4,780 matches
-
substanță, dintre omul de cultură, de studiu și bibliotecă și activist, a luat în ultimul timp forme acute, dramatice, și ele explică în bună parte hemoragia inteligenței și culturii românești care exasperată pleacă, din nefericire, peste hotare. De o parte activistul cultural, suficient, superior, arogant și abuziv, deținător al puterii și al avantajelor ei. De cealaltă, omul de cultură, dominat, timorat, desconsiderat, umilit, fără putere de decizie, victimă a birocrației și ierarhiilor oficiale. Conflictul de valori este profund și de rezolvarea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și nu are nici o operă literară, G. Macovescu este lipsit de considerație și de audiență reală și în fața organelor de partid. Față de acestea din urmă, el a adoptat totdeauna o atitudine servilă, de soldat credincios, fără personalitate, o poziție de activist modest, nu de C.C. și nici măcar de Capitală, ci de raion de provincie. Suntem departe, foarte departe, de atitudinea demnă a lui Zaharia Stancu care, la faimoasa ședință din octombrie 1970 (când A.E. Baconsky a ținut un discurs memorabil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în legătură cu evoluția situației din Polonia, precum și cu viitoarea politică a administrației Reagan. Episodul N. Dragoș, fostul director al Luceafărului, revista Uniunii, care refuza să execute indicațiile conducerii sale, înlocuit în cele din urmă nu cu un scriitor, ci cu un activist de partid, un anume Nicolae Dan Fruntelată, sau episodul Dan Hăulică, destituit abuziv, peste capul Uniunii, de la conducerea Secolului XX și reintegrat în condiții la fel de obscure, dovedește că întregul aparat literar redacțional este considerat ca fiind subordonat exclusiv partidului. Aceasta
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
organizației de partid a fost încercată recent, în luna noiembrie, și în cadrul Uniunii Artiștilor Plastici. Aceștia, mai demni, nu s-au prezentat însă la ședință, care, deocamdată, n-a mai putut avea loc. Același antagonism dintre vechile cadre staliniste, dintre activiștii culturali, și restul creatorilor pe deplin conștienți că ei reprezintă adevărata cultură română se manifestă și în domeniul științelor sociale. La 5 septembrie 1980, cu prilejul unei consfătuiri la București a cadrelor filozofice din învățământul superior, filozoful stalinist Pavel Apostol
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a preferat să-și dea demisia. Fapt și mai remarcabil: întregul colectiv al acestui volum s-a solidarizat cu șeful său. Acad. Pippidi o autoritate internațional recunoscută în domeniul epigrafiei greco-latine n-a acceptat, și spre onoarea sa, rolul de activist istoric pur propagandistic. Soarta tot mai precară a o serie de valoroase publicații literare și științifice, subminate, dezorganizate, nepopularizate, abia tolerate, dovedește același clivaj existent între cele două culturi: oficială și reală. Secolul XX, de sub conducerea lui Dan Hăulică, este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
omagiale, festiviste și patriotarde. El are, deci, încă vie noțiunea artei, a poeziei neangajate, a libertății inspirației. Ba mai mult, recent, în numărul din octombrie al revistei Familia, Adrian Păunescu publică poezia Gramatică și diatriba împotriva Analfabeților, altfel spus contra activiștilor culturali, texte de inspirație net deosebită de Cântarea României. Numărul cu pricina din Familia a fost retras, de altfel, de pe piață, iar Analfabeților circulă în còpii manuscrise și dactilografiate în toată țara (...). Cât privește bizantinismul și duplicitatea lui Vasile Nicolescu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
generație culturală era doar fundamental oportunistă, iar ireversibilitatea trecea în ochii săi ca o situație poate tranzitorie, de fapt, nu același lucru se poate spune despre generația intelectuală tânără, formată sub ceaușism. Regimul a produs din plin o pătură de activiști culturali (scriitori, publiciști, cadre didactice etc.) care neavând alt orizont cultural au crezut efectiv, și mai cred poate și azi în continuare, că o altă cultură în afară de Partid, de Ceaușescu, nu există, nu poate exista. Că ea este definitivă și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cultură, mobilizați unii la Școala de literatură, prin redacții, pe la diferite instituții culturale, la Cântarea României, în Uniuni de creație, toate de pură inspirație și schemă de organizare stalinist-sovietică. S-a ajuns astfel la tipul de scriitor funcționar de stat, activist cultural de partid și de stat, salarizat de stat. El nu cunoaște și nu recunoaște un alt stil și o altă formulă publicistică și de viață. în conștiința lui, ea era și este singura posibilă, acceptabilă, imaginabilă. Noțiunea scriitorului liber
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
