25,860 matches
-
Umezită de amintire Rămânând în urma lor Doar pașii mei Risipiți în singurătate. Crud etern Crud Clipa se scurge Printre sufletele noastre. Crud Viața se scurge Printre degetele noastre. Crud Ne ducem și noi Pe nesimțite Lăsând în urmă O dâră albastră de viață în care e cuprins Tot Universul Prin care vom rătăci etern. N-am crezut N-am crezut vreodată Să sufăr din vina De a fi iubit. N-am crezut vreodată Că gonindu-te, Te iubeam copleșitor. N-am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Bosquet, are drept motto un vers din textul parodiat, „Un chêne allait se souvenir“: Un brontozaur era gata să-și aducă aminte. Un măgar se visa călare pe filosof, / între două căpițe egale, de iarbă. Un ocean iubea o balenă albastră / mai tare de cât e voie să iubești. / Lavei sale temătoare, / vulcanul își povestea copilăria. / O mlaștină avea nenumărate inimi. / Pur și simplu, din margine de trotuar, / un castan foarte verde, / văzâd afroditele ce trec pe lângă el, / nu accepta moartea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
zăpezile stinse plecau una câte una înspre seară. Trebuia s-aștept să mă doară vremea în viforoasa-i schimbare - de la cercul cel alb înspre apa de mare. Regrete O, cum mă satur de lună și timp hulit de femeia zăpezii albastre, pe care o port în umăr ca pe un inestimabil trofeu al iubirilor noastre. Mă ridic clătinându-mă alb de-nserare și caut pata galbenă din nucleul inițiatic al vieții n-o găsesc și plec nepătruns de vârtejul ascuns în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Aron Cotruș, Mihai Eminescu), busturi în bronz executate de binecunoscutul și regretatul sculptor Nicăpetre. Undeva, puțin mai departe, se zărește un lac, cu trestii, nuferi și o insulă plutitoare (totul amintește de Eminescu și de inegalabilele lui versuri ,,lacul codrilor albaștri/ nuferi galbeni îl încarcă/ tresărind în cercuri albe/ el cutremură o barcă’’ - Lacul). Peste el trece o punte îngustă de lemn, la capătul căreia urci câteva trepte ca să ajungi la o bisericuță făcută tot din lemn, unde la ora 18
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Dr. și eminescolog Nicolae Georgescu, lansată de Uniunea Ziariștilor Profesioniști la Muzeul Literaturii Române din București, pe 28 mai 2013. Este vorba de O zi din viața lui Eminescu (28 iunie 1833) - dosar de presă, publicată de Casa Editorială ,,Floare albastră’’, București, 2013, în care se dau detalii importante despre felul în care s-a petrecut această zi fatală din viața marelui poet, dar mai ales jurnalist la ziarul Timpul. Greu de crezut, Mihai Eminescu a fost scos, prin manipulări și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nemurire și scoală iar voevozii adormiți... Ce multă bogăție-n slove strânsă ! Ce manuscrise, probe și sigilii ! Poporu’ își șterge grabnic fața plânsă, Alcătuind noi pravile - concilii... PLAI șI GRAI CÂNTAT DIN LEAGĂN Când doinește mama puiul, Zboară-n văile albastre, Cerne-n creste înzăpezite Gândul tău de înălțare Către culmi ce n-au mai fost... Te cinstesc cu prețul vieții și nețărmurit te apăr, TU, grai al ființei noastre Până-n vremuri legendare ! Scris-ai pe azur imagini De titani căliți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Tudora Șandru-Mehedinți Povestirea publicată în această pagină face parte din volumul Ochi de cîine albastru, ce va apărea în curînd la Ed. Rao, în traducerea Tudorei Șandru Mehedinți. Volumul conține primele povestiri scrise de Márquez între 1947 și 1955, publicate inițial în suplimentul literar al ziarului "El Espectador" din Bogota și adunate într-o carte
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
chef de viață? Va gusta bucătăria unor maeștri școliți pe la marile hoteluri pariziene? Va avea parte, precum Nessie, de fructe de mare sau va pretinde, sub rezerva grevei foamei, feluri necunoscute aici, din terciuri fierbinți, cu sosuri dulci, de culoare albastră? Studiul AND-ului său ne va dumiri dacă aparține unei specii dispărute acum șaizeci și trei de milioane de ani ori uneia spontan apărute prin capriciile mutației, atât de bine descrise de Darwin. Luna aprilie a anului viitor este a
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
Revistei ,Mozaicul"; Pompiliu Șelea - Director General S.C. JIUL S.A.; Tudor Nedelcea; Ion Floricel; Ștefan Enache - Șef secție etnografie - Muzeul Olteniei; Florin Rogneanu - Directorul Muzeului de Artă Craiova; Mariana Leferman - Directorul Bibliotecii Județene ,Alexandru și Aristia Aman". În continuare, în Sala Albastră a Universității din Craiova, în fața unui numeros public alcătuit din studenți și elevi, a avut loc lansarea regională a Programului de lecturi publice inițiat de Uniunea Scriitorilor. La reuniunea moderată de Gabriel Coșoveanu, au citit din creația lor și au
