119,673 matches
-
uneori chiar conflictele de interese. Într-o lume ideală, după care însăși Kolodny suspină doar, universitatea ar dispune de fonduri nelimitate pe care le-ar folosi în scopul selecționării celor mai buni dintre cei buni din fiecare domeniu și subdomeniu, aleși la rîndul lor numai de cei competenți să-i judece (nu doar în virtutea calificării, ci și a unor afinități de interese). În lumea reală, Annette Kolodny a fost mulțumită să conducă, timp de cinci ani, o facultate deparazitată de impostori
Restanța viitorului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16867_a_18192]
-
suia la catedră. Înlemneam, și ceea ce spunea profesorul era pentru noi nu literă, ci spirit, dar înregistram totul cu o uimire admirativă. - Nu credeți că acest post al profesorului s-a diminuat și fiindcă el nu și-a mai putut alege ucenici? Mă gîndesc la preparatori, asistenți. Această operațiune nu i-a mai aparținut și el n-a mai avut nici prerogativele pe care le aveau altădată profesorii în universitățile românești. - Da, ați rostit un mare adevăr, pentru că această întrerupere a
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
Da, ați rostit un mare adevăr, pentru că această întrerupere a legăturii, bruscă și dăunătoare, prin intervenția terților, să nu-i mai numim, a fost dacă nu fatală, oricum nocivă pentru tineretul românesc. Profesorul n-a mai avut dreptul să-și aleagă studenți, fiecare urma să aibă colaboratori și atunci, sigur că s-au slăbit legăturile acelea care-l fac la mănăstire pe ucenic să devină urmașul starețului său. Este unul dintre factorii care au făcut să diminueze aura de gravitate a
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
despre rotunjirea cifrei vîrstei mele. Vă dați seama că se apropie ceea ce-i firesc să se apropie și ca atare trebuie să mai iau și eu timpul de a mă gîndi la ultimele lucruri. Sigur, să fac bilanțurile spirituale. Am ales Văratecul, pentru că, așa cum știți, de peste 20 de ani vin aici. Asta datorită dragei Valeria Sadoveanu, prietena mea dragă, și eram aici o lume întreagă, Lily Teodoreanu și atîția, și atîția. Am socotit că un creștin intelectual trebuie să-și petreacă
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
fără éclat. În publicistica noastră culturală ea își rezervă de aceea un loc aparte, ca releveul unei construcții multifuncționale printre peisaje colorate. De o atenție deosebită se bucură, firesc, oamenii locului. În nr. 4, printre aceștia - P.P. Negulescu. Redacția a ales chiar pentru copertă cîteva citate din Destinul omenirii: Se produc în adevăr, câteodată, în viața sufletească a omenirii, perioade critice, de îndoială chinuitoare și descurajare adâncă, ce pot duce, prin pierderea speranței în posibilitatea realizării binelui, la renunțări primejdioase din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
noștri dedulciți la mănoase cariere cu iz iliescian au schimbat macazul: îi reproșează "fanatismul" și "maniheismul", modul pamfletar, chipurile vitregit de idei. Ierunca se explică astfel: Este adevărat: dar nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în aceeași vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița". Enervante rînduri, pentru unii academicieni! Azi
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
Ierunca se explică astfel: Este adevărat: dar nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în aceeași vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița". Enervante rînduri, pentru unii academicieni! Azi, termenii contrastanți se schimbă: pe de o parte Academia (cu minime schimbări, aceeași ca-n "epoca de aur"), pe de alta exilul
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
în mare. Totul în doar trei minute, care fac orice alt comentariu de prisos. Din același subprogram competitiv, intitulat " O lume în- tr-altă lume" și sensibil mai bun decît celelalte trei ("Părinți și copii", "Cupluri ciudate" și "Neprevăzutul"), s-a ales și Marele Premiu: Dayim ("Unchiul"), regizat de turcul Tayfun Pirselimoglu. Un film tandru situat undeva între Arizona Dream și Micul prinț, al cărui principal merit e că strînge în 14', fără aerul că ar înghesui secundele unele într-altele, o
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
