179,567 matches
-
P. Hasdeu, Amintiri din copilărie de I. Creangă, Mara de I. Slavici, Romanul Comăneștenilor (cu toate cele cinci romane ale ciclului epic reunite într-un volum) de Duiliu Zamfirescu, Thalassa de Al. Macedonski și Arhanghelii de I. Agârbiceanu. Putem vorbi aici de inventarea (sau supralicitarea) unei tradiții a romanului, căci patru din aceste titluri sunt foarte discutabile ca aparținând cu adevărat speciei. Marea majoritate a titlurilor din cele o sută aparține, cum era de așteptat, epocii interbelice, pe care o prelungesc
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
Sfârșit de veac în București de I. M. Sadoveanu, Prințul de Tudor Teodorescu-Braniște și Bogdan infidelul de Victor Papilian. Aș fi reținut și Revoluția de Dinu Nicodin. Se confirmă istoricul an 1933, cel mai fast pentru istoria romanului românesc, reprezentat aici de nouă romane. După cum deceniul 1925-1935 este cea mai strălucită epocă a romanului. Din perioada comunistă (1948-1989) colecția selectează 30 de titluri, începând cu Bijuterii de familie de Petru Dumitriu. Cu câte trei romane din această epocă intră în prima
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
poziția spectatorilor, cu o acustică destul de proastă, cred că a fost, cîndva, cinematograf, a suferit o modificare, la acest spectacol, care a îmblînzit-o. Care i-a ameliorat dimensiunile, hăul, care a încălzit-o. Regizorul și scenograful Dragoș Buhagiar au revenit aici împreună. Și au gîndit împreună, pentru montarea lor, nu doar spațiul scenei, strict, ci întreg locul. Ca pe unul adevărat, palpabil, care naște și ține atmosfera dintre cei doi, care îi însoțește, care face parte din povestea lor, din dialogul
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
realitate, ușor ezitant, spre acest loc, într-un fel ireal. Drumul acesta în sine capătă atîtea semnificații. Un drum de țară, cum precizează Beckett, cu un aer medieval, parcă, în spectacol. Aștept ca după ce ajung cei doi pe insula lor, aici, pe scenă, lîngă mine, în urmă să se ridice podețul, calea de acces. Să rămînem izolați, suspendați pentru un timp, în povestea lui Didi și Gogo. Cuvinte, mișcări, liniște. Și cîteva baloturi cu fîn. Este, cred, vremea amurgului, entre chien
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
ridica și zmeele. Se aude, din cînd în cînd, mai tare sau mai încet, un pian. Sunete care se întîlnesc la jumătatea intervalului dintre realitate și vis. Pe ușa visării intră Pozzo și Lucky. Ei vorbesc altfel, se mișcă altfel. Aici, totul este altfel. Chiar și luna, cînd apare" Se aprind felinarele! Estragon: "Nu mă atinge! Nu mă întreba nimic! Nu-mi vorbi! Stai cu mine." Un drum de țară. Un copac. Zeci de zmee. Bleu, frumoase. Gogo și Didi. Mircea
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
disperări nesfîrșite, angoase minuscule și angoase eterne, căutări întrerupte de certitudini axiomatice care durează pînă la prima crampă de stomac. Totul trăit cu acuitatea și iminența prezentului. Eugen Ionescu și lumea lui interioară: nicăieri mai mult și mai direct ca aici. Cartea se adună în ritm de șuvoi din însemnările intermitente ale unei jumătăți de an - din august 1986, timp petrecut în decorul fantastic, de vară iluzoriu atemporală, al unui castel de țară din Franța, pînă în ianuarie 1987. Căutarea intermitentă
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
doar aparent? - negarea momentului anterior: "Rodica, la masă, prea absorbită de preocupările ei ca să stea ca lumea. Mînca iute, aplecată în farfurie." Ciudată și totuși nu atît de nebănuită fața aceasta a scriitorului de teatru absurd (pe care, mărturisește și aici, ar fi vrut să-l numească, simplu, teatrul nou). Folosesc oarecum reținut cuvîntul mistic. E un misticism netrăit și nedescris pînă la autorul Cîntăreței chele, hrănindu-se, în chip bizar, din propria-i negare. Sacralizant să fie oare tocmai gestul
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
chircit; după toate aparențele se pregătea să-și facă nevoile, apoi căzuse; 6) s-a primit o telegramă de pe front, anunțînd moartea sa pe cîmpul de onoare - ucis de un glonte în mijlocul frunții...". Și lista merge pînă la 68. E aici absurdul înșirat în fețe multiple. Măști care compun un interior vid și totuși prea plin. E un soi de rugăciune a scrisului către scris. Probabil acestea sînt pasajele cele mai emoționante - deși în sine cele mai seci - ale cărții. Am
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
