3,279 matches
-
comuna Hudești și se varsă în râul Prut în apropiere de comuna Ștefănești. Pe teritoriul comunei Hudești sunt realizate iazurile Bașeu (Velnița în trecut), Axânte și Cal Alb care sînt bogate în pește. Pe timp ploios iese din albie inundînd șesul din lungul cursului său și provocînd pagube economiei agricole a comunei. In documentele istorice este atestat încă din secolul al XlV-lea sub diferite denumiri: Bașău, Bașâu, Bașiu, Bașeu. In legătură cu numele său circulă și o legendă prin care
Râul Bașeu () [Corola-website/Science/306303_a_307632]
-
cu apă dulce oligoradioactiv. Potențialul lor a fost valorificat începând din 1874 până în 1962 în Stațiunea Balneo-Climaterică Negulești, actual aflată în conservare "Izvoarele de la Moinești" - În zona municipiului există o serie de izvoare minerale: la Lucăcești, Schela Moinești si Lunca Șesului sunt clorosodice, iar în Parcul Băi și pe versantul nordic al Dealului Oșoiu - în Lucăcești, sulfuroase (dar și bicarbonatae, calcice, magneziene, hipotone) și feruginoase. O parte sunt captate, mai puțin cele din Lucăcești. Cândva orașul a figurat printre stațiunile balneare
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
miloane de ani în urmă a plăcii tectonice continentale africane cu cea europeană. Munții Alpi au structura de bază constituită din granit. În perioada jurasică au rezultat munți de încrețire din calcar, mai mici decât Alpii. Regiunea Elveției centrale cuprinde șesuri și dealuri.La aceste trei zone se mai adaugă Valea Padului în sud cu înălțimea "Tessin", regiunea Mendrisio și depresiunea Rinului superior, unde se află orașul Basel. În Elveția există 74 de vârfuri muntoase care depășesc 4000 m altitudine, dintre
Geografia Elveției () [Corola-website/Science/306335_a_307664]
-
până la vărsarea acestuia în Barajul Cinciș-Cerna, segmentul mijlociu este cuprins de la ieșirea râului din baraj până în apropiere de periferia orașului Hunedoara, iar ultimul segment se termină odată cu vărsarea râului în Mureș. În aval de Lunca Cernii traversează Cheile Cernii, apoi șesul aluvial pe care se află satele Hășdău și Dăbâca, pentru a ajunge printr-o vale săpata adânc, în lacul de acumulare Cinciș. În continuare, albia Cernei urmărește zona marginala a reliefului muntos, în dreptul comunei Teliucu-Inferior și iese în dreptul municipiului Hunedoara
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
dintre aceste animale atacă gospodăriile localnicilor, provocând pagube. Dintre păsările caracteristice zonei amintim ciocănitoarea verzuie (Picuș canus), gaița (Garrulus gladorius), pupăza (Upupa epops) și corbul (Corvus corax), pasăre cuprinsă că piesa principala și în blazonul Huniazilor. În zona pădurilor de șes până la cele de munte se întâlnește și stăncuța(Corvus monedula), gaița(Garrulus glandarius), cinteza(Fringilla coelebs), pițigoiul(Parus caeruleus). La lacul de acumulare Cinciș s-au statornicit ratele sălbatice, iar în pădurile din apropiere au început să apară fazani. Fauna
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
oina se juca pe plaiurile Țării Românești, ea pătrunzând peste tot: în sate, în comune, în viața oamenilor. Jocul de oină amintește de o veche îndeletnicire a daco-romanilor, păstoritul. A „oina” oile înseamnă a le coborî toamna de la munte la șesul verde, într-o zonă sau localitate din apropierea unui râu, fenomen numit transhumanță. Primul meci de fotbal din România s-a jucat la București, în zona șoselei Kiseleff în 1907 între angajați englezi și germani din industriile textilă și petrolieră din
Sportul în România () [Corola-website/Science/306409_a_307738]
-
numită bolohoveni, așezată între Halici și Kiev, despre care sunt date în secolele XII-XIII. Toponimia de origine slavă, care amintește de perioada năvălirii slavilor în teritoriile românilor este explicată în felul următor: slavii păgâni i-au alungat pe protoromâni din șesuri și văi și aceștia s-au retras în zonele împădurite și spre munți dar, după creștinarea slavilor, românii au revenit în locurile de baștină (aproximativ secolul al X-lea) și a început simbioza româno-slavă ; toponimele importante au fost transmise de
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
slavilor, românii au revenit în locurile de baștină (aproximativ secolul al X-lea) și a început simbioza româno-slavă ; toponimele importante au fost transmise de protoromâni slavilor și mai târziu au fost transmise de slavi iar românilor după revenirea acestora la șesuri. În același sens a scris și istoricul Florin Curta, arătând că în anul 814 slavii sudici au început persecutarea creștinilor, afectând probabil și spațiul creștin românesc
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
și România. O altă caracteristică a familiei este numărul mare de specii care sun cuprinse în această categorie sistematică, peste 20.000. În România sunt 25 de genuri cu 54 de specii. Acestea se întâlnesc prin păduri și pajiști de la șes sau de la munte. Unii autori încadrează Familia Orchidaceae în Ordinul Orchidales iar alții în Ordinul Asparagales. Aceste plante prezintă atât rădăcini principale cât și rădăcini adventive. Rădăcinile adventive pot fi atât subterane cât și aeriene. Rădăcinile aeriene prezintă velamen adesea
