3,174 matches
-
Iarna, Cerna aduce în Vardar la fel de multă apă cât curge și prin el. Cerna este cel mai mare afluent al Vardarului și al patrulea râu ca mărime și importanță din Macedonia, după Vardar, și Bistrița (Aliakmon). Cerna are douăzeci de afluenți mai lungi de 10 km: Boișka, , , , Kraeșka, Vir, Lajecika, , , Trnovcița, , , Blașița, Kamenica, , Jureșnița, Blato, Krușeicika, și . Cerna are o importanță hidroenergetică mare, mai ales în Скочивирската Râpă. În general, însă, energia sa nu este complet exploatată, existând planuri de extindere
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
este un afluent de stânga al fluviului Nistru, care curge prin Ucraina și Republica Moldova. Își începe cursul din izvorul situat la 6 km spre nord-est de satul Petreuca din Ucraina, la altitudinea de 180 de metri. Râbnița se revarsă în fluviu în regiunea
Râul Rîbnița () [Corola-website/Science/328433_a_329762]
-
metri. Suprafața este deluroasă, dezmembrată de multe vâlcele și ravene. Dealurile au versanți domoli, fiind acoperite cu vegetație de stepă, cu cernoziomuri. O mare parte din suprafața este ocupată de terenuri arabile, pădurile ocupă doar 4,4% din suprafața totală. Afluentul principal ai râului Râbnița este râul Vărăncăul Lung (de stânga) cu o lungime de 17 km. Valea râului este puțin șerpuitoare, în formă de V latin, cu lățimea de 2-5 km, cu versanți concavi, abrupți, uneori aproape verticali, cu înălțimea
Râul Rîbnița () [Corola-website/Science/328433_a_329762]
-
râul Trotuș. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă un afloriment (abrupt în versantul râului Supan, afluent de dreapta al Trotușului), unde în masivul stratelor de rocă (argile, gresii, nisipuri) s-au descoperit importante depozite de faună constituită din resturi fosilizate cu cochilii de anghilă de mare ("Conger conger") și gasteropode.
Strate tip pentru „Formațiunea de Supan” () [Corola-website/Science/328448_a_329777]
-
municipiului trece pieziș de la NE către SE, o culme înaltă (200-300 m) și strâmtă (4-8 km) care desparte bazinul Prutului de al Răutului. Înăuntrul acestor două bazine, numeroase culmi prelungi și mai rotunjite se ramifică, lăsându-se în trepte, printre afluenții celor două ape. De aici, aspectul valurat al reliefului acestui oraș a cărui unitate teritorială, imperfectă, constă în faptul că închide între granițele sale obârșiile celei mai întinse părți din văile Basarabiei de Nord. Relieful este ondulat cu versanții de
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
de Elizaveta. Proprietățile și componența substanțială a acestor soluri sunt nefavorabile pentru plantele agricole, ele se deosebesc prin productivitatea redusă sau nulă. Apele curgătoare sunt reprezentate prin râuri, pâraie și izvoare. Teritoriul orașului este traversat de 2 râuri: Răut și afluentul său de dreapta - Răuțel - lungimea totală pe teritoriul Bălțului cursuri fiind de 17 km. De asemenea, există 6 pâraie - 4 afluenți ai Răuțelului și 2 ai Răutului (inclusiv Flămânda - unicul pârâu cu denumire). Pâraiele se caracterizează prin viteza mare de
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
nulă. Apele curgătoare sunt reprezentate prin râuri, pâraie și izvoare. Teritoriul orașului este traversat de 2 râuri: Răut și afluentul său de dreapta - Răuțel - lungimea totală pe teritoriul Bălțului cursuri fiind de 17 km. De asemenea, există 6 pâraie - 4 afluenți ai Răuțelului și 2 ai Răutului (inclusiv Flămânda - unicul pârâu cu denumire). Pâraiele se caracterizează prin viteza mare de curgere, până la 5 m/s și debit redus. Debitul crește doar în timpul ploilor și topirii zăpezilor. În sezonul arid albia acestora
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
C. Băcescu în 1943 și se află pe Lista roșie a IUCN. Nisiparița a fost localizată doar pe teritoriul României în râurile: Argeș, Olt (în arealul rezervației naturale Valea Oltețului), Mureș, Gilort, Râul Târgului, Cugir, Sebeș și Cerna și în afluenții acestora. Nisiparița preferă apele de munte, repezi, curate, cu temperaturi în jur de 10°C - 18°C și cu fundul nisipos, în care își petrece ascunsă majoritatea timpului . Nisiparița poate ajunge, ca lungime, până la 12 cm femela și 10,5
Nisipariță () [Corola-website/Science/328484_a_329813]
-
se întinde pe o suprafață de 20 de hectare. Aria protejată este inclusă în situl Natura 2000 - ", Cibului și Măzii" și reprezintă o formațiune de tip chei (stâncării, abrupturi) săpate în calcare (atribuite perioadei jurasicului superior) de apele văii Ardeului (afluent de stânga al râului Geoagiu), izvoare, izbucuri, pajiști și fânețe, ce adăpostesc o gamă floristică variată, constituită din arbori, arbusti și specii ierboase. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice
Cheile Glodului () [Corola-website/Science/330010_a_331339]
-
de 181 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (pășuni, păduri de foioase) montană (aflată la poalele Ciucașului, grupă muntoasă ce aparține Carpaților de Curbură) încadrată în bioregiunea alpină a Carpaților Orientali. Aceasta se întinde de-a lungul văii Tărlungului (afluent de de stânga al râului Negru) și adăpostește o comunitate importantă de anin ("Alnus glutinosa" și "Alnus incana"), care vegetează în asociere cu specii arboricole de frasin ("Fraxinus excelsior") și salcie ("Salix L."). La baza desemnării sitului se află trei
Aninișurile de pe Tărlung () [Corola-website/Science/330019_a_331348]
-
arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 202 hectare. Situl reprezintă o zonă montană de-a lungul râului Brătia și a afluentului său Brătioara (râuri, plaje de nisip, pajiști, păduri de conifere, păduri de foioase și păduri în tranziție) încadrată în bioregiune alpină și continentală aflată la poalele sudice ale Munților Iezer-Păpușa; ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri aluviale cu Alnus
Văile Brătiei și Brătioarei () [Corola-website/Science/330484_a_331813]
-
Franța, Austria, Belgia, Iugoslavia ca pește de acvariu și s-a răspândit pe cale naturală în mai multe țări. În România a fost semnalat pentru prima dată în anul 1934. La noi este răspândit în special în Transilvania: în Tisa și afluenții ei: Someș, Crișuri (Crișul Negru, Alb și Repede), Mureș, Bega, apoi în Timiș, bălțile Beregsău și Satchinez, pârâul Pețea de lângă Oradea, Ineu, cursul inferior al Dunării la Brăila. În Lacul Sfânta Ana se află de acum 105 de ani, prin
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
cu municipalitatea Bacanora. Întreaga suprafață a unității administrative este de 738,8 km,]. Populația municipalității fusese de 1.280 de locuitori (conform estimării din 2005), dintre care 866 locuiau în reședința municipalității. Municipalitatea este străbătuta de răul , care este un afluent al râului . Economia este locală și se bazează pe creșterea vitelor și pe agricultură. Localitatea se găsește în apropierea drumului național , care conectează Arivechi cu Agua Prieta. Distanță din reședința Arivehi la granița este de 339 km. <br> <br>
Municipalitatea Arivechi, Sonora () [Corola-website/Science/331048_a_332377]
-
continentală a Podișului Hârtibaciului (subunitate geomorfologica a Podișului Târnavelor, ce aparține Depresiunii colinare a Transilvaniei) și a bazinului mijlociu al Oltului. Situl este fragmentat de cursurile mai multor râuri, printre care cele mai importante aparțin bazinelor hidrografice ale Ticușului (cu afluentul de stânga râul Mălei) și Homorodului (cu afluenții Homorodul Mic, Zeifăn, Homorodul Mare și Valea Mare). Situl prezintă o arie naturală cu patru tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
Târnavelor, ce aparține Depresiunii colinare a Transilvaniei) și a bazinului mijlociu al Oltului. Situl este fragmentat de cursurile mai multor râuri, printre care cele mai importante aparțin bazinelor hidrografice ale Ticușului (cu afluentul de stânga râul Mălei) și Homorodului (cu afluenții Homorodul Mic, Zeifăn, Homorodul Mare și Valea Mare). Situl prezintă o arie naturală cu patru tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum" și Vegetație
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
și cu vegetație. Trăiește, de obicei, pe fund, îngropându-se deseori în acesta. Este răspândit în Europa și Asia: Europa centrală și sud-estică; iar spre răsărit, până la Volga. În România, este frecvent întâlnit începând din delta Dunării până în munți: Bistrița, afluenții Siretului; în toate bălțile, eleșteiele, canalele și în cursul mai liniștit al râurilor: Crișul Negru, Olt, Mureș, Moldova, Bârlad, Cerna, Bega, etc. Uneori, se întâlnește și în limanurile deschise ale Mării Negre. Are o talia obișnuită de 20-25 cm, rareori atinge
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
Știucilor (lac populat cu știucă, un pește ce aparține subspeciei teleosteanilor), Stufărișurile de la Sic (zonă umedă alcătuită din mlaștini, iazuri și luciu de apă, cu vegetație de stuf și papură) și Valea Legiilor. Aria protejată aflată în bazinul râului Fizeș (afluent de dreapta al Someșului Mic) și încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Transilvaniei (subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare a Transilvaniei), reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, pășuni, terenuri arabile și culturi, păduri de foioase și păduri în
