6,323 matches
-
consecinței („Socrate este muritor“) ar atrage după sine falsita tea premisei („Socrate este om“). În astfel de situații, discuția urmează a fi dusă în alți termeni și pe o altă cale decât cea oferită de o schemă formală. 12. L’absurde, c’est l’autre Aș observa în această chestiune și un alt lucru. Cu fiecare nouă etapă în percepția de sine și a propriei lumi, devin active, după cum știm, alte imagini și credințe. Iar unele dintre credințele vechi - și ideile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ceea ce se petrece de obicei când lumea celuilalt, a celui străin, aduce în față diferențe cu adevărat radicale. Astfel de diferențe nu sunt decât arareori resimțite ca pașnice, inofensive (Tzvetan Todorov). De regulă, par să 88 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ascundă ceva suspect, un potențial apt să neliniștească. Iar ceea ce neliniștește în acest fel capătă imediat semn negativ. Însă pentru a vedea în lumea celuilalt însăși sursa răului, in fernul ca atare (JeanPaul Sartre), e nevoie mai întâi să o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Lucru im portant, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 89 80. . 81. aceste credințe nu sunt niciodată simple sentințe sau răspunsuri la anumite întrebări. În consecință, nu se supun distincției adevărat/fals. Mai mult chiar, nu sunt prin ele în sele logice sau absurde. Acest fapt nu ne împiedică totuși să socotim adesea absurde ideile și credințele celorlalți. În loc să vedem cum sau născut și ce întrebări susțin, cum sunt ele însele active, ne întrebăm imediat cu privire la adevărul lor și la sensul lor logic. Și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
credințe nu sunt niciodată simple sentințe sau răspunsuri la anumite întrebări. În consecință, nu se supun distincției adevărat/fals. Mai mult chiar, nu sunt prin ele în sele logice sau absurde. Acest fapt nu ne împiedică totuși să socotim adesea absurde ideile și credințele celorlalți. În loc să vedem cum sau născut și ce întrebări susțin, cum sunt ele însele active, ne întrebăm imediat cu privire la adevărul lor și la sensul lor logic. Și constatăm atunci, în grabă, că unele nu pot fi socotite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ce întrebări susțin, cum sunt ele însele active, ne întrebăm imediat cu privire la adevărul lor și la sensul lor logic. Și constatăm atunci, în grabă, că unele nu pot fi socotite nici măcar rezonabile. Iar dacă dorim să dăm exemple de idei absurde, ne orientăm imediat către zona de viață a celuilalt, a celui străin, convinși fiind că acolo vom găsi destule absurdități elocvente, strălucitoare. Sa impus deja un reflex vechi, ce constă în a identifica absurdul ca atare în lumea mentală a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
adâncul echivoc al voinței de viață. Prejudecata pe care o sesizează Montaigne („Adevăr dincoace de Pirinei, eroare dincolo“) va lua între timp nenumărate forme. Lucrurile se complică și mai mult când cele de „dincolo“, socotite 90 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE false sau absurde, se insinuează deja „dincoace“, și invers. Francis Bacon, de exemplu, ca și Voltaire mai târziu, excelează în a denunța tot felul de „absurdități“ proprii celor de dinaintea sa. Fie că se referă la omul antic, fie la cel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
voinței de viață. Prejudecata pe care o sesizează Montaigne („Adevăr dincoace de Pirinei, eroare dincolo“) va lua între timp nenumărate forme. Lucrurile se complică și mai mult când cele de „dincolo“, socotite 90 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE false sau absurde, se insinuează deja „dincoace“, și invers. Francis Bacon, de exemplu, ca și Voltaire mai târziu, excelează în a denunța tot felul de „absurdități“ proprii celor de dinaintea sa. Fie că se referă la omul antic, fie la cel oriental, modernul simte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fi sesizată atât sub forma unei moșteniri active, deși estompate, cât și în reactivarea unor criterii după care nonsensul este identificat și proscris. De regulă, destule gesturi și credințe străine ne apar lipsite de sens. Uneori le percepem ca nemijlocit absurde. De ce atunci să nu apară astfel și propriile noastre credințe în ochii altora? În definitiv, de ce nu am recunoaște ca absurde în propriii noștri ochi unele dintre credințele noastre? De pildă, credința întrun progres tehnologic sigur și fără limite. Sau