Centenarul revistei "Ramuri" by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/11044_a_12369]
-
L-am asigurat că, da, îl văzusem în treacăt pe Ungaretti și că în curând îl voi vedea din nou ca să discutăm mai pe larg chestiunea arzătoare. Ochii lui negri în spatele ochelarilor se bulbucaseră încă și mai mult, scoțând scântei albastre (un fel de-a spune) de dezamăgire. Era absolut logic să nu-l satisfacă răspunsul meu, din moment ce mă întrebase dacă vorbisem cu el și nu dacă-l văzusem. Ca să-l calmez, i-am spus - lucru neadevărat - că Ungaretti va trece
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
caleașca luxoasă a ambasadorului francez. Pe care se afla de-un deget aurul și de două degete noroiul. Cînd se deschise portiera și se lăsă scărița, întîi se ivi o cizmă violetă, după care sări un puști într-un mundir albastru încins cu un văl de mătase, despre care se șopti că este trimisul Alteței Sale Imperiale Napoleon care se îndrepta spre }arigrad. A nouăsprezecea cheie. Soarele Sînteți frumos și tînăr. Vă doresc ceea ce deja vi s-a întîmplat, zise căpitanul
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Corala Sfîntului Anton. La acele sunete căpitanul sare ca ars, întrerupe reprezentația, îi părăsește în fugă pe actori și năvălește în balconul pavat. O clipă mai tîrziu apare în sufragerie la braț cu o doamnă purtînd în mîini o perniță albastră. în decolteul adînc avea pe sîni alunițe false parfumate, iar orificiul din scoica urechii era dat cu cîrmîz. La celălalt braț al căpitanului Opujić era un tînăr în uniformă de husar, cu o splendoare de păr ondulat. La vederea lor
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
parfumate, iar orificiul din scoica urechii era dat cu cîrmîz. La celălalt braț al căpitanului Opujić era un tînăr în uniformă de husar, cu o splendoare de păr ondulat. La vederea lor, Dunja chicoti în mînecă, iar clopoțeii de la pernița albastră a invitatei căpitanului clincheniră. Atunci se auzi căpitanul Opujić rostind cu o voce schimbată un fel de litanie: Străbătut-am întinderile înaintemergătorului/ în scîrbele mele/ Și nicăieri n-am aflat adăpost,/ acoperiș n-am găsit./ Greu mai e printre ai
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Arsenije, sublocotenent în armata austriacă, care, iată, întîmplător, dar grație unui fericit concurs de împrejurări, îți întîlnesc, după multă vreme, fiica și sora, pe Dunja Kaloperović, aflată acolo. Dunja se ridică în întîmpinarea noilor veniți, își sărută mama cu tot cu pernița albastră cu zurgălăi, iar pe frate pe gură, și toți se așezară. - Nu te-aș mai fi recunoscut. Parcă te văd pentru prima oară. Te-ai făcut mai frumoasă de cînd mi-ai devenit soră vitregă - îi zise Arsenije Dunjei - ți-
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
fi dorit protecția lui Grady, a înconjurat-o cu brațele și a răsturnat-o pe pat. - De cînd am tot așteptat așa ceva, i-a spus el. Cred că într-un pat o să fie mișto, puicuțo... Patul era înfățat în lenjerie albastră și albastrul se lățea în fața ochilor ei ca un cer nemărginit; totul îi părea nefamiliar, un pat pe care ar fi putut să jure că nu-l văzuse niciodată; stranii lacuri de lumină albastră își vălureau suprafețele de mătase, pernele
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
puicuțo... Patul era înfățat în lenjerie albastră și albastrul se lățea în fața ochilor ei ca un cer nemărginit; totul îi părea nefamiliar, un pat pe care ar fi putut să jure că nu-l văzuse niciodată; stranii lacuri de lumină albastră își vălureau suprafețele de mătase, pernele mari, umflate, erau munți încă neexplorați. Nu fusese niciodată speriată cînd făcuse dragoste cu el în mașină sau în locurile împădurite pe care le descoperiseră de-a lungul rîului; dar patul, cu lacurile, cerurile
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
păpușii și i-a netezit rochia, ca pe vremuri, cînd Margaret îi fusese o confidentă atît de apropiată. "Oh, Margaret..." a început Grady, dar și-a curmat vorba, lovită de gîndul că ochii lui Margaret erau, de fapt, doi nasturi albaștri și reci, și că Margaret nu mai era aceeași. Nu mai era copil. A fi copil constituise o scuză ideală și, într-un fel, ea persistase în ideea că încă ar fi: de pildă, cînd îi răspunsese lui Peter că
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
