3,823 matches
-
au spus că era inima, iar eu cred că, măcar de data asta, au nimerit-o. La moartea mamei m-am dus să locuiesc cu unchiul meu Gustavo, care era singura rudă ce Îi rămăsese mamei În Barcelona. Eu Îl adoram, fiindcă mereu Îmi aducea cărți pe care mi le dăruia atunci cînd venea În vizită. El a fost singura mea familie și cel mai bun prieten al meu, În toți acești ani. Cu toate că Îl vezi așa, un pic arogant, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
marmură din bucătărie, ca să le curăț. CÎnd m-am Întors În salon, am stins lumina și m-am așezat În vechiul fotoliu al tatei. Suflarea străzii fîlfîia perdelele. Nu-mi era somn și nici n-aveam chef să Încerc să adorm. M-am ăndreptat spre balcon și am ieșit, pînă cînd am văzut lucirea vaporoasă revărsată de felinarele de la Puerta del Ángel. O figură se contura Într-un crîmpei de umbră Întins peste caldarîm, inertă. Slaba clipire de chihlimbar a jarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cînd mie nu-mi era Îngăduit decît să rîvnesc la așa ceva. Dacă aș fi stat puțin să mă gîndesc, aș fi priceput că devoțiunea mea pentru Clara nu era altceva decît un izvor de suferință. Poate că de aceea o adoram și mai mult, din acea eternă stupizenie care ne face să ne ținem după cei care ne fac rău. De-a lungul acelei veri, eu nu mă temeam decît de ziua cînd avea să reînceapă școala și nu aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să-i tot picteze pe debilii mintali din familia regală. Ca să nu lipsească nimic, lui Sophie, poate pentru a-și omorî singurătatea și a-și aminti de taică-su, i se năzări să-i dea lecții de pian. Julián, care adora muzica, pictura și toate materiile lipsite de folos și de cîștig În societatea omenească, Învăță repede elementele de armonie și hotărî că ar prefera să-și inventeze propriile compoziții, decît să urmărească partiturile din caietele de solfegiu, ceea ce era Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fi-vor călătoare, Luceafărul pe gene să-ți aprind În dimineți de vis scăpărătoare; Și ochii tăi, din nou să-i cuceresc, Când vor sclipi în raza mea de dor, Să mă-nfior, atunci când îi privesc, Să mă frământ, atunci când îi ador; S-aud că-mi spui, șoptit, că mă iubești, Ca să visez și să-ți mai scriu un vers, Să retrăim o viață ca-n povești Ascunși pe-un astru, sus, în univers...
A? VREA... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83745_a_85070]
-
de religiozitate. Fusese la specializare în SUA și era unul din cei mai buni specialiști din țară, având în spate o literatură de specialitate de avangardă. Foarte curajos la cursuri, îl înjura ca un birjar pe șeful statului. Studenții îl adorau. Înalt și bine îmbrăcat, avea o natură alunecoasă. Deși părea să aibă păreri ferme, oricum extrem de bine întemeiate teoretic, atunci când aborda probleme de politică, și mereu aluneca în astfel de discuții, teme foarte gustate de studenți, erau în ultimii ani
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să fie abandonat. Se credea o victimă perfectă. Nici copiii nu-l prea iubeau, prea fusese ocupat când ei aveau nevoie de o mângâiere. Ațos și înrăit, a trebuit să accepte singurătatea. A venit Silvia și, zice ea, l-a adorat, l-a zeificat. Dar el ținea banii la bancă și ei răbdau de foame. Trăiau într-o casă care arăta ca o cocină. Silvia a făcut dragoste cu Mihai, după cum spune ea, "pentru toți anii de singurătate". Când a considerat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe cap. De unde vii, soro?" întreabă șefa înainte să plece din sală. "Din Șutu", spune aceasta, uitându-se la șefă cu nedumerire. "Se potrivește", zice șefa făcând cu ochiul celorlalte fete în timp ce părăsește sala ca o regină. Știa că e adorată și de băieți, și de fete, iar dacă își punea ceva în cap acel lucru trebuia să se întâmple și dacă se crăpa pământul sub ea. La una dintre inspecțiile tehnice, prietenul meu încape pe mâna șefei. Fata îl prelucrează
