16,458 matches
-
nimicuri, minciuni, orgolii. Viața joacă feste, trebuie să învățăm s-o fentăm și să-i furăm trucurile. Viața e nedreaptă uneori, ea împarte cărțile dar e o cartofoare înrăită și trișează cu atuuri măsluite ascunse în mânecă. Pufăie gros cu țigara în colțul gurii, privindu-și adversarii printre gene, rânjind sarcastic, suflându-le fumul în nas. Aruncă pe masă evantaiul din cărți de joc ... cinci ași. Viața e frumoasă însă dură, joacă la cacealma. O înfruntă cine are curaj să o
EA ... VIAŢA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383928_a_385257]
-
urmă. Ca să iei un examen, trebuie mai întâi să-l dai. Dacă ți se spune că ești modest, nu te lăuda cu treaba asta peste tot. Ah, ce bine e să ieși la aer curat și să-ți aprinzi o țigară!! • Dezavantajul vinului este că face omul să încurce cuvintele cu gândurile (Samuel Johnson). • Diavolul nu suportă umorul. • Foștii mei colegi s-au schimbat atât de mult că nici nu m-au recunoscut. • Legea șobolanului: când dă de belșug, puiește. • Musca
ZICERI (215/216) – MÂNA LUNGĂ & MÂNA LIBERĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383935_a_385264]
-
suntem în ultimul an de studiu liceal, n-ar fi indicat. - Să vezi ce șuturi am să-i dau lui Sorin! Miorlăitul dracului! “Ramona în sus, Ramona în jos”! “Nu ai niște bani să-mi iau o cola sau de țigări”? “Plătești tu intrarea la film, că nu am bani la mine” și tot așa. Acum idiotul să-i ceară lui mă-sa când are nevoie, continuă ea tare supărată de vestea primită. - Dacă și tu te-ai lăsat escrocată! Ce
ROMAN , CAP. SASE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384007_a_385336]
-
mai scoteau nici un sunet. Vuietul văzduhului le amuțise glasul și le amorțise trupul. Mira se învârtea prin cameră. Neliniștea o cuprinsese. Nu putea să își ordoneze gândurile. Ce era de făcut? Avea nevoie în clipa aceea să-și aprindă o țigară. Își puse hanoracul și geaca și ieși pe balcon. Urmărea fiecare amănunt al furtunii. Parcă natura îi împărtășea agitația interioară. Se simțea una cu brazii încovoiați, tremurându-și crengile, încercând să atingă pământul. Trase cu poftă din țigară, strângându-și
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
aprindă o țigară. Își puse hanoracul și geaca și ieși pe balcon. Urmărea fiecare amănunt al furtunii. Parcă natura îi împărtășea agitația interioară. Se simțea una cu brazii încovoiați, tremurându-și crengile, încercând să atingă pământul. Trase cu poftă din țigară, strângându-și haina mai tare. Mâinile începeau să i se albească de frig. Privea spre cer, aștepta gheața din înalturi să îi pălmuie obrajii. Închise ochii. Acum, suferința fizică îi atenua greutatea din piept. Nu putea înțelege unde a greșit
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
mari responsabilități. A fost timpul în care făceai tot ce-ți trecea prin cap și, chiar dacă nu întotdeauna era ceva de care să fii mândru, nu-ți păsa, treceai peste aceste evenimente cu nepăsarea care caracterizează această vârstă. Vârsta primei țigări fumate în toaleta școlii, primei sticle cu bere, un sărut furat de către vreun coleg mai îndrăzneț după care nu regretai niciodată sau poate prima clipă când simțeai fiorii cum te cuprind în brațele vreunui partener sau partenere, din timpul unei
EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384035_a_385364]
-
familia dascălului, nu că i-ar fi elevă, astfel încât tânăra s-a așezat complet liniștită în comoditatea jilțului. Faptul că peste două zile avea să se țină olimpiada, îi crease o stare de nervozitate în ultimul timp. - Ramona, dorești o țigară? spuse deodată Sebastian, întinzându-i pachetul. Ea răspunse afirmativ, luă una fără să se mai jeneze de data aceasta, tratând gestul profesorului ca pe unul normal, uitându-se după brichetă. Aprinse detașată țigara de parcă ar fi fost într-un bar
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
nervozitate în ultimul timp. - Ramona, dorești o țigară? spuse deodată Sebastian, întinzându-i pachetul. Ea răspunse afirmativ, luă una fără să se mai jeneze de data aceasta, tratând gestul profesorului ca pe unul normal, uitându-se după brichetă. Aprinse detașată țigara de parcă ar fi fost într-un bar cu amicii săi, nu în casa dascălului, trase un fum și-l expiră, urmărindu-i rotocoalele ce se ridicau spre tavan ca un nor în adierea vântului. Îl studie pe furiș pe bărbatul
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