pericolele care îl pândesc atunci când convingerile și conștiința de sine se substituie realității. în astfel de situații se deschid pentru cercetător paginile unui roman, a cărui anecdotică pasionantă și instructivă merită să fie adusă la cunoștința cititorului. Va fi vorba aici despre o ipostază caracterială necunoscută și profund revelatorie a lui Ion Îuculescu, artist care până astăzi, cu rarisime excepții, e prezentat în diverse scrieri, de la simple articole până la volume cu aspect monografic, într-un mod lipsit fie de competența necesară
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
eu, vădit bucuros - dacă 90% întrunesc opinia noastră comună!" }uculescu însă a exclamat: "Aaa, nu! Astea 90 se vede de la o poștă că sunt falsuri ordinare, nici nu trebuie să te pricepi ca să-ți dai seama! Unde te înșeli e aici, la restul de zece (ținea mănunchiul de fotografii în mână, fixându-l cu o privire plină de venerație de parcă ar fi deținut un tezaur); sunt de o calitate excepțională; incontestabil, avem de-a face cu opere autentice de Andreescu!" Am
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
aparținea chiar lui }uculescu; dacă mi-aș fi dat seama din vreme le-aș fi sustras din teanc, ca să nu-l rănesc pe omul orgolios, pătimaș și neobișnuit de sensibil. Așa, n-am mai avut încotro... Dar până să ajungem aici, am încercat să-i demonstrez că mă sprijineam în concluziile mele pe tot felul de investigații și analize, pe mărturii scrise și documente, pe cercetări de laborator, observații la microscop, raze ultraviolete și infraroșii, radiografii Roetgen etc. etc. etc. ...Nimic
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
s-a văzut, i-a fost încredințat lui }uculescu spre restaurare. Cititorul cunoaște deja natura relațiilor dintre Ionașcu și pictorul strălucit a Câmpurilor de rapiță și atâtor alte capodopere. Ceea ce ar fi de adăugat - și mi-am propus să istorisesc aici - e că aceste relații au luat o întorsătură neașteptată după ce }uculescu mi-a făcut vizita relatată. Nu știu exact când și cum, lui Ionașcu i-a venit la ureche faptul că ceva n-ar fi tocmai în regulă cu tabloul
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
ajuns încă pînă la sfîrșitul secolului, mult dragul meu cîine, și totuși ce sentiment ne întoarce gîndul înapoi, la anii tinereții noastre, unde zornăie lanțurile? înainte de Paști lui N. Zi posomorîtă deasupra unei mări cîrlionțate de valuri. Hai să poposim aici o vreme. Renunțînd la toate iluziile. Asemenea judecătorului din Iudeea, să ne spălăm mîinile înainte de masa de seară. înțeleg că aceasta-i o glumă ieftină, există însă totdeauna un sîmbure de adevăr - ce-i drept, un adevăr ieftin - în glumele
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
cea mai zebrată parte a viforelor de la granița sovietică. Orizontul de miazănoapte s-a întunecat de nouri. în fața intrării, uniforma albastră a portarului se înclină în tăcere primind bacșiș de la prostituatele ce-și fac rondul de noapte. "Dumnezeule - mă gîndesc - aici paginile manuscriselor luiThomas Mann, Fitzgerald și Arien își găsesc continuitatea..." De trei ori controlează barmanul paharul de cristal pentru că forma veselei devine conținutul său. Poate ar trebui să mă întorc și să mă așez la măsuța mea și să cotrobăi
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
aparține tabloului din tablou, iar figura micșorată, oglinzii. Rama tabloului real (lumea) conține rama tabloului pictat acolo înăuntru (arta) și rama oglinzii (maestrul pictoriței, după spusa lui Leonardo). Extraordinar de ciudate sînt portretele realizate de artiști la vîrste diferite: abia aici îți dai seama cît de străini ne sîntem nouă înșine, ce șir de măști de nerecunoscut se înlănțuie în fiecare eu. Nu poți străbate galeria de autoportrete fără să faci diverse descoperiri, fără să tresari găsind cîte un nume neașteptat
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
Ba chiar aveau adeseori impresia că El îi nedreptățește așa precum gingaș s-a exprimat un velvornic în ale fotbalului, boier cu stare și mare iubitor de fală: "Nu știu de ce Dumnezeu a ținut cu englezii... ce taină o fi aici?" Oamenii aceștia au avut mulți conducători curajoși, care s-au luptat cu neamurile ce într-una voiau să le cotropească țara. Luptau mereu și nu aveau timp pentru altceva. Printre atâția luptători au avut și un cărturar care, din păcate
Folclor pentru drepcredincioși by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/12504_a_13829]
-
de Sfîntă Măria Mare (...). Așa înțepenesc lumile cele de demult în propria lor moarte, asemenea acelor oglinzi din tubul de carton, cu oglinjoare care una într-alta se oglindesc și arată asemenea acestei treceri dintr-o litografie într-alta, chiar aici..." (pp. 144-145). Scriitor al detaliilor celor mai insignifiante, care pot însă caracteriza o existență mai bine decît zeci de pagini de analiză, Daniel Vighi este și un foarte lucid și atent mînuitor al limbajului. O replică oarecare poate fi un
