10,786 matches
-
grupuri sociale, mai ales muncitorești, ale căror aspirații le traducea, el și-a pus, în schimb, amprenta pe societate. Nașterea în decembrie 1920, în timpul congresului de la Tours, o majoritate a delegaților Secției Franceze a Internaționalei Muncitorești (SFIO) se hotărăște să adere la Internaționala Comunistă* (IC); marcați de experiența războiului*, critici ai socialiștilor care au participat la guvernările Uniunii sacre, revoltându-se împotriva societății și ordinii stabilite, aceștia sunt uluiți de Revoluția rusă și puterea bolșevică. Nașterea Partidului Comunist - Secția Franceză a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
congresul extraordinar de la Bologna din 1990, în cadrul căruia s-a exprimat o puternică opoziție, ultimul congres al PCI se desfășoară la Rimini în februarie 1991. Imensa majoritate a delegaților hotărăște să formeze Partidul Democratic de Stânga (PDS) care cere să adere la Internaționala Socialistă. Trei luni mai târziu, ortodocșii se regrupează în Rifondazione Comunista, membru al Partidului Stângii Europene*. PDS pierde un mare număr de aderenți ai ex-PCI și nu obține decât 16% din sufragii în 1992. Dar se impune rapid
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
noi Internaționale Comuniste* și nici revenirea la mișcarea comunistă internațională*, ci se vrea o rețea europeană deloc rigidă. Nu a dobândit încă o adevărată capacitate de mobilizare europeană. Motivele sunt ideologice și strategice: într-adevăr, cele mai multe dintre PC ortodoxe, care aderă tot la marxism-leninism și se definesc ca niște partide de avangardă proletară, au refuzat să adere sau nu au decât un rol de observator, estimând că „Manifestul Partidului Stângii Europene”, adoptat în mai 2004, nu se înscrie îndeajuns în perspectiva
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
deloc rigidă. Nu a dobândit încă o adevărată capacitate de mobilizare europeană. Motivele sunt ideologice și strategice: într-adevăr, cele mai multe dintre PC ortodoxe, care aderă tot la marxism-leninism și se definesc ca niște partide de avangardă proletară, au refuzat să adere sau nu au decât un rol de observator, estimând că „Manifestul Partidului Stângii Europene”, adoptat în mai 2004, nu se înscrie îndeajuns în perspectiva anti-capitalismului. Puternice disensiuni au apărut astfel în timpul întâlnirii de la Atena, din 2005: Die Linke - PDS, purtător
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
intensitate în anii 1970, puterea militară a blocului comunist, năruirea speranțelor într-o intervenție eliberatoare occidentală, relativa ameliorare a condițiilor economice fac ca o mare parte a populațiilor democrațiilor populare să nu mai nădăjduiască, să se ralieze regimului ori să adere sincer la acesta. Opozițiile se situează în sectoare limitate ca bisericile, care dobândesc un statut de dușman privilegiat. Mulțumită întăririi securității frontierelor, tentativele de fugă devin tot mai rare, iar sosirea unor documente și a unor informații susceptibile să susțină
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunismului, exportarea acestui sistem politic și social, remodelarea ordinii internaționale pornind de la propriile valori, norme și reguli. Dar, pentru atingerea acestui scop, partide-state și PC de opoziție sunt constrânse să se insereze în sistemul relațiilor internaționale și, prin urmare, să adere cel puțin formal la sistemul de norme și de valori pe care le combat. Acestei dualități a obiectivelor îi corespunde o dualitate a mijloacelor. Insurmontabila dilemă a politicii externe comuniste Obiectivul revoluționar necesită implementarea unor structuri paralele, uneori clandestine, menite
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai emblematică ilustrare a acestui fenomen. Mai mult, o socializare prea îndrăzneață provoacă, în interiorul sistemului comunist, contestare, așa cum a dovedit-o mai ales disputa revizionismului între URSS și China. în realitate, dilema este de nedepășit. Fie partidul-stat sfârșește prin a adera la ordinea internațională, dar își pierde legitimitatea; fie rămâne un outsider, dar costul contestării devine insurmontabil pe termen lung. URSS este cel mai bun exemplu în acest sens. Stat paria în anii 1920 și marginalizat în anii 1930, face un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
celei de-a II-a Internaționale -, Vera Zasulici și Pavel Axelrod. Ei se exilează în 1883 în Elveția unde înființează grupul Eliberare a Muncii din care se va ivi, în 1898, Partidul muncitoresc social-democrat din Rusia (POSDR) la care va adera Lenin. în mod paradoxal, acești socialiști cu un marxism* ortodox sunt dezmințiți de Marx care nu numai că aprobă asasinarea lui Alexandru al II-lea și-i consideră pe social-democrați drept „doctrinari”, dar, în 1882, estimează că „sistemul actual [în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
