6,618 matches
-
puținătatea mobilelor, în contrast cu încărcătura de obiecte și de trofee din casa mare. Cândva, o amuzase să se joace aici „de-a artista“, confecționând figurine din lut și papier mâché și colorându-le strident, în chip de mici zeități indiene. În adolescență, lucrase acuarele și, după ce o părăsise Alan, se întorsese la ceea ce considerase ea a fi o carieră de pictor ratată. Micul atelier de lângă bucătărie era presărat tot cu vopsele și pensule, abandonate cu multă vreme în urmă. Le aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și de părinții lui Alex, așadar se cunoșteau. Geoffrey Stillowen, om bisericos, antrenat în diverse acțiuni caritabile, îl întâlnise pe tatăl lui John Robert. Alex își amintea vag că-l văzuse pe John Robert în copilărie și, mai târziu, în adolescență. Dar nu-i stârnise niciodată interesul, nu pentru c-ar fi fost snoabă, ci pentru că-i inspira repulsie fizică. Mai târziu (după publicarea primei lui lucrări, Logică și conștiință), când li se revelase tuturor acest spirit strălucit și începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu un arhitect belgian. Emma își petrecuse copilăria la Dublin. Într-o casă georgiană, lângă Merrion Square, cu un ventilator mare, semicircular, și cu o ușă neagră, lăcuită, pe care era prins un ciocan de bătut, în formă de delfin. Adolescența și-o petrecuse la Bruxelles, într-un apartament mare, întunecos, pe o stradă respectabilă și mohorâtă, nu departe de Avenue Louise, cu platani tunși și clădiri înguste și ascuțite, din cărămidă galbenă. Frumoasa și blajina lui mamă îmbătrânise. Arhitectul belgian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Când cânți ești fericit. — Urăsc fericirea și, în felul ăsta, mă lepăd de ea. — Iubitule, mă necăjești tare... — Regret. — Vrei să cântăm duetul de Mozart? — Te acompaniez la pian. Emma ridică de pe pian șalul brodat, și o lampă, și fotografia adolescenței lui neprihănite, și deschise capacul. Telefonase de la aeroportul Heathrow la Papuc, mai telefonase o dată de la aeroportul din Bruxelles și de două ori de acasă. Nici un răspuns. Trase un al doilea scaun lângă pian și se așeză alături de mama lui. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu niște cârcei de viță cățărându-se pe undeva printr-o margine, în stilul caracteristic începutului de secol. De ce posomorâtă? Mama nu-și amintea cu drag nici de copilăria ei și nici de familia în care își trăise copilăria și adolescența. Ana a trebuit să aibă grijă de noi, spunea mama, după ce am rămas de timpuriu orfani de ambii părinți. Dar de ce muriseră tineri părinții ei, bunicii mei pe care nu-i cunoscusem niciodată, n-a apucat să-mi mai spună
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Trecerea de la copilărie la adolescență doare, chiar dacă durerea nu este conștientizată. Omenirea se confruntă cu un fenomen de o amploare fără precedent. În fiecare zi, pe tot globul pământesc, milioane de oameni folosesc droguri și sute de mii mor din cauza lor. România a devenit un
Drogurile, de la curiozitate la dependenţă. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Miron Elena Petronela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1917]
-
să trăiască o stare de „bucurie deosebit de intensă, legată de descoperirea vieții”, pe de altă parte, are aceeași șansă să fie cuprins de tristețe și deprimare, stări legate de dezamăgirile pe care diferite evenimente i le procură. Întreaga perioadă a adolescenței este caracterizată de transformări. Din punct de vedere psiho-social, adolescenții sunt angajați în căutarea și descoperirea propriei identități psiho-sociale, iar din punct de vedere spiritual, starea lor este caracterizată de multe ori de nesiguranță. Adesea ei trăiesc o stare de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
înțelegerii și acceptării ireversibilității vieții. Satul din poezia lui Florentin Popescu nu este însă unul anume, este o imagine generică, stilizată, tradițional-idilică, adunând și sintetizând într-o combustie interioară tot ceea ce este emblematic pentru această așezare, leagăn al copilăriei, al adolescenței și, firește, al visului. Pentru poet, acesta este paradisul pierdut, către care gândul îi călătorește perpetuu, firele incalculabile care îl leagă de sat nedându-i răgazul de a se împăca pe deplin cu orice alt loc prin care și poartă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