prin această categorie, creatorii de valori spirituale și cei ce exprimă, sub orice formă, idei. înainte de 1989, ei aveau când aveau doar un rol pur decorativ, partinic protocolar într-un fel, propagandiști totdeauna. De cele mai multe ori, ei se confundau cu activiștii de partid, ceea ce le conferea un statut cu totul diferit. în împrejurările actuale, rolul lor este mult mai important și semnificativ. în marea lor majoritate, ei sunt în opoziție. Există și o categorie importantă de eterni oportuniști, camuflați sub eticheta
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
un rol mai activ și în forurile de decizie. Or, începând tocmai de la acest nivel, al practicii politice interioare de partid, încep neînțelegeri și antagonisme latente sau declarate. Riscul respingerii reciproce este mare. Omul politic, să-i spunem de tip activist, empiric, are dificultăți și rezerve reale de a colabora efectiv cu intelectualii, care vin într-un partid sau altul. Iar aceștia din urmă nu se simt mai niciodată bine într-un astfel de mediu. Este o situație obiectivă, regretabilă sau
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a tehnicității luptei politice. în fața unui mare aparat de consilieri, servicii și specialiști, de fapt al întregului aparat de stat modernizat, ce structuri mai mult sau mai puțin analoage, corespunzătoare, opune Convenția? Bunele sale intenții sunt evidente. Dar în fața vechiului activist rutinat și fără scrupule, doar buna credință și caracterul inocent sunt victime sigure. Și, apoi, încă o schimbare de mentalitate a intelectualului tânăr care intră în politică. Conflict evident de generație: el nu mai acceptă transformarea sa în simplu activist
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
activist rutinat și fără scrupule, doar buna credință și caracterul inocent sunt victime sigure. Și, apoi, încă o schimbare de mentalitate a intelectualului tânăr care intră în politică. Conflict evident de generație: el nu mai acceptă transformarea sa în simplu activist, sub ordinele lui X sau Y, fără alte competențe decât unele state de servicii. Au existat și polemici și reacții dure pe această temă, desigur iritantă, dar care are nu mai puțin explicația sa profundă. Un specialist tânăr, capabil, cu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
respectiv festivismul patriotard și șovin) este ultimul refugiu al cadrelor vechiului regim, al ideologilor și poeților oficiali, al jurnaliștilor de partid. El are încă ecou în masele rurale, etniciste și structural izolaționiste, în păturile rurale proaspăt urbanizate, în rândurile foștilor activiști de partid regrupați în partide neocomuniste și naționaliste. Opoziția, practic decimată timp de decenii de regimul represiv comunist, este încă destul de slabă. Mentalitatea democratică, pluralistă, nu este încă dominantă în România postceaușistă. Ea nu are deocamdată suficientă greutate și energie
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
toate instituțiile culturale oficiale sunt conduse de cadre ale vechiului regim. în unele dintre ele, o serie de funcționari culturali îndepărtați după 22 decembrie revin în forță și cu gesturi de revanșă. Situația de la Ministerul Culturii, încadrat numai cu foști activiști și culturnici ceaușiști, este deosebit de elocventă în această privință. 4. Foarte semnificativă este și poziția omului de cultură în general, a scriitorului în special. Se confruntă din ce în ce mai precis două mentalități radical contradictorii. Dominantă este, încă, deocamdată, mentalitatea scriitorului oficial, dar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
omului într-un regim democratic pluralist, deschis Europei. Acesta ar fi cadrul general, condiția sa de bază. Ea va produce și bunăstarea economică fără de care, iarăși, nu este posibilă creația culturală liberă. Nu o cultură de funcționari de stat, de activiști culturali, ci de creatori liberi, de liberi producători individuali de cultură. Nu dirijată, nu planificată, nu aservită puterii politice. Nu mai dorim pentru nimic în lume o cultură totalitară, în sens unic, propagandistică, festivistă. Vrem dispărut pentru totdeauna kitsch-ul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
același spirit oficial partizan, al Salonului național de carte 7. Nu încercăm, nici pe departe, un inventar complet al unor astfel de manifestări. Reținem doar sensul lor esențial: dirijist și normativ, birocratic și represiv, tipic oficializării culturii. Portretul robot al activistului cultural Problema n-a fost încă studiată atent și în profunzime. Uneori ea este doar atinsă în unele texte pamfletare, memorialistice, jurnale și, destul de rar, în polemici literare. De cele mai multe ori, ea nu are decât un caracter anecdotic. Este vorba
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
utecist care, din fericire, nu și-a îndeplinit sarcina de partid. Dar Coloana s-a ales cu fisuri foarte serioase, ce n-au fost, nici până azi, restaurate. La un nivel mai jos, în genere provincial, al portretului robot al activistului oficial (redactor șef de revistă, director de editură, șef al Inspectoratului de cultură etc.), aceste note tipice se agravează. Cei ce l-au cunoscut, obligați, într-un fel sau altul, să lucreze cu el, nu vor uita niciodată amestecul specific