începe atunci cariera de revoluționar, sub pseudonimul Koba. Printre social-democrații* caucazieni, își dobândește în curând o reputație de intrigant fără scrupule. Ca urmare a unei greve din 1903, Koba este arestat, dar în decembrie 1903, îl întâlnește pe Kamenev și aderă la facțiunea bolșevică a Partidului Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (PMSDR). în decembrie 1905, Koba îl întâlnește pentru prima oară pe Lenin* în Finlanda și atrage atenția acestuia. După ce organizase, la începutul lui 1906, asasinarea guvernatorului militar al Caucazului, își folosește
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
conducătorii TUC, opoziție căreia i se alătură Harry Pollitt, viitor secretar general al PC din Marea Britanie. în SUA, sindicalistul Earl Browder va deveni secretarul general al PC american. în Spania, conducătorii Confederației Naționale a Muncii (CNM), conduși de Angel Pestana, aderă la ISR; după efectuarea, în 1920, a unei călătorii în Rusia bolșevică, însă, unde au constatat supunerea sindicatelor față de putere, își recuză adeziunea. Această retragere constrânge minoritatea comunistă, condusă de Andreu Nin, să organizeze nuclee comuniste în CNM - anarhistă - și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
FSM), care grupează sindicatele țărilor cu regim comunist și încearcă să-și ralieze anumite confederații sindicale ce funcționează în democrații. Odată cu Războiul Rece, însă, eșecul este izbitor în SUA, Marea Britanie, RFG, Belgia și în țările scandinave, ale căror centrale sindicale aderă la Confederația Internațională a Sindicatelor Libere (CISL), fondată în 1949 și având la bază principiul independenței sindicalismului. în Italia, comuniștii creează din nou și conduc Confederation general del lavoro (CGL). în Franța, comuniștii pun stăpânire, în 1946, pe conducerea CGM
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din 1989-1991. După ce numărase până la 214 milioane de „sindicaliști obligatorii”, FSM se prăbușește după dispariția URSS, păstrând în rândurile sale sindicatele cubaneze. Cât privește confederațiile conduse de comuniști, ca CGM, ele se alătură Confederației Europene a Sindicatelor, apoi, în 2006, aderă la Confederația Sindicală Internațională, moștenitoare a FSI. SISTEM CONCENTRAȚIONAR ARHIPELAGURILE GULAG Noțiunea de lagăr destinat internării civililor apare în 1896, în Cuba, când armata spaniolă inaugurează „reconcentrarea” populației rurale pentru a izola independentiștii și, în 1900, în timpul războiului burilor, englezii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nume Iosip Broz, mareșalul Tito a fost una dintre figurile comunismului din secolul XX. Născut în 1892, într-o familie de țărani din Croația, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, urmează studii primare, apoi devine muncitor metalurg la Zagreb și aderă la mișcarea sindicală și socialistă. încorporat în 1914, este făcut prizonier de ruși, în 1915. Evadând în 1917, se alătură bolșevicilor* și participă la războiul civil* din Rusia. Reîntors în Croația, aderă la PC iugoslav (PCI), militează în sindicate, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
primare, apoi devine muncitor metalurg la Zagreb și aderă la mișcarea sindicală și socialistă. încorporat în 1914, este făcut prizonier de ruși, în 1915. Evadând în 1917, se alătură bolșevicilor* și participă la războiul civil* din Rusia. Reîntors în Croația, aderă la PC iugoslav (PCI), militează în sindicate, în rândul cărora devine membru permanent, apoi este numit de Internaționala Comunistă * (IC) secretar al partidului la Zagreb, cu misiunea de a înfăptui bolșevizarea. în 1928, este arestat și apoi condamnat la cinci
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
una total supusă Moscovei. Tito, care cunoaște bine metodele staliniste, reacționează însă viguros. El arestează și deportează pe Insula Goli Otok zeci de mii de comuniști prosovietici, lipsind URSS de orice mijloc de intervenție internă. Pe plan internațional, Tito va adera la Mișcarea de nealiniere*, pentru a se sustrage atât hegemoniei sovietice, cât și celei americane. Stalin reacționează violent, lansând în întreaga lume comunistă o campanie anti-titoistă. Pentru a-i teroriza pe ceilalți lideri ai democrațiilor populare, el pune KGB să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
semitonuri, în confruntarea cu lumina. Placa este acoperită cu un strat uniform (sau nu) de pulbere rășinoasă (sacâz, colofoniu) (Fig. 44.). Apoi este încălzită cu grijă, așa încât praful de sacâz să se topească lent, sub forma unor mici puncte lichefiate aderate la metal (Fig. 45, 46). Placa este apoi scufundată în mordant (Fig. 47). Porțiunile acoperite de rășină sunt protejate de acțiunea corozivă a mordantului, în vreme ce spațiile dintre particulele de pulbere permit trecerea lui și corodarea plăcii. Textura și profunzimea semnelor
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