vântului. Îl studie pe furiș pe bărbatul din fața sa. Și-l imagina, întinzându-se lângă ea pe patul din dormitorul ei cochet, învăluind-o cu căldura trupului puternic. Li se intersectară privirile, iar Ramona tuși încurcată, coborându-și privirea spre țigara care fumega în scrumieră. Se simțea vinovată pentru fantasmele ei. În secret știa că își dorea să-l seducă pe profesor, dar mai știa și era din ce în ce mai convinsă, că nu va putea face aceasta niciodată, dar nu pentru vârsta lui
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
la ultima meditație am întârziat ca de obicei. Nu știu de ce se întâmplă de fiecare dată așa, cu toate că mereu mă străduiesc să ajung la timp. - Poate că nu te străduiești suficient Angela, o tachină din fotoliul său Ramona strivindu-și țigara de sticla scrumierei. - Aa, ai venit înaintea mea? Nu neapărat, dar cum mai puteai tu să ai timp să fumezi o țigară cu domn’ profesor, o taxă ea imediat, văzându-i scrumiera pe spătarul fotoliului în care lenevea Ramona și
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
ajung la timp. - Poate că nu te străduiești suficient Angela, o tachină din fotoliul său Ramona strivindu-și țigara de sticla scrumierei. - Aa, ai venit înaintea mea? Nu neapărat, dar cum mai puteai tu să ai timp să fumezi o țigară cu domn’ profesor, o taxă ea imediat, văzându-i scrumiera pe spătarul fotoliului în care lenevea Ramona și restul de țigară încă fumegând. Angela acum purta o fustă din material raiat din velur vișiniu, scurtă, până deasupra genunchilor, scoțând în
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
scrumierei. - Aa, ai venit înaintea mea? Nu neapărat, dar cum mai puteai tu să ai timp să fumezi o țigară cu domn’ profesor, o taxă ea imediat, văzându-i scrumiera pe spătarul fotoliului în care lenevea Ramona și restul de țigară încă fumegând. Angela acum purta o fustă din material raiat din velur vișiniu, scurtă, până deasupra genunchilor, scoțând în evidență pulpele sale frumos desenate de finețea ciorapilor lycra. Geaca din imitație de piele pe care o purta peste o maletă
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
n-ați învățat materialismul dialectic și istoric ? Ați chiulit de la ore ? Cine dracu’ credeți voi c-a fost Lenin ? Dar Stalin ? Băi p..., tu de Marx și Engels ai auzit ? Făcu o mică pauză, timp în care își aprinse o țigară Amiral cu filtru, fabricat în Târgu-Jiu. - Mă..., eu pe voi vă dau pe mâna securității. Să hotărască ei destinul vostru viitor. Silviu își ridică privirile către redactorul-șef și spuse, scrâșnind din dinți : - Informatorii securității pe care tot tovărășiile-voastre ( ca să
AUZI ? MUZICA ÎNGERILOR, IUBITA MEA ! ESTE MOMENTUL TRECERII NOASTRE ÎN UNIVERSUL SPIRITUAL … ( PARTEA A DOUĂSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383388_a_384717]
-
nevoie să nu te trezești că nu ai niciun drept pentru anii de muncă efectuați la diverse firme private. Până va sosi în gară motorul ce face cursa Mangalia - Constanța, mai sunt cincisprezece minute, așa că în timp ce Goguță mai fumează o țigară supraveghindu-mi cele două genți, eu îmi iau tichetul de călătorie pe ruta Mangalia - Iași. Plec la ședința anuală a Ligii Scriitorilor - Filiala Iași, din care fac și eu parte. În ultimul timp pentru mine s-au creat mai multe
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
lipi de matahala de urs. Lângă urs se așeză un purcel ce mânca semințe de dovleac și arunca peste tot cojile. Apoi, lângă purcel se așeză un vițel cu freza linsă, cu cărare între cornițe și, culmea, pufăia dintr-o țigară de foi (probabil foi de porumb). Mai pe urmă veni și o veveriță, ținând codița cât mai sus ca să n-o murdărească, țopăind prin fața noastră de vreo câteva ori, nervoasă că nu mai găsea loc și chițăia mereu: “Halal cavaleri
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
în felul ei de leader. E.Ț.: Aveți fericirea de-a avea alături un redutabil partener: intelectualul și poetul George Anca. Cum v-ați cunoscut? R.A.: Eram în vacanță în Bucegi, la Pârâul Rece, ieșisem la o cafea și o țigară pe terasa cabanei. Și-a apărut domnu', care venea de la Sinaia cu un grup de scriitori studenți să se producă în fața eventualilor spectatori. Și neavând el țigări și văzându-mă singură la o masă, cu pachetul plin, s-a așezat
INTERVIU CU DNA. RODICA ANCA de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383011_a_384340]
-
în vacanță în Bucegi, la Pârâul Rece, ieșisem la o cafea și o țigară pe terasa cabanei. Și-a apărut domnu', care venea de la Sinaia cu un grup de scriitori studenți să se producă în fața eventualilor spectatori. Și neavând el țigări și văzându-mă singură la o masă, cu pachetul plin, s-a așezat lângă mine și n-a mai plecat până nu le-a fumat pe toate. Ne-am prezentat, ne-am înțeles ca, în toamnă, când va veni la