Mora și o alta, originară din România: Aglaja Veteranyi. Toți trei sunt laureații din acest an ai premiului literar "Adelbert von Chamisso", acordat din 1985 încoace de către "Institutele Goethe" unor scriitori care nu sunt originari din Germania, dar care au ales limba germană ca mijloc de expresie literară. Spre deosebire de colegii săi de "grup", scriitoarea născută în România în 1962 se poate prevala în mod legitim de calificativele exotic și excentric, aplicate destinului și romanului ei de debut... Altfel cum s-ar
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
în limba română. Stîngăciile de exprimare, căutarea cîte unui cuvînt potrivit în italiană, franceză sau germană, înainte de a-l afla (cu ajutor din afară) în română, conferă pe alocuri un farmec hazliu replicilor tinerei scriitoare. Transcriindu-le, am avut de ales între reproducerea lor în stil indirect, ca răspunsuri date întrebărilor pe care i le-am pus și între transcrierea fidelă, pe viu, a schimbului de idei. Am optat pentru această din urmă variantă și dintr-un respect, nu doar strict
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
Africa, dar nu știam de fapt ce înseamnă un continent. Dar, am început să învăț. Dacă Spania era importantă pentru mine? Nu pot spune așa ceva fiindcă eram mult plecată și în alte țări. Iar acum trăiesc în Elveția. R.B.:.Ați ales Elveția? A.V.: Nu am ales eu "specialmente" această țară. Mama și tatăl meu, cînd au plecat din România, au avut un contract cu circul "Knie". Tata era cunoscut, el făcuse contractul cu acest circ și am avut norocul să
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
ce înseamnă un continent. Dar, am început să învăț. Dacă Spania era importantă pentru mine? Nu pot spune așa ceva fiindcă eram mult plecată și în alte țări. Iar acum trăiesc în Elveția. R.B.:.Ați ales Elveția? A.V.: Nu am ales eu "specialmente" această țară. Mama și tatăl meu, cînd au plecat din România, au avut un contract cu circul "Knie". Tata era cunoscut, el făcuse contractul cu acest circ și am avut norocul să fim imediat primiți, să ne dea
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
din naștere", semnalînd "timiditatea mea, de cîte ori mă apropiu de mari probleme abstracte pentru care nu sînt făcut". Altădată (în 1933), referindu-se la opera fostului său profesor de la universitatea ieșeană, declara tot atît de sincer: "Xenopol era mai ales un gînditor, ale cărui concluzii asupra istoriei nu întrec numai competența mea, care nu sînt filosof și n-am căutat să fiu vreodată, dar și curiozitatea mea, interesul meu pentru aceste lucruri, fără îndoială utile, de un caracter atît de
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
face excelent și cu multă acribie de filolog, păstrînd - nu ca precedenta editoare - toate formele de limbă specifice lui N. Iorga, revenind asupra nepermiselor unificări și eliminări de formă de limbă operate de Liliana Iorga. De aceea, tocmai, s-a ales, ca text de bază al ediției actuale, nu ediția a treia, ci tocmai a doua, din 1933, verificînd păstrarea formelor de limbă ale lui Iorga după originale, inclusiv la textele nou adăugate acum. A rezultat o ediție ireproșabilă sub raport
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
interes din Norii 2, ne vom mărgini să remarcăm o altă bună idee a pasionatului editor ce-și cheltuiește energia, timpul și banii spre folosul literaturii noastre: popularizarea în lumea largă a Internetului, cu aprobarea autorilor, a unor texte edite, alese de el. Din această categorie face parte prefața lui Alexandru Condeescu la volumul Nichita Stănescu, Opera poetică, apărut anul trecut la Humanitas (Ștefan Bălan e un mare admirator al poeziei lui Nichita, căreia îi consacră amănunțite analize de text). Dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
iubit cîndva și pe care nu l-a mai văzut de ani de zile; în toate trei filmele bărbatul respectiv arată necorespunzător și trebuie echipat cu haine noi! Ce mică e lumea!). Juriul condus de cineastul iranian Abbas Kiarostami a ales pentru Marele premiu (Globul de cristal), un film brazilian, Eu, tu, ei, al tînărului Andrucha Waddington, (n. 1970), fost asistent al lui Hector Babenco. Deși nu lipsit de umor (un subiect după un caz real: o țărancă face trei copii
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
el. El rămîne la post pînă la sfîrșitul mandatului pentru a se putea lupta, fără conotații electorialiste, a declarat, cu încercarea de a mafiotiza România. Cu alte cuvinte, dl Constantinescu nu mai vrea nimic pentru sine, electoral vorbind, ci a ales să joace rolul maurului care-și face datoria pînă la sfîrșitul mandatului. Moralmente, s-ar putea spune că dl Constantinescu ar trebui să iasă în cîștig de imagine, ca prim președinte al României care nu se agață de o nouă