cînd am ajuns la ferigi m-a cuprins o pioșenie mare de tot că abia mă țineam să nu rîd - așa m-apucă pe mine în biserică, parcă lătra cățelul pămîntului sub crucea de piatră, rusul alb purta o cămașă albastră moale și caldă, m-am agățat de mîneca lui. se învîrteau copacii cu mine ca-n filmele sovietice cînd Vanea murea..." Ori concentrată, generînd un mic vîrtej al corespondențelor: ,frumosul meu, bunul meu, și ce dacă răstorn un vagon de
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
Ca și: ,ce vreme, ce ploaie rară, ce ploaie grea. cad stropii atît de departe unul de altul, pierduți în deșert - cum să-și trimită scrisori? - picură lent din pipeta aia nesfîrșită ca o trompă de elefant, și cerul tot albastru... ce-i asta? în ce limbă l-o fi citit Ahmatova pe Rilke?" Modalitatea confesivă, în maniera candid-adolescentină, ca punct de plecare, e aci susținută de piloni retorici, de explicitările ce țin mai mult ori mai puțin de concesia prozastică
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
mai întâi ți se scoate sufletul". Un drum inițiatic, care va să zică, în plină modernitate... Pe de altă parte, în acest vârtej tulbure de frustrări și dezamăgiri, greutăți și ghinioane, Virgil Duda ține deschis un ochi de romancier veritabil. În cele mai albastre situații, găsește un grăunte epic, un profil tipologic și o determinare psihologică ori morală utilizabile într-o nouă structură narativă. Din acest punct de vedere, cartea de față tinde să fie un roman: experiențele parcurse, documentabile, nu apar ca o
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
încât simțeam că însăși viața noastră nu valora mai mult de trei sorcoveți... Iar la tot răul acesta s-a mai adăugat un plus, după ce i-am văzut într-un reportaj tv pe unii demnitari dansând cu importantă conștiinciozitate ,Dunărea Albastră" în ritm de foxtrot cu ceva smucituri de malaguéna, la Balul în stil vienez. Ca buni compatrioți și solidari întru toate cele, i-am înțeles și le-am fost alături la chinurile respective. În concluzie: vanitas vanitatum, ,ecleziastic" vorbind, drept care
Țara lu' piepți de pui și a pensiilor de lux... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10856_a_12181]
-
unui destin. Picasso omul, bărbatul mi s-a arătat altfel, pe de-a întregul ființei, atîta cît se poate spune și înfățișa. Tablourile lui, ordonate aici cumva din perspectiva intimității, mi s-au grupat și mie nu neapărat în funcție de perioada albastră sau roz, de suprarealism sau cubism, ci în funcție de femeile lui, de iubirile lui asumate, de aventuri și prieteni, de locurile unde a rămas încremenit după o privire, un sat, un obiect, după căluțul unuia dintre copiii pe care i-a
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
focul din suflet cum îmi încălzește trupul purtat prin frig și umezeală. Culorile iernii fac Istanbulul straniu, solemn, însingurat, sustras viermuielii turistice. Privesc cele șase minarete ale Moscheei Sultanahmet, singura însoțită de un număr așa de mare de turnuri, Moscheea Albastră, cum mai este cunoscută. Faianța albastră de Iznik strălucește, se spune, miraculos ziua. E seară cînd intrăm, după rugăciune, și pereții uriași, împodobiți cu frumoasa faianță ni se arată altfel, în cu totul alte culori. La ieșire, privesc zborul pescărușilor
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
trupul purtat prin frig și umezeală. Culorile iernii fac Istanbulul straniu, solemn, însingurat, sustras viermuielii turistice. Privesc cele șase minarete ale Moscheei Sultanahmet, singura însoțită de un număr așa de mare de turnuri, Moscheea Albastră, cum mai este cunoscută. Faianța albastră de Iznik strălucește, se spune, miraculos ziua. E seară cînd intrăm, după rugăciune, și pereții uriași, împodobiți cu frumoasa faianță ni se arată altfel, în cu totul alte culori. La ieșire, privesc zborul pescărușilor în jurul unui minaret luminat, dantelat ca
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
Memorii celui ce avusese atâta încredere în ea, îl înfățișează ca pe un tânăr extrem de inteligent și neliniștit din cauza infirmității rămas neschimbat până în preziua dispariției sale premature: "în veșnică mișcare, de parcă ar fi fost pe arcuri, mic slăbuț, cu ochi albaștri străpungători și neliniștiți, când te ascultă ducându-și aparatul acustic la ureche, când își pierde răbdarea, când te întreabă iar. Surditatea cred îi dădea această nerăbdare și agitație necontenită". Curând, Camil Baltazar o prezintă pe Lucia Demetrius la "Sburătorul", unde
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]