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și proscris. De regulă, destule gesturi și credințe străine ne apar lipsite de sens. Uneori le percepem ca nemijlocit absurde. De ce atunci să nu apară astfel și propriile noastre credințe în ochii altora? În definitiv, de ce nu am recunoaște ca absurde în propriii noștri ochi unele dintre credințele noastre? De pildă, credința întrun progres tehnologic sigur și fără limite. Sau credința că istoria poate fi eliberată prin intervenția mesianică a unor oameni. Eventual credința că suntem stăpânii solitari ai propriului destin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
crize și sciziuni în viața conștiinței. Privite în ele însele, nu sunt nici cu sens și nici lipsite de sens. Le socotim evidente doar întrucât neam obișnuit cu ele. În măsura în care sunt investite cu un sens exclusiv, pot duce la consecințe absurde. Cât de absurde și în ce sens al cuvântului, trebuie văzut din nou cu fiecare caz în parte. Violentarea unor credințe de durată poate oricând genera sentimentul a ceva absurd. Așa sa întâmplat, cum se știe, la începuturile epocii creștine
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în viața conștiinței. Privite în ele însele, nu sunt nici cu sens și nici lipsite de sens. Le socotim evidente doar întrucât neam obișnuit cu ele. În măsura în care sunt investite cu un sens exclusiv, pot duce la consecințe absurde. Cât de absurde și în ce sens al cuvântului, trebuie văzut din nou cu fiecare caz în parte. Violentarea unor credințe de durată poate oricând genera sentimentul a ceva absurd. Așa sa întâmplat, cum se știe, la începuturile epocii creștine, când au loc
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
însă nu ar trebui să mire pe nimeni. A vedea întro credință religioasă, mai ales străină, ceva aberant, acest lucru e ușor de întâlnit și în lumea de astăzi. Nu doar credințele străine - mai ales religioase - pot să ne apară absurde. Știm ce sa spus la un moment dat cu privire la propozițiile filozofice, în speță cele metafizice. Întrucât ar include termeni fără semnificație și ar fi neverificabile empiric, ele sar situa în afara sensului. Nu mai pot fi considerate nici măcar false, ci pur
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dat cu privire la propozițiile filozofice, în speță cele metafizice. Întrucât ar include termeni fără semnificație și ar fi neverificabile empiric, ele sar situa în afara sensului. Nu mai pot fi considerate nici măcar false, ci pur și simplu lipsite de sens (sinnlose). Sau absurde (widersinnige), când se opun însăși posibilității sensului. 92 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 85. 86. Având în vedere câteva propoziții din scrierea lui Martin Heidegger Ce este metafizica?, analistul se întreabă dacă „opoziția [sa] față de logică“ mai poate să însemne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
semnificație și ar fi neverificabile empiric, ele sar situa în afara sensului. Nu mai pot fi considerate nici măcar false, ci pur și simplu lipsite de sens (sinnlose). Sau absurde (widersinnige), când se opun însăși posibilității sensului. 92 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 85. 86. Având în vedere câteva propoziții din scrierea lui Martin Heidegger Ce este metafizica?, analistul se întreabă dacă „opoziția [sa] față de logică“ mai poate să însemne o cercetare sobră, riguroasă. Însă nu se întreabă dacă se poate vorbi de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Editura Enciclopedia RAO, București, 2009.</ref> Are în vedere la un moment dat enumerarea haotică, prin care se pune în scenă eterogenul absolut. „Un text fermecător este de pildă acel jocus monachorum numit Coena Cypriani, în care, făcând gesturi total absurde în timpul unei festivități, apar toate personajele biblice... Cert este că evenimen tele care se înlănțuie nu păreau absurde cititorilor vremii, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 93 87. din moment ce fiecare personaj făcea ceva care, întrun chip oarecare, îl asocia cu povestirea biblică; dar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pune în scenă eterogenul absolut. „Un text fermecător este de pildă acel jocus monachorum numit Coena Cypriani, în care, făcând gesturi total absurde în timpul unei festivități, apar toate personajele biblice... Cert este că evenimen tele care se înlănțuie nu păreau absurde cititorilor vremii, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 93 87. din moment ce fiecare personaj făcea ceva care, întrun chip oarecare, îl asocia cu povestirea biblică; dar, pentru cine o citește acum, această enumerare ni se înfățișează delicios de haotică...“<ref id="88">Ibidem, p.