Orchidaceae () [Corola-website/Science/303425_a_304754]
-
Municipiului Timișoara. Numele localității vine de la satul din care provin primii coloniști care au fondat Freidorf-ul și care au sosit din regiunea Alsacia dintr-o așezare numită tot Freidorf. În Freidorf, fiind amplasat într-o zonă de câmpie joasă și șes, predomină cernoziomurile și solurile aluviale. Ca dovadă a faptului că satul, la fel ca întreg Municipiul Timișoara, s-a dezvoltat pe un teren mlăștinos, pânza freatică este se află la un nivel foarte ridicat, aceasta găsindu-se la o adâncime
Freidorf () [Corola-website/Science/301452_a_302781]
-
acum de o rețea feroviară conectată cu țările din străinătate. Compania austriacă Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn a construit Calea ferată Pașcani-Iași pe care a finalizat-o la 20 mai/1 iunie 1870. Gara Iași a fost construită într-o zonă mlăștinoasă de pe șesul Bahluiului, după planurile arhitectului austriac Wachter. Lucrările la clădirea gării au întârziat mult. Pentru a ieși din mlaștină, constructorii au înălțat terasamentele cu aproximativ doi metri. Aflat într-o vizită la Iași, principele Carol a inspectat gara la 21 aprilie
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
de piatră sculptată, având deasupra trei ogive, tot sculptate. Proiectul prevedea ca în ogiva centrală să fie amplasat un ceas cu cadranul transparent. Clădirea a fost văruită în roz-bombon, iar loggia era roșie; Gara Iași se afla în contrast cu zona verde (șesul Bahluiului) în care a fost ridicată, scriitorul Ion Mitican asemănând-o cu ""o cetate de foc, ridicată în mijlocul unei delte înverzite"". Clădirea gării a adăpostit și sediul firmei constructoare: Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn (LCJI). În fața Gării a fost amenajată o piață și
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
prin lunile aprilie - mai fiind alcătuită din 5 - 6 ouă de culoare albă punctate cu pete ruginii. Femela clocește de două ori pe sezon. Este o pasăre poligamă, mascul împerechinduse frecvent și cu alte femele. Iarna coboară în regiunile de șes, trăind adăpostite în parcurile orașelor. | |---Troglodytes sissonii |
Pănțăruș () [Corola-website/Science/314538_a_315867]
-
Privită în ansamblu, pe toată desfășurarea epicului, versiunea-colind a Mioriței oferă o imagine panoramică a întregului an pastoral - de la urcarea oilor la munte (primăvara) și până în momentul coborârii «la țară», toamna, în septembrie, de Ziua Crucii. În versiunea-baladă (zonele de șes din Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova), acest incipit este alterat, deoarece din noua perspectivă imaginea anului pastoral este doar parțială, remarcându-se doar retragerea oilor de pe munte, spre câmpie, spre Dunăre, pentru iernat, pe vremea marilor procesiuni de transhumanță post-medievale
Motivul urcării și coborârii oilor de la munte în „Miorița” () [Corola-website/Science/314200_a_315529]
-
rusticola") este o pasăre migratoare din familia "Scolopacidae". Clocește rar în România. Este o pasăre care trăiește în regiunile de deal și de munte, atât în munții Carpați, cât și în Dobrogea. Uneori poate fi întâlnită și în regiunile de șes. Sitarul de pădure este asemănător ca aspect cu becaținele (Gallinago gallinago), însă are ciocul mai scurt decât acestea. Este o pasăre cu o mărime între 25 și 30 de cm. Sitarii sunt păsări sperioase, fiind active în timpul amurgului. Spatele sitarului
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
cu un val de pământ. Complexul arheologic de la Tirighina-Barboși se întinde pe aproximativ 10 hectare și cuprinde vestigii ale unui castru român, un "castellum" de pământ, două necropole române, dintre care una tumulara, trei depozite de amfore, așezarea civilă din șesul Șiretului și vestigiile locuirii române din zona de vest a cartierului gălățean Dunărea. Cronicarul Miron Costin menționează fortificația în Cartea pentru descălecatul dintăiu a Țarii Moldovii, capitolul V, cu numele de "Gherghina / Gherghena" . Se poate observa similaritatea sufixului "-ghina" în
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
pe cârduri conduse de un cerb tânăr, iar femelele în cârduri separate de ciute, conduse de ciuta cea mai în vârstă. Doar cerbii foarte bătrâni sau foarte puternici trăiesc solitari. Împerecherea începe în luna septembrie, mai întâi în zonele de șes, apoi și la munte, terminându-se cu a doua jumătate a lunii octombrie. Între cerbii masculi se duc lupte aprige, pentru supremația cârdurilor de ciute. Este de reținut că în această perioadă, cerbii elimină un miros specific, ușor de perceput
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
La nord fiind delimitat de Rin și Tauber la vest de Neckar, la sud de regiunea păduroasă Schwäbisch-Fränkischer Wald și la est de Frankenhöhe. Hohenloher Ebene este traversată de râurile Kocher și Jagst cu afluenții lor, este o regiune de șes în care râurile au tăiat o albie adâncă, altitudinile maxime rareori depășesc Regiunea are o populație rară (120 loc/km²) în comparație cu alte regiuni din Germania (media fiind 230 loc/km²).
