschizătură Într-unul din tuburi. I-am vîndut două capsule. Le-a Învelit Într-un șervețel de hîrtie și a Îndesat șervețelul În tub. - O să ies Întîi curat, dacă e să mă caute, a zis. Mi-am băut ceașca de ceai, i-am mulțumit pentru informație și am ieșit Înaintea lui. Aveam marfa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
hârtie, afară de o listă cu numele persoanelor de cercetat la Iași, listă ștampilată de poliție. Noi nu ne mai sfiam, față de aceste măsuri absurde, să fraudăm cu iscusință. Toate hainele Liei fură împachetate cu scrisori cusute în căptușeli, nasturii erau înveliți în foițe scrise mărunt și îmbrăcați pe urmă în stofă, tivurile rufelor deveniseră tuburi în care se trecuseră alte scrisori pe foiță. Nu admiteam să nu primească ai noștri de la Iași gândul nostru scris. Oprirea de scrisori era cu atât
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai plantat, încât parcă a rămas târgul dezbrăcat de haina sa tradițională. Clădirea ce-mi impunea mai mult pe vremea aceea era biserica Adormirea, catedrala orașului, zidită de un bun20 al meu, al cărei turn înzestrat cu un ceasornic și învelit cu tinichea îmi părea colosal de nalt. Apoi dealurile împrejmuitoare ale orașului, mai toate acoperite cu păduri acum tăiete de lăcomia omenească, străluceau de o verdeață ce mi-a rămas ș-acum în ochi; iar la marginea târgului se întindea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Într’unul dintre produșii ei: o colonie de albine, parcă pentru a ne deschide ochii. Anume, atunci când un hoț de miere pătrunde În stup, el este, fără multă vorbă, ucis, iar cadavrul cărat afară; dacă e prea mare, el e Învelit Într’un strat de ceară, adică izolat. În interiorul bulgărelui de ceară, cadavrul se mumifică; pe exteriorul bulgărelui, albinele construiesc faguri, ca și cum nimic nu s’ar fi Întâmplat. Generalizarea modelului presupune aceleași două etape: izolarea și digerarea, și are loc oriunde
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
n’o au. Asta Însă costă. Ce? O bună parte dacă nu tot profitul, care nu e altceva decât degradarea planetei. Iar Terra costă mai mult, fiind Însăși suportul nostru. Personal, nu doresc să mă sinucid, chiar dacă aș fi apoi Învelit În aur, precum Tutankamon. Sau În dolari... Viața e rotundă. Doar moartea nu e. “Radiosfera”, 9 octombrie 1995, ora 12,27 51. Arborele, un prieten trădat Abia Întors dintr’un turneu de vreo 10 zile, În care am participat la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
3-4 noduri (mile marine pe oră), le mai aruncam câte o parâmă și îi remorcam la deal, ajutor pentru care, ca răsplată, ne aruncau pe puntea remorcherului câteva scrumbii proaspete. Am luat și eu câteva, se pregăteau simplu la cuptor, învelite în hârtie de pergament. Era un pește foarte bun și gustos dar foarte gras, niciodată nu am reușit să mânânc mai mult decât o singură scrumbie. Se găseau în zonă icre foarte bune de știucă, mari ca cele de Manciuria
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
început să sosească utilajele și au fost depuse, conform tradiției, afară, în curtea uzinei, în ploaie și mizerie. Au început furturile, prădăciunile, descompletările, deteriorările de tot felul. Au fost depistați tineri care au tăiat de la noile mașini-unelte cabluri electrice speciale, învelite în mantale de țesături metalice de protecție contra câmpurilor elecromagnetice, ca să le pună la chitarele lor electrice, au fost depistați niște țigani de la Gârcini care au sustras role mari, uriașe de hârtie de filtru specială foarte scumpă, pentru mașinile de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
nevoie și care mă ocolise în noaptea trecută. Îmi rotesc ochii în jur și descopăr un nor tocmai potrivit să-mi fac culcușul în el. Mă cuibăresc în valurile sale alburii, parcă aș fi întins pe o saltea moale, moale, învelit într-un sac de dormit. E cald și bine. Adorm într-o clipită. Mă trezesc refăcut, nu-mi dau seama câtă vreme s-a scurs, dar sunt odihnit și într-o stare fizică excelentă. Chiar îmi trece prin minte gândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
chiar radioul, el nu mai are nevoie de radio de acum încolo... Și Stan chiar a acționat cu folos, rapid. Peste exact douăzeci și patru de ore, i-a arătat triumfător fratelui meu revolverul: era bine întreținut, fusese păstrat în vaselină și învelit în cârpe - când l-au curățat, strălucea. Avem și cartușe, zece cartușe. Fratele meu și camaradul lui erau plini de optimism și plini de elan: acum, că dețineau și o armă, se simțeau stăpâni pe situație, nici un obstacol nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de întâmplări, sunt și judecător, am și puteri peste fire, pot să intervin și să schimb șirul lucrurilor, sunt doar martor sau și rezoneur? De mine se apropie prietenii mei Lazarus și Truman. Îngerul are înfățișarea lui de totdeauna, e învelit în liniște și în blândețe - nu pot citi pe fața lui nimic din ce intenționează să facă ori din ce-l preocupă. În schimb, ca în atâtea rânduri, îl privesc pe condor și după felul cum se exteriorizează (el e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ai lui erau restrictive, cu un recurs punitiv. Când tanti Sofița hotăra că ei trebuiau să se întindă cât le era plapuma, era de la sine înțeles că întregul sens al zicerii nu se dezvăluia decât în case nevoiașe, unde se înveleau câte trei cu o pătură. Că pătura era stadiul superior al plăpumii. De unde și ironia cu care pronunța cuvântul plapumă tanti Sofița. Marinel a plecat în viață cu convingerea că în tot ce era bun și frumos se ascundea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de epuizați. Am hotărît să ne Întindem pur și simplu păturile pe jos și să dormim pînă În zori. Luna nu se vedea, iar noaptea era foarte Întunecată, așa că am pipăit cu degetele cum să Întindem păturile și ne-am Învelit cît de bine am putut. După cinci minute, Alberto mi-a spus că Înghețase bocnă; i-am răspuns că bietul meu corp era Încă și mai rece. Dar fiindcă nu făceam Întrecere cine Îngheață mai tare, am decis să atacăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
-l cheamă Domnul, să-l înalțe către cer! Roma geme de serbare, gânditori pășesc Lictorii: Îndoieli și remușcare pe-a lor fețe se citesc! Se așează-n mândre jilțuri Consulii și Senatorii, Iar Vestalele în taină fața dalbă și-o-nvelesc! Haideți, frați, martiri ai Crucii! Haideți dornici în arene... Blânzi soldați fără de arme și cu lanțuri ferecați... Azi cădem în cruntă luptă cu lei, tigri și hiene... Ochi și suflet către ceruri cu mândrie ridicați! Sună cornuri și cimbale... se
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și-o comandase Mihai în timpul din urmă și pe care o cususe Nicu E., fostul meu tovarăș de detenție, croitor de meserie și, de fapt, ultimul prieten al lui Mihai. Mă rugă ca înainte de punerea în sicriu trupul să fie învelit în cearșaful acesta, căci tare mult se bucurase Buțu de noua lui achiziție, dar nu avusese parte de dânsa... Eu trebuia să mă prezint a doua zi la șapte dimineața pentru a lua contact cu specialistul și urma să plecăm
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]