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
87. din moment ce fiecare personaj făcea ceva care, întrun chip oarecare, îl asocia cu povestirea biblică; dar, pentru cine o citește acum, această enumerare ni se înfățișează delicios de haotică...“<ref id="88">Ibidem, p. 321.</ref> Ceea ce înseamnă că sentimentul absurdului are legătură, în unele cazuri, cu percepția a ceva complet străin. În locul unor posibile motivații vezi doar ceva haotic, o lume a cărei logică pare absentă sau aberantă. Deși nesigură, distincția între cele cu sens și cele lipsite de sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
idei. Voi da un exemplu în această privință, poate nu cel mai potrivit. Pledând pentru un anume înțeles al edificării de sine, Richard Rorty pune în discuție supoziția mai veche a „fundamentului ultim“, ce pretinde să justifice orice realitate. Este absurdă din punct de vedere logic atâta vreme cât, deși caută să justifice orice, nu se poate justifica pe sine. Este absurdă și în privința vocabularului de care ține, cu pretenția lui de a se referi nemijlocit la realitate. Platon ar fi emblematic în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
edificării de sine, Richard Rorty pune în discuție supoziția mai veche a „fundamentului ultim“, ce pretinde să justifice orice realitate. Este absurdă din punct de vedere logic atâta vreme cât, deși caută să justifice orice, nu se poate justifica pe sine. Este absurdă și în privința vocabularului de care ține, cu pretenția lui de a se referi nemijlocit la realitate. Platon ar fi emblematic în această privință. Noțiunea sa de adevăr se dovedește astăzi absurdă („the Platonic notion of Truth itself is absurd“). Nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
justifice orice, nu se poate justifica pe sine. Este absurdă și în privința vocabularului de care ține, cu pretenția lui de a se referi nemijlocit la realitate. Platon ar fi emblematic în această privință. Noțiunea sa de adevăr se dovedește astăzi absurdă („the Platonic notion of Truth itself is absurd“). Nu are în atenție o stare concretă a vieții comune. Dimpotrivă, pre feră o descriere simplu speculativă, aparent ideală, ce ar exclude orice altă descriere posibilă. Însă cine și cum anume ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
concretă a vieții comune. Dimpotrivă, pre feră o descriere simplu speculativă, aparent ideală, ce ar exclude orice altă descriere posibilă. Însă cine și cum anume ar putea postula un adevăr unic, în sine? Desigur, întrebarea 94 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 88. 89. lui Rorty este de bun simț, rezonabilă, cel puțin în primă instanță. Poate să se ivească în mintea oricărui cititor, cel puțin la o primă întâlnire cu paginile filozofului grec. Doar că, în prealabil, ar trebui să te
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
face să credem că Platon a gândit cu privire la adevăr și la modul dezirabil de viață exact așa cum gândim noi acum? Credințele care îi susțin propriile între bări nu mai sunt credințele noastre. Câtă vreme unele dintre afirmațiile sale nu apăreau absurde celor care, în Atena acelui timp, îl auzeau vorbind, este hazardat acum să afirmăm absurditatea lor necondiționată. De fapt, ar fi absurde în mintea cui și cu privire la ce fel de viață omenească? Mai potrivit ar fi, probabil, să vedem care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
îi susțin propriile între bări nu mai sunt credințele noastre. Câtă vreme unele dintre afirmațiile sale nu apăreau absurde celor care, în Atena acelui timp, îl auzeau vorbind, este hazardat acum să afirmăm absurditatea lor necondiționată. De fapt, ar fi absurde în mintea cui și cu privire la ce fel de viață omenească? Mai potrivit ar fi, probabil, să vedem care este modul său de înțelegere și dacă acesta a răspuns unor așteptări ale comunității de atunci. Lectura pe care o practică Rorty
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ceea ce nu a fost, nu este și nu va fi niciodată. Și nu poate fi întors din drumul său, căci sar fi predat cu totul unei idei pure, speculative. Întradevăr, e cât se poate de ușor al vedea pe celălalt absurd, imposibil în ceea ce propune și neinteligibil în ce spune. Ca și cum ar fi străin cu totul de orice viață sensibilă și de orice logică a vieții. Însă cum se naște o asemenea imagine cu privire la celălalt? Să fie vorba doar de un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
obișnuit să spu nem și să credem. Cu această distanță, am putea fi uluiți de ceea ce se ascunde în obișnuințele noastre cele mai intime, de ceea ce ne face o nesfârșită plăcere să spunem. Până atunci însă locul privilegiat al celor absurde va fi văzut în credințele și spusele celuilalt. Firește, raportarea la celălalt și identificarea nonsensului care iar fi propriu cunoaște complicații nesfârșite. Nevoia de identificare a nonsensului se afirmă, în definitiv, din orice loc posibil. Știm că ideile și credințele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]