să devină oleofile, adică să permită depunerea cernelii grase pe suprafața lor, iar părțile neutre, hidrofile, capabile să accepte depunerea apei, ceea ce are ca efect respingerea cernelii. În timpul imprimării, forma este acoperită succesiv cu apă și cu cerneală. Cerneala va adera numai pe elementele imprimabile, oleofile, de unde se transferă pe hârtie, elementele neimprimabile, hidrofile, reținând apa și împiedicând depunerea cernelii. Tipărirea se execută fie presând direct hârtia pe formă. fie indirect (offset), prin intermediul elastic al unui așternut de cauciuc. Forma de
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
metalice rămân la suprafață în dimensiuni variabile. Natura chimică diferită a celor două metale asigură fie aderența, fie respingerea cernelii. La fel ca în cazul litografiei, umezeala întreținută pe placa metalică face ca pe suprafața mată a cuprului să nu adere cerneala. Este de remarcat faptul că în cazul offset-ului, datorită preluării imaginii de așternutul elastic, forma de tipar poartă o imagine directă, și nu inversată, ca la celelalte procedee de tipar. În ceea ce privește originalul, copierea acestuia se poate face direct, pe cale
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
acétone. ACID (mordanți) Substanță chimică, cu gust acru și miros înțepător, care înroșeste hârtia albastră de turnesol și care, în combinație cu o bază, formează o sare. ADEZIV, -Ă, adezivi (despre materiale) 1. Care stă strâns lipit de ceva, care aderă. Țesut adeziv. 2. Produs care permite încleierea a două suprafețe din același material sau din materiale diferite. - Din fr. adhésif. AGLUTINANT 1. Care unește, lipește, care aglomerează prin alipire, care servește la aglutinare. 2. Substanță vâscoasă preparată din amidon, dextrină
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
diferitele materiale pe suportul de carton. ASFALT, asfalturi (asfalt de Siria) Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului. - Din fr. asphalte. AUTOCOLANT Peliculă, folie, material sintetic sau organic care printr-un adeziv aderă pe un suport. AUTOTIPIE 1. Procedeu fotomecanic de executare a unui clișeu tipografic de zinc, prin reproducerea unui original (fotografie, desen în creion, tuș, pastel acuarelă, ulei etc.) cu ajutorul unei site fotografice, numită raster, care descompune imaginea în puncte. 2
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
etc. - Clișeu zincografic: clișeu obținut pe o placă de zinc acoperită cu un strat fotosensibil ce se expune la lumină prin intermediul unui negativ al imaginii de reprodus, după care se developează. Se presară apoi praf de asfalt de Siria care aderă, prin încălzire, la părțile plăcii ce nu trebuie adâncite, celelalte fiind supuse acțiunii unui acid. COLOFONIU Reziduu de culoare galbenă-roșcată obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacâz. - Din ngr.
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
de gravură în aquaforte în care artistul desenează cu un creion pe o foaie de hârtie, care este așternută pe o placă acoperită cu un verni special, păstrat moale datorită unei grăsimi din compoziție. Prin presiunea creionului, coala de hârtie aderă la placă, luând cu sine particule de verni. După corodare se obține o linie masivă, granulată, care reproduce desenul în creion. XEROGRAFIE Procedeu special de tipar, fără contact între formă și suport, la care se utilizează, pentru reproducerea și imprimarea
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
imperialismului cultural. Cele două mari state comuniste și-au derivat pretențiile din ideea că fiecare dintre ele este adevăratul urmaș al lui Marx și Lenin, în timp ce celălalt trădează cauza și-i sprijină pe adversarii comunismului. Oriunde guvernele și mișcările politice aderă la doctrina comunistă, argumentele de mai sus reprezintă o sursă de putere pentru una dintre cele două mari puteri comuniste, care-i pot acorda o aură de credibilitate. Imperialismul cultural al statelor totalitare este foarte disciplinat și bine organizat, deoarece
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
referă în special la creșterea potențialului său politic, militar și economic față de vecini. Modelele pure de alianțe ideologice sunt reprezentate de tratatul Sfintei Alianțe din 1815 și Carta Atlanticului din 1941. Ambele documente au prevăzut principiile morale generale la care aderau semnatarii și scopurile generale pe care trebuiau să le îndeplinească. Tratatul Ligii Arabe din 1945 a oferit un exemplu de alianță exprimând, după războiul cu Israelul din 1948, mai ales o solidaritate ideologică. Mult mai des întâlnită este adăugarea angajamentelor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai trebuie să fie vătămați. Această înclinație către umanizarea războiului a început în secolul al XVI-lea și a culminat cu mărețele tratate multilaterale din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului XX. Practic, aproape toate națiunile civilizate au aderat la aceste tratate. Între 1581 și 1864, 291 de acorduri internaționale au fost încheiate cu scopul de a proteja viețile celor răniți sau bolnavi. Convenția de la Geneva din 1864, înlocuită de cele din 1906, 1929 și 1949, a transformat în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]