Hohenloher Ebene () [Corola-website/Science/314839_a_316168]
-
antice - daco-romană, geto-dacă sau chiar neolitică - urmate de cele medievale și moderne), demonstrând o continuitate de viață și de creație materială, în această parte a Europei, incontestabilă, acoperă practic, cvasitotalitatea ocupațiilor tradiționale: vânătoarea și pescuitul (în Delta Dunării), agricultura (de șes, de deal și de munte) și păstoritul (în hotarul satelor agricole, în zona fânețelor, în așezările de deal și cele risipite, de munte, pâna la stânile din golul alpin), pomicultura (cu "industria" oțetului și a țuicăritului), viticultura (cu industria vinăritului
Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314932_a_316261]
-
acestea au fost întreținute. Perioada se rotunjește la luni întregi în favoarea contribuabilului. ... (7) Nu sunt considerate persoane aflate în întreținere: ... a) persoanele fizice care dețin terenuri agricole și silvice în suprafața de peste 10.000 mp în zonele colinare și de șes și de peste 20.000 mp în zonele montane; ... b) abrogată; ... ---------------- Lit. b) a alin. (7) al art. 56 a fost abrogată de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
de satul Erdec-Burnu. În partea superioară străbate o vale cu pante domoale cu o lățime de 1,5 km și apoi se varsă printr-un canal cu lățimea de 300-400 m într-un golf al Lacului Catalpug din zona de șes a Câmpiei Dunării. În sezonul de vară, debitul său scade foarte mult. Apele râului Tașbunar sunt folosite pentru irigații. Principalele localități traversate de râul Tașbunar sunt satele Vaisal și Tașbunar.
Râul Tașbunar () [Corola-website/Science/317987_a_319316]
-
15 km² pe teritoriul Ucrainei) . Debitul mediu este de 2,9 m³/s, iar scurgerea medie anuală este de 91,2 milioane m³. În partea superioară străbate o regiune deluroasă din Basarabia, iar pe măsură ce coboară spre vărsare străbate zona de șes a Câmpiei Dunării. Apele râului Ialpug sunt folosite pentru irigații. Principalii afluenți sunt pe partea stângă Ialpujel (cu vărsarea în apropiere de satul Javgur) și râul Lunga (cu vărsarea în apropiere de satul Aluatu) și pe partea dreaptă Chirsova Mare
Râul Ialpug () [Corola-website/Science/317971_a_319300]
-
Săpunărița înflorește în lunile iunie-septembrie. Frunzele sunt eliptice, opuse, au 3 nervuri pe partea inferioară. Fructul este o capsulă. Săpunărița crește pe marginea drumurilor, pe lângă garduri, râuri, prin lunci, în locuri nisipoase. Este răspândită în zona de deal și de șes. Se recoltează în al doilea an de vegetație, luna august: rizomul cu stolonii și rădăcinile ce pornesc de pe rizom (Saponariae rubrae radix). Are gust dulceag mucilaginos - amărui și conține saponozide triterpenice (saporubină) care duc la micșorarea tensiunii superficiale, modifică permiabilitatea
Săpunăriță () [Corola-website/Science/323502_a_324831]
-
la est cu orașul Bney Brak. În sud-vest se mărginește cu orașul Givatayim. Zona, în principal de calcar, în care se situează Ramat Gan este o parte din regiunea de dealuri joase (având înălțimea mai mică de 100 m) din șesul Shefelat Peleshet care se întinde de la râurile Ayalon și Yarkon la vest și la nord până la Depresiunea Ono la est. Aria orașului se evidențiază prin existența a patru coline mai însemnate: "Muntele Avraham" (73m), "Muntele Shaul", "Muntele Habanim" (al fiilor
Ramat Gan () [Corola-website/Science/319897_a_321226]
-
fiilor) și Dealul Haarnavot (al iepuroaicelor). În Depresiunea aflată între "Muntele Avraham" și "Muntele Shaul" este cunoscută de locuitorii vechi ai orașului ca "Haémek" (Valea), în care se află centrul orașului de astăzi. Lângă ea se află o zona de șes, întinsă între Vale și râul Yarkon, precum și un platou sudic cunoscut sub numele de Ramat Itzhak sau Ramat Gan Bet. Zona Ramat Gan cunoaște o medie de 500 mm de ploi pe an și este așezată la o altitudine medie
Ramat Gan () [Corola-website/Science/319897_a_321226]