evidentă: trecător în ceață fiind / îți vine să zici că exiști. Imaginarul liric din volumul-antologie al lui Nicolae Prelipceanu este o sinteză de trăire nemijlocită, în imediat, și de livresc, cu participarea oniricului - indus de experiențe ale copilăriei și ale adolescenței -, dar și cu aportul intertextualității, din care se coagulează o poezie confesiune, având, mai ales, rol cathartic. În acest context, hamlet, iosif brodski, djaghilev, traian filip, leopold bloom, ezra pound etc. nu sunt simple fonetisme cu care poetul să-și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
moare, nu-i așa? Pe toți cei care veți auzi, eventual, ce spun, vă consider judecătorii mei. M-am săturat să discut doar cu mine, să mă judec singur. Și când vă gândiți, domnilor, că a fost o vreme în adolescența mea insolentă când am vrut să mă fac sfânt, profet, predicator sau așa ceva și să mă duc în pustiu. Sacră și nerușinată naivitate a tinereții! În realitate, gara asta pustie e chiar ca o grotă. Iar eu sânt aici ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Andrei Pleșu un „dosar“ în Dilema pe subiectul ăsta? Nu știu de ce m-a privit așa mirat, Bordaș fiind în prezent bursier NEC... Ia să ne gândim împreună! 13 ianuarie 2011 Rătăcind prin Bellu, cu Paul Filip Toată copilăria și adolescența mea se leagă de aleile, figurile, crucile, cavourile, pomenile, văduvele, capela și veverițele din cimitirul Bellu. De la 4 la 15 ani, adică din 1957 în 1968, am crescut între stația de tramvai „G. Bacovia“ de pe Giurgiului, Pieptănari, Ferentari, Șoseaua Viilor-Chirigiu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ursul și-a dezdoit încrâncenarea. Într-o vreme care exaltă neplăcerea, urâciunile, disforia, minimalismul alterant și tot ce înseamnă deviație de la (vechea) normalitate, într-o lume care cultivă nevrozele, depresia, catastrofismul, cu guvernări și mass-media care te vor idiot în adolescență, grobian la maturitate și mort în ziua pensionării, apoi de bună seamă că apelul public la „frumusețea uitată a vieții“ devine nu doar o bucurie, ci de-a dreptul o datorie civică. Mi-am și imaginat ca motto superbele pagini
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
douăzeci de ani! Câtă vreme i-am văzut prin licee, în București, Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Focșani, Călărași, Moreni, Bacău, nu le-am perceput cu adevărat contextul dramatic. Unii dintre ei îmi aminteau, aproape halucinant, de obsesiile, ma niile și fobiile adolescenței mele. Aceleași elanuri către Totul sau Nimic. Între Muschetari, Dostoievski, Medeleni, Rimbaud, Cireșarii, Jack London, Baudelaire și Jules Verne. Aceleași energii fără limite, aceleași impulsuri utopice, anarhice ori autodistructive. Plus, în contra par tidă, senzația inutilității, golul grețos al celui care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
precum Rugăciune, am simțit numaidecât cum înfioară și pun pe gânduri noile energii, altminteri definitiv livrate (credem noi, bătrânii) nimicniciei. Sigur că la început te simți ridicol. Sigur că-ți răsună imediat în auzul inimii bine-cunoscuta formulă de lehamite a adolescenței de azi: „Mă lași?!?“ Sigur că-ți vine să fugi ca de frica morții prefigurând reacția de silă & milă a hoardei de hormoni fără zăbală în fața cărora tombatera ce ești se-ncumetă să exalte virtuțile unei „lumi ce nu mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vindeam frenetic ziare, seară de seară, la nea Mitică tutungiul, în stația de tramvai G. Bacovia de pe Șoseaua Giurgiului, pe la 12-13 ani trimiteam Scânteii tineretului un reportaj despre găștile din preajma cinematografului Flamura, declarând apoi, tot acolo, într-o anchetă despre adolescență, că mă înno bilează singurătatea, mă ucid complexele, îmi place mu zica lui Adamo și visez să ajung ziarist. Acum, la 60 de ani, în loc să mă apuc de stupărit, simt că m-a pălit nostalgia sintezelor de istorie literară. Uite
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
bine, această pasiune mi-a influențat, considerabil, perspectiva culturală și, în parte, chiar viața. Probabil, la mijloc e un ghem atât de încîlcit de cauze, unele ținând de caracterul meu, altele de întîmplări, încît e imposibil să-l descurc. În adolescență, am devorat, bineînțeles, legendele Olimpului și, cum era firesc, mi-a plăcut să pun la originea războiului troian nu cauzele ce ne fuseseră expuse științific de profesori, ci adulterul de care vorbește Homer. De altfel, m-a amuzat enorm, din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
însumi, toate înduioșările mele nu mă privesc decât pe mine. La urma urmei, mint când spun că n-am iubit niciodată. Toată viața am avut, totuși, o mare dragoste: dragostea de mine însumi. În această privință, după inevitabilele dificultăți ale adolescenței, m-am lămurit cât se poate de repede: viața mea amoroasă era dominată cu totul de senzualitate. Femeia era pentru mine doar un obiect de plăcere, pe care mi-l cuceream. La asta eram ajutat de fizicul meu: natura a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