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
Ghor"), unde se află așezările populate și terenurile agricole, și prin care trece șoseaua Depresiunii (Șoseaua 90). Aceasta structură există de ambele părți ale Iordanului, cu precizarea că în partea estică, iordaniană, aria depresiunii este, în general, mai întinsă, deoarece afluenții din răsărit sunt mai mari și aduc spre Iordan o cantitate mai mare de aluviuni. Între Ghor și Zor se află pante abrupte de 13-25 metri în partea de nord, și până la peste 40 metri, în sud, conținând o zonă
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
Babușca de Tur (Rutilus virgo) este un pește bentopelagic dulcicol de talie medie din familia ciprinidelor. Este răspândit în zona superioară și mijlocie a bazinului Dunării în amonte de Porțile de Fier: în Dunăre, Tisa și afluenții lor din Austria, Cehoslovacia și Ungaria. Este foarte abundentă în bazinul râului Sava. Pătrunde și în nord-vestul României unde s-a semnalat în râul Tur, la nord de Satu Mare, numele său fiind o referire directă la această caracteristică. Trăiește în
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
o altitudine de 900 m deasupra nivelului mării, dar este, de asemenea, găsit în unele lacuri de mare altitudine. Cleanul dungat este reprezentată în râurile Europei prin trei subspecii: În România a fost identificată în anul 1959 în râul Săpânța, afluent al Tisei de către Bănărescu și Bichiceanu . Aria de răspândire a acestei specii pe teritoriul României se află pe cursul principal al Tisei superioare și sectorul de vărsare al afluenților Săpânța, Iza, Rona, Mara, Vaser, Novăț, Cosău și Vișeu . Are o
Clean dungat () [Corola-website/Science/331286_a_332615]
-
În România a fost identificată în anul 1959 în râul Săpânța, afluent al Tisei de către Bănărescu și Bichiceanu . Aria de răspândire a acestei specii pe teritoriul României se află pe cursul principal al Tisei superioare și sectorul de vărsare al afluenților Săpânța, Iza, Rona, Mara, Vaser, Novăț, Cosău și Vișeu . Are o lungime obișnuită de 15-18 cm, lungime maximă de 25 cm. Corpul este alungit, fusiform, puțin comprimat lateral; capul aproximativ conic, botul rotunjit sau obtuz. Profilul dorsal al corpului slab
Clean dungat () [Corola-website/Science/331286_a_332615]
-
1.558 m), Ostoros (1.384 m) și Piatră Talaborului (1.242 m). Suprafață ariei protejate (ce include și rezervatia naturală Lacul Dracului) este brăzdata de o rețea hidrografica bogată în cursuri de apă; astfel: partea vestică este străbătuta de afluenții râului Târnava Mare (Chiuveș, Șicasău, Desag), iar cea estică de afluenții Mureșului și de cei ai Oltului (Mădăraș, Mădărașul Mare, Mădărașul Mic). Arealul „Harghita - Mădăraș” a fost desemnat că sit Natură 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
242 m). Suprafață ariei protejate (ce include și rezervatia naturală Lacul Dracului) este brăzdata de o rețea hidrografica bogată în cursuri de apă; astfel: partea vestică este străbătuta de afluenții râului Târnava Mare (Chiuveș, Șicasău, Desag), iar cea estică de afluenții Mureșului și de cei ai Oltului (Mădăraș, Mădărașul Mare, Mădărașul Mic). Arealul „Harghita - Mădăraș” a fost desemnat că sit Natură 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone) rezervația primește numele de "", iar suprafața teritorială se mărește la 2.020 hectare. Aria naturală suprapusă sitului de importanță comunitară - "Mestecănișul de la Reci", se află în lunca Râului Negru, afluent al Oltului, de-a lungul căruiau s-au format dune de nisip, unele înalte de 6 m. În rezervație se găsesc lacuri și mlaștini eutrofe, populate de o serie de specii rare, relicte glaciare cum sunt mesteacănul pitic și angelica
Mestecănișul de la Reci și Bălțile de la Ozun-Sântionlunca () [Corola-website/Science/331405_a_332734]
-
Secțiunea a III-a - zone protejate"). Aceasta are o suprafață de 28 ha și reprezintă un șleau de câmpie de tip cereto-gârniteț. Aria naturală se află în vestul satului Valea Bujorului din comuna Izvoarele, județul Giurgiu, în bazinul pârâului Ismar, afluent de dreapta al Câlniștei. Deși situată în Câmpia Burnazului, ca și rezervația Comana, pădurea Manafu dispune de condiții de mediu ușor diferențiate. Astfel, solurile aparțin grupei cernoziomurilor argiloluviale, pe alocuri apărând insule de soluri freatic-umede, care explică existența insulelor de
Pădurea Manafu () [Corola-website/Science/334148_a_335477]