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fiindcă așa se vota în familia ei din moși strămoși. Îi era frică doar de Comunistul cu Față Umană, o frică instinctivă, animalică, al șaselea simț îi spunea că acesta nu este sincer, de aceea poartă mereu o mască. Era adorat de bătrâni și de cerșetori fiindcă le promisese raiul pe pământ. Chiar dacă aceștia nu-i ceruseră un rai adevărat, unul ca în textele biblice, înțelegeau și ei că trebuie să-i acorde o derogare, o dispensă de vârstă, el nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îi venea să se bage în pământ, îi venea să se spânzure, îi venea să-l strângă de gât, dar nu a făcut nimic din toate acestea, s-a uitat îndelung la el, în fața ei stătea bărbatul pe care îl adora, ar trebui să-l urască dar nu era în stare, ar trebui să-i înfigă un cuțit în inimă, ar trebui să se omoare, în fața ei sta omul pe care îl adora, ea nu era în stare să facă niciun
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
el, în fața ei stătea bărbatul pe care îl adora, ar trebui să-l urască dar nu era în stare, ar trebui să-i înfigă un cuțit în inimă, ar trebui să se omoare, în fața ei sta omul pe care îl adora, ea nu era în stare să facă niciun gest, i-a spus cu aceeași voce obosită pe care nu și-o mai recunoștea: "trebuia să-mi spui asta la prima noastră întâlnire", s-a mai uitat o dată lung la el
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
intrat în așternut, și-a tras perna peste față, s-a zvârcolit toată noaptea, între durere, disperare și dorința aprigă de a se arunca de la etaj, voia să termine odată cu atâta durere, se simțea umilită, murdară, îl ura și îl adora, voia să-l uite, să-l șteargă din creier, imaginea lui i se înfigea mai tare în carne, îi era greață și scârbă, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
masa lor: N-am bani și nu-ți dau! Nu-ți ofer nimic, parazitule, se răsti el, căutându-și simultan cu pantoful maleta-diplomat, pe care o simțise tot drumul clătinându-se între fluierul-piciorului și stinghia piciorului mesei. De adevăratelea, Vladimir adora dintotdeauna experimentele sociale care stimulau perfecțiunea relațiilor interumane, iar fasonul cerșetorului de a se înființa la masa lor, îngăimând iscusite și viclene tânguiri, a fost cel care i-a eliberat imaginația. După o primă manifestare a unei vrăjmășii prefăcute, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
doar despre asta? mă corectă Porcușor, ridicând glasul. Își frecă bărbia acoperită de sudoare; părea un pic excitat. — Este o femeie - În fine, după modul meu de-a judeca lucrurile - pe care Japonia din zilele noastre ar trebui să o adore și să o venereze. M-ar bombăni dacă m-ar auzi, dar nu vă vorbesc așa despre ea decât pentru a vă face să o Înțelegeți mai bine, fie câtuși de puțin. Nu aș suporta ideea să vă faceți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În mijlocul salonului ale cărui ferestre dădeau Înspre Central Park și Fifth Avenue trona un pian cu coadă. N-am mai văzut o cameră de un asemenea prost-gust. Mânerele de la ușa sălii de baie și robinetele erau toate din aur. Yazaki adora universul ăsta de lux și acolo Își petrecea timpul cu Keiko, de seara până a doua zi după prânz, abandonându-se drogurilor și celor mai neînchipuite forme de sex. De multe ori apela la serviciile unei firme de escorte. Keiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Acesta e un Dumnezeu născut din singurătate și spaimă. Din teroare. Și, născut din teroare, el nu putea cârmui decât prin teroare. A scos deci sabia și a ucis. A trecut prin foc și sabie pe cei care nu-l adorau. A aprins rugurile și în loc să urle, ca înainte, în noi, a început să urle prin beciuri. Și-a condamnat chiar Fiul să fie pironit pe cruce. Și astfel, în locul paradisului pierdut, s-a înălțat Golgota. În locul arborelui cunoașterii, s-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mintea mea o și luase razna. Cum se apropia seara, începeam să tremur. Arătam jalnic. Iar după ce pleca îmblînzitorul, rămâneam cu ochii în gol, pironit pe un scaun sau pe marginea patului ceasuri în șir. Foarte greu mai reușeam să adorm. Între timp, găsisem printre discurile mele un cântec care mă tulburase altădată. Pe un fond, ca de tropăit de cizme, o voce de femeie cânta aceste versuri: Inamicul a intrat în oraș și noi ne-am uitat pe ferestre. Inamicul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe apucate, o oră, două. În rest, stam cu ochii la telefon și așteptam, când nu sunam eu. Uneori, mă exaspera chiar tăcerea. Parcă vroiam să aud mârâitul acela îngrozitor, să se termine odată. Tremuram și așteptam. Mă temeam să adorm și să mă trezească soneria telefonului din somn. Atunci era și mai rău... Când suna, încercam să mă stăpânesc. Auzeam cunoscuta respirație șuierătoare urmată de un mârâit și stam așa, suspendată parcă deasupra unui abis în care mă puteam prăbuși