împreună, din trecutul acestui erou în Crimeea și martir în temnițele comuniste din România, prezentul- document istoric înscris cu sinceritate în eternitate subtitlul: O viață închinată Adevărului: Gheorghiță Savel. Trecând esențializat peste copilăria fericită prin inocența și negrijile ei, peste adolescența uimirilor și întrebărilor, naratorul intră cu tinerețea militară în Războiul de reîntregire a gliei străbune, cotropită în toate punctele ei cardinale, ca urmare a domniei unui rege trădător, destrăbălat, dictator și asasin: Carol II. “Un timp al erorilor, o epocă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
felul insistent de a-mi sugera anumite teme incluse în volumul de față. Momentan starea fizică nu-i permite să fie prezent, dar eu îi simt pregnant prezența sufletească, la care se adaugă unele fapte și aprecieri încă din perioada adolescenței sale. Îți mulțumesc, dragule, și-ți rămân mult îndatorat pentru tot ce ai făcut dezinteresat stimulându-mă în mod creator. Mi-am dorit extrem de mult prezența fizică a dlui dr. Constantin Teodorescu, un adevărat Mecena în urbea noastră. Cred că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
spre o viață demnă, cu verticalitatea coloanei vertebrale. După o oră musafira specială revine la Casa Armatei. În orele după amiezii vin noi musafiri tineri - colegi și prieteni de familie. În acest grup exuberant îmi place să ascult mărturiile unei adolescențe și tinereți ce nu va mai veni, dar care va fi cu siguranță evocată pe măsura trecerii timpului. Am sporovăit până după miezul nopții cu belșug pe masă și cu vii și luminoase bucurii în suflete. După un timp, rămânem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
îndrăznesc să-mi ridic privirea... Timpul a trecut și odată cu el a întârziat și răspunsul. Trist, dar adevărat... Nu am scuze. NU AM. Rândurile, cuvintele d-voastră calde, sincere, m-au adus înapoi cu 50-60 de ani. Orașul Focșani: copilăria, adolescența, familia, școala, oamenii, liniștea, tihna, lipsa de griji, concerte, corul școlii, pianul; visare, minunații profesori, naturalețea și noblețea lor rară, dăruirea, înțelepciunea, nu te lăsau să te risipești, te adunai, te adunau, te chemau... Minuni dumnezeiești - aceștia au fost profesorii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Pe 31 ianuarie am telefonat la Brăila și aflu despre venirea din spital a colegului Negură, aflat în stare precară de sănătate în urma intervenției chirurgicale suferite. Sper într-o ameliorare a sănătății colegului drag, prieten de-o viață, din anii adolescenței, ai tinereții încercate de război și de oameni și vremuri... Urmăresc sporadic și emisiunile TV din care remarc unele evaziuni fiscale de la bugetul statului de peste 40 de milioane de euro - sumă ce ne-ar fi permis construirea a multor kilometri
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
firesc să mă las trăit de evenimente, de întîmplări, dus de val. Dar am avut și foloase de pe urma acestui defect. El mi-a permis unele mici cutezanțe pe care altminteri, cu siguranță, n-aș fi ajuns să le am. În adolescență, m-am "dus" la Polul Nord, cu Nansen, apoi la Polul Sud, cu Amundsen și Scott, rămânând lângă o sobă caldă. Am și plâns din cauza lui Scott, mort, înghețat, în zăpezi. N-am fost un "pragmatic", termen foarte la modă azi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
obloane la ferestre), orice sunet mă face să tresar, readucîndu-mă în realitate. E, totuși, curios să te întrebi la aproape șaptezeci și patru de ani ce identitate ai. E chiar mai curios decât entuziasmul cu care m-am aruncat în adolescență, în direcții străine de mine. Prin clasa a treia de liceu, am primit ca premiu o carte care se chema "Epopeea albă". După ce am citit-o, am început să visez aurore boreale, ceruri înghețate, banchize și deșerturi de zăpadă. Apoi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ferestrele acoperite cu hârtie vânătă, de camuflaj, cum cereau rigorile războiului, și bine încălzită iarna de o bună sobă de teracotă pe care o puteam îndopa la discreție cu lemne din rezerva liceului, am luat cele mai importante hotărâri ale adolescenței mele. De ea se leagă singura mea "nebunie" adevărată. 14. Fac o pauză pentru a lua o nitroglicerină. Am permanent pastilele la îndemînă. Presupun că în asemenea momente mă sperii mai mult decât ar fi cazul. 15. La puțină vreme
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]