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și simbolizare (în toate sensurile) a ordinii stabilite. Concepută și instaurată ca eternă, ierarhia corespunzătoare va fi considerată și impusă ca definitivă. Aniversările și premierile solemne devin forme tipice de consacrare. Contestarea sa echivalează cu însăși subversiunea și destabilizarea sistemului. Activistul cultural este expresia directă, promotorul și gardianul inflexibil al acestei ierarhii oficiale. Este unul din fenomenele cele mai greu perceptibile de către intelectualii occidentali. Venind, uneori, la noi și în trecut, ei credeau că interlocutorii lor, aproape exclusiv din sfera oficială
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a și spus). Portretul său moral (nu-i discutăm acum și talentul, real sau mai puțin real, într-un caz sau altul) este ceva mai complex decât pare la prima vedere. Nu avem de a face, totuși, cu un simplu activist. Amorul propriu, conștiința de sine, alimentată și de o anume activitate culturală, sunt ulcerate, în primul rând, de nerecunoașterea confraților cu alte criterii de selecție. Adevărata conștiință estetică a generației se exprimă prin acești adversari. Excluderea din palmaresul și ierarhia
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pasionat al unor asemenea lecturi. Am descoperit repede nișa literaturii ecologiste, limitat, desigur, de accesul la informație într-un regim comunist. După anul 1989 am profitat din plin de libertatea de informare, astfel încât am dat plinătate pasiunii mele, atât ca activist al mediului în societatea civilă, cât și ca teoretician. Anumite oportunități profesionale m-au avantajat și au venit în întâmpinarea acestei pasiuni pentru natură. După ce am avut ocazia să susțin diverse conferințe sau să lucrez în proiecte destinate protecției mediului
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
care își procură astfel hrana. În istoria umanității a existat o perioadă în care supraviețuirea era asigurată prin practicarea vânătorii de subzistență; • vânătoare sportivă, cu rolul de a asigura satisfacția sportivă a vânătorilor, corelată în ultima vreme, urmare a acțiunilor activiștilor de mediu, cu vânătoarea terapeutică sau cea de subzistență. Acest tip de vânătoare nu răspunde unor nevoi fundamentale sau primare, așa cum ar fi procurarea hranei, ci asigură plăcerea sau petrecerea timpului liber. Vânătoarea sportivă este apreciată de unii teoreticieni ai
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
plăcere este normal, chiar natural, am putea spune. În sălbăticie, animalele luptă pentru supraviețuire. Oamenii au fost eficienți în propria luptă pentru supraviețuire și nu trebuie să ne fie rușine în a exploata reușita noastră în procesul de selecție naturală. • Activiștii pentru drepturile animalelor. Argumente pentru. Ecologiștii dau dovadă de simț civic și responsabilitate în acțiunile întreprinse. Faptul că un număr mic de extremiști s-au atașat cauzei eliberării animalelor nu afectează negativ ideea de bază a mișcării. Argumente contra. Activiștii
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Activiștii pentru drepturile animalelor. Argumente pentru. Ecologiștii dau dovadă de simț civic și responsabilitate în acțiunile întreprinse. Faptul că un număr mic de extremiști s-au atașat cauzei eliberării animalelor nu afectează negativ ideea de bază a mișcării. Argumente contra. Activiștii drepturilor animalelor sunt ipocriți și extremiști cărora nu le pasă de viața oamenilor. Respectul față de animale este rezonabil, însă a vorbi despre "drepturile" acestora este un semn de extremism și iraționalitate. Unele organizații ecologiste se angajează în acțiuni care duc
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
doar spectatori la acest schimb interactiv. Ceilalți - fermenții autentici ai schimbării, fondatorii, constructorii, promotorii gândirii critice liberale -, cei care propun o raționalitate productivă și Încrederea În valori, nu sunt Însă atât de vizibili, n-au puterea și vitalitatea demolatorilor și activiștilor. Realizările lor sunt adesea complexe din punct de vedere cognitiv, inaccesibile consumatorilor de joc mediatic, nespectaculoase, plictisitor de raționale; sunt puțin gustate și nu provoacă dorința de identificare. Societatea are nevoie de timp să-i Înțeleagă și să-i urmeze
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Întreaga producție, adesea de a dispune de bunurile confiscate. Expoziția Înfățișează tocmai aceste momente dramatice: arestări și condamnări, marginalizarea și demonizarea „dușmanilor”. Orice Încetinire a ritmului colectivizării era pusă pe seama chiaburilor reacționari. Aceștia erau etichetați drept „contrarevoluționari”, iar Gheorghiu-Dej recomanda activiștilor să fie fără milă cu ei, „să fie tare bătuți”, să fie puși În imposibilitatea de a mai reacționa: să li se „frângă gâtul și șira spinării”. Desigur, nu numai În sens metaforic. La Iași, celor 8% dintre țăranii care
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]