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
fior, cu aceeași patimă și cu aceleași priviri încordate ațintite spre cer. Tocmai cînd credeam că am auzit totul despre zborurile în cosmos, despre americani și despre ruși, că am trecut prin toate stările, de la mîhnire la bucurie și de aici la spaima surdă că lumea își va încheia socotelile în curînd, povestea sateliților a căpătat o nouă dimensiune. Tăcută pînă atunci, furișîndu-se doar ca o umbră de la vatra unde fierbea mîncarea și pînă prin curtea în care încă trebăluia, bunica
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
perfecțiune nicăieri, și răutatea are tendința să se impună peste tot. Dar această chestie a unei țări care se crede ultraputernică, cum sunt Statele Unite, de cînd domină yankeii, adică oamenii fără căpătîi de acolo, tipul Clinton. Tipul Clinton e perfect aici. Om bogat, frumos, înalt, cu aplomb, ajuns și președinte. Dar o nulitate morală și o nulitate pe plan intelectual. O nulitate atît cît trăiește. Astăzi se petrece ceva abominabil. Evident este o problemă de menținere a lumii într-o acceptabilă
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
figura nefericită a minerului strivit de o implacabilă exploatare ce se ascunde sub dezmățul propagandistic al pretinsei "vieți libere și fericite": "Sîngeră, miner român, pîn'la istov,/ gata să mi-l dai pîn' și pe Stahanov!// Nu-i timp pe-aici de stat și de oftat!/ E oare ăsta raiul ce-ai visat?/ Se potrivește tot ce rabzi cu ce ți-au spus:/ că n-o mai fi de-acum nici jos, nici sus?// Asuzi cît zece și mănînci puțin,/ după
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]
-
Mi-am dorit acest lucru tocmai fiindcă ultimul ei volum de proze, avînd un titlu demn de clasicele colaje suprarealiste, abundă în astfel de formule memorabile. Mi-am amintit însă și de afișul filmului realizat de Ludwig Metzger, Hier Himmel (Aici cerul) reproducînd fotografic rochia albă de mireasă, cumpărată de Aglaja la un talcioc, pe care ea scrisese cu mîna poemul Anna Lebt - Ana trăiește. Rochia apare și în film, faldurile ei sunt desfăcute cu tandrețe și pietate de Jens Nielsen
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
2002, - aș compara acest ultim volum de "miniaturi majore" cu acel interval ultim, cînd se spune că muribundului i se desfășoară în fața ochilor minții, în cîteva clipe, filmul întregii sale existențe - tristă și veselă deopotrivă. P.S. Filmul lui Ludwig Metzger Aici cerul i-a adus autorului premiul Literavision, decernat în primăvara acestui an la München. Din păcate, această creație filmică este încă prea puțin cunoscută publicului larg din România deși autorul ei a poposit la unele institute Goethe și centre culturale
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
Fefeleaga, Agripina și Moș Dănilă. Nu mi-am imaginat că asemenea texte ar putea servi drept repere (critice!) pentru o lucrare cu pretenții academice (?). O frază precum "Davidică din Fărăcașa era (...) rușinos Ťca o fată mareť, ultima comparație, nu doar aici utilizată, întărind ideea purității legate de un început necăzut încă sub zodia vinovăției ("Căci vinovat e tot făcutul / Și sfânt doar nunta, începutul")" poți întâlni, probabil, dacă scotocești cu oarecare sârguință prin maculatoarele elevilor dintr-a VI-a. Ce caută
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
cînd mă gîndeam că spre deosebire de grupul Ringier, investitorul german de la România liberă , trustul de presă WAZ, nu se amestecă în treaba editorială a ziarului, citesc pe prima pagină a acestui cotidian un comunicat din care aflăm exact contrariul. Jurnaliștilor de aici li s-a dat un ,Ghid de scriitură" din partea reprezentantului proprietarilor. Mai aflăm din comunicat că România liberă ar trebui să își schimbe structura actuală, pentru a se transforma dintr-un ziar de atitudine, într-o ,publicație bulevardieră". Scrisorile care
Zile negre pentru presă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12505_a_13830]
-
și a analizei, dar care nu își atrage decât un număr restrâns de posibili cititori, iar aceasta nu doar pentru că este o carte foarte ,specializată" sau pentru că cititorul grăbit de azi este atras de multe alte lucrări interesante. Ceea ce lipsește aici este efortul de a crea și un alt fel de comunicare cu cititorul decât aceea a raportării corecte de date, fapte, concluzii etc. Nu merită insistat mai mult asupra acestui aspect, pentru că lucrarea poate compensa această eventuală ,lipsă" prin mai
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]