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu zăcea în închisoare din motive politice. Așa cum subliniase Mma Ramotswe, batswana puteau să țină fruntea sus oriunde, absolut oriunde. Ce prăjitură bună, o lăudă domnul J.L.B. Matekoni. Copiilor trebuie să le placă la nebunie. Mma Potokwane zâmbi. — Copiii noștri adoră prăjiturile. Ar fi fericiți dacă ar primi de mâncare doar prăjituri. Noi nu le împărtășim gusturile. Orfanii au nevoie și de ceapă și de fasole. Domnul J.L.B. Matekoni dădu din cap aprobator. — O alimentație echilibrată, zise el pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din Stațiune împotriva Puterii și - mai grav - chiar pe unii împotriva altora. Aveai posibilitatea să scrii o carte curată, lumea s-a săturat de porcării! Nu; nu s-a săturat, știi asta. Se hrănește din propria ei suferință. Din urât. Adoră abjecția, chiar dacă nu recunoaște. Adulmecă miasme pestilențiale. Precis că nu există om care să nu dorească să știe, nemijlocit, ce miracol produce o înțepătură cu heroină: puțini îndrăznesc. Cei buni citesc despre morală, dragoste și Patrie. Despre Justiție. Sunt periculoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Enro se voia umoristică, dar, ca la atâția oameni care nu se înțelegeau pe ei înșiși, nu făcea decât să-l trădeze. Întreaga sală de baie era doldora de probe ale dezvoltării mentale incomplete a bărbatului. Și copiii de țâță adoră atingerea duioasă a mâinilor de femeie. Dar nu toți copii de țâță cresc până la obținerea controlului Celui Mai Mare Imperiu al timpului și spațiului. Și modul în care Enro își dăduse seama de ceea ce făcea Gosseyn-Ashargin în camera alăturată, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tava în mână. Cufundată în decorul locuinței sale era mai puțin vioaie, era de o decență mizerabilă, asortată cu restul. Mi s-a părut deprimantă. Lângă brațul meu se afla o suprafață plană acoperită de bibelouri... Detest bibelourile, Angela, știi, ador camerele aproape goale, cu o veioză într-un colț, câteva cărți și nimic altceva. Am făcut o ușoară mișcare cu umărul, îmi simțisem brațul străbătut de dorința de a arunca la pământ toate porcăriile acelea. Ea îmi servea cafeaua. — Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
din numele său îl înnebunește de bucurie. Și cine știe, în avion, în mijlocul unui cer intercontinental, cu ochelarii de dormit pe nas, poate îl face să plângă. Și-a vârât celularul în buzunar. Ține trabucul stins între buzele negre. Te adoră, te-a considerat întotdeauna fiica lui ideală. — Mă duc la aeroport s-o iau pe Elsa. Ne vedem mai târziu. Nu băteam la ușă, desprindeam cheia de pe guma americană și intram. O găseam întinsă pe pat cu câinele lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
eu nu mai scriu. Eu n-am timp nici să respir. Măcar dacă aș reuși să dorm trei-patru ore în șir la un moment dat... În schimb noaptea mă holbez la beznă când n-are rost să mai încerc să adorm că și-așa se trezește copilul din oră-n oră, mă holbez la beznă și văd filmele astea ciudate cu subtitrare. Imaginile n-au nicio legătură cu conținutul subtitrării. Toma e în mai toate filmele. Subtitrarea vorbește despre poziții optime
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
ani. Nu-i chiar atât de tânără. — Are un profil pe MySpace, spuse Emmy. Leigh făcu o grimasă. — Și apare în Facebook. — Mamă doamne! murmură Adriana. — Mda, știu. Culoarea ei preferată e lavanda, cartea preferată e Dieta South Beach și adoră fursecurile, focul de tabără și desenele animate de sâmbătă dimineața. Oh, și neapărat trebuie să doarmă nouă ore pe noapte, altfel e foarte, foarte irascibilă. Și altceva? întrebă Leigh, deși bănuia răspunsul. — Și ce altceva mai vrei să știi? Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]