INTERVIU CU DNA. RODICA ANCA de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383011_a_384340]
-
Poate cu nepotul de patru ani. Ce să spun, că n-am avut bani de culori? Că i-am dat pe avioane? Din copilărie, am citit feroce, acum mi-a slăbit vederea, nici pentru integrame nu mai am răbdare. Totuși, țigări, cafea, Discovery. Plus acest interviu (la ce mi-o fi trebuind?)... E.Ț.: Cum este să trăiești ,,în dodii,,? R.A.: Ca mai sus... Dodiile sunt ale lui Creangă, Eminescu, Brâncuși. Cu greu aș mai trăi fără ele, fără ei. Noroc
INTERVIU CU DNA. RODICA ANCA de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383011_a_384340]
-
intrat în panică: ah, ticăloasa, când mi-a furat-o?! Tâmpita dracului, a crezut că sunt un prost. Tremurând, s-a repezit la o crăpătură din zid, mascată de un tablou. Săltă tabloul și scoase din crăpătură un pachet de țigări, unde era ascunsă cheia de rezervă. Când trase de ușa grea a seifului și văzu caseta unde ținea banii și că este goală, simți un nod în gât, care-i blocă răsuflarea. Ochii i se-ncețoșară, începu să facă spume la
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
am executat misiunea. Flagrantu’ a fost al celor de la județ. Treaba lor. Dacă ne punea pe noi să oprim camioanele ne ciuruia interlopii, sau trecea peste noi. --Bă, deșteptule! Nu-ți dai seama ce-am pierdut, dacă erau încărcate cu țigări sau băuturi? Închipuiește-ți niște sticle cu coniac franțuzesc. D-ăla...Napoleon. Ai băut vreodată? --Nu, șefu’! --Am ratat ocazia, băi, Bârneață. --Nu mă interesează. Noi ne-am îndeplinit misiunea, șefu’. Cum ajung acasă mă arunc în pat că sunt frânt
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
atunci când nimic nu îți aduce bucuria și satisfacția zilei încheiate?Câte dureri și insatisfacții blochează drumul spre fericire?... XXX. ILUZIE SAU VIS, de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016. ... viața... iluzie sau vis scrum de țigară spulberat de vânt fir de nisip într-un ocean de apă rămășițe de praf într-un deșert încins urma unui pas grăbit pe asfalt bătaia fierbinte a unei inimi ore trecute, minute fugare, clipe furate viața... iluzie sau vis scrum
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
pierdute într-un ocean agitat bătaia fugară a unei inimi rătăcită în clipe furate minute trecute în adierea unui timp relativ viața... iluzie optică într-un univers paralel ... Camelia Constantin iunie 2016 ... Citește mai mult ... viața... iluzie sau visscrum de țigară spulberat de vântfir de nisip într-un ocean de apărămășițe de praf într-un deșert încinsurma unui pas grăbit pe asfaltbătaia fierbinte a unei inimiore trecute, minute fugare, clipe furateviața... iluzie sau visscrum de nisip într-un deșert încinsurme de
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
pentru trecerea vreunui examen. Așa gândeau însă și ceilalți profesori universitari, colegii de catedră. Era epoca socialistă și mită luau, de obicei, doar secretarele unor instituții, pentru a urgenta eliberarea unor acte și consta, de obicei, într-un pachet de țigări străine sau cafea naturală. Se putea rezolva ìnsă problema și fără nicio șpagă. Ziua examenului veni curând. Cerințele și nivelul de pregătire pentru a promova examenul de ALGAED erau foarte ridicate. Era necesar ca subiectele să fie cunoscute în totalitate
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
numele adevărat ar trebui să fie Pleșoianu, așa cum se numeau ”neamurile„ lui. Angajații căminului începuseră să se poarte frumos cu Gilă, de când familia aceasta de oameni cu dare de mână îl vizita. De fiecare dată ”rudele„ aduceau 2-3 pachete cu țigări, un pachet de cafea, pe toate le lăsau supraveghetorului, acesta le împărțea „frățește„ cu ceilalți colegi. Mama Lăzărica tocmai se sculase, apucase să se spele pe față, să-și spună rugăciunea și să înghită o gură de aghiazmă, când telefonul
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
și-și încălzeau mâinile înghețate. Căciulile din blană de oaie erau scuturate de zăpadă direct pe podea, când mâinile se dezmorțeau, scoteau tabachera cu tutun și foița, dacă nu aveau, mergea și o bucată de ziar, și-și făceau o țigară.Mereu a fost fascinat, de faptul că știau câte fire de tutun să prindă între degetele noduroase de la muncă și reumatisme, cum îl răsfirau pe foița, apoi o răsuceau și cu limba îi umezeau o margină, pe care o lipeau
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]