Combinații fără Constantinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16920_a_18245]
-
sentimentele fraterne, nici aceleași aspirații nu îi uneau cândva, ci disperarea în fața opresiunii, insanității totalitare. Viața literară, în condiții de normalitate, presupune însă confruntarea opiniilor, existența polemicilor, și în această privință scriitorii n-au fost niciodată, cu toții, "uniți". Unii au ales să fie singuri, alții să se adune într-un grup, fie datorită unor interese conjuncturale, fie datorită unor afinități mai profunde, unor principii și idealuri comune. Se înțelege că, din punct de vedere estetic, interesează doar acest ultim tip de
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
au impus deja cu o mare forță, este o manifestare liberă, complet dezinhibată, în fața modelului și transformarea privirii pioase în act conștient, în tehnică de analiză și în formă de posesiune. Deși, aparent, în cele trei săptămîni ei și-au ales priveliști și au identificat expresii ale configurațiilor naturale, în esență actul lor de observație este unul de restituire culturală, de reorientare a peisajului către sine însuși. Pentru că, în acest caz, privirea nu este doar un proces obișnuit de percepție, un
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
cap albită de forța soarelui, ea cu o basma, tot neagră, cu flori roșii pe margine și cu... (nu se înțelege, scris decolorat). Stanciu Tănase, responsabilul cazanului de țuică îmi relatează mândru cum îi spusese el neveste-si să-și aleagă și ea, d-acolo dă pă plajă, un om, care-o fi, azi ai voie, că era mulți goi pușcă ai naibii și că dacă io plăcea ei vreunul, să-l aleagă, să zică: "Tase, mie ăsta-mi place, io
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
cum îi spusese el neveste-si să-și aleagă și ea, d-acolo dă pă plajă, un om, care-o fi, azi ai voie, că era mulți goi pușcă ai naibii și că dacă io plăcea ei vreunul, să-l aleagă, să zică: "Tase, mie ăsta-mi place, io zi să-l iau pe-ăsta, ce zici, bărbate?!" Și-aici, îndemnată să-și aleagă un bărbat, de bărba-su, îl consulta tot pe bărba-su, cu care era luată). Amîndoi privesc de pe dîmb
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
voie, că era mulți goi pușcă ai naibii și că dacă io plăcea ei vreunul, să-l aleagă, să zică: "Tase, mie ăsta-mi place, io zi să-l iau pe-ăsta, ce zici, bărbate?!" Și-aici, îndemnată să-și aleagă un bărbat, de bărba-su, îl consulta tot pe bărba-su, cu care era luată). Amîndoi privesc de pe dîmb forfota. Bărbatul insistă, liberal: "Ia-ți, fă, unu' cînd îți zic!" Ea tace, șovăie; apoi se bagă-n el și-i mai dă
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
în întreg deceniul din urmă: "Și un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește,/ Și ce nădejdi dă unul, celălalt le ia"? Eliade Rădulescu are (în Istoria literaturei generale) următoarea apreciere a felului în care vicleanul Tiberiu și-a ales succesorul în crudul Caligula: "Viperă ce alege un tigru". Iar Ghica, ironizîndu-l pe Eliade care credea că fără el n-ar fi fost revoluția de la 1848, scrie: ""Revoluția bărbată-mio!", zicea o cocoană cînd vorbea de revoluția de la 1848". Cum să
Cultura literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16959_a_18284]
-
an vine, trece, ș-alt an îl moștenește,/ Și ce nădejdi dă unul, celălalt le ia"? Eliade Rădulescu are (în Istoria literaturei generale) următoarea apreciere a felului în care vicleanul Tiberiu și-a ales succesorul în crudul Caligula: "Viperă ce alege un tigru". Iar Ghica, ironizîndu-l pe Eliade care credea că fără el n-ar fi fost revoluția de la 1848, scrie: ""Revoluția bărbată-mio!", zicea o cocoană cînd vorbea de revoluția de la 1848". Cum să nu-ți vină pe limbă expresia, cînd
Cultura literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16959_a_18284]
-
au cunoștință de anecdota cu țapul comunal care refuza să-și îndeplinească sarcinile. Nemulțumiți de indiscrețiile presei, care-și bagă peste tot nasul, ba mai are și prostul obicei să fotografieze, inși din a căror munculiță se poate, în sfârșit alege ceva, își construiesc vilișoare de câte 24 de încăperi pe vârfuri de munte, ascunse în păduri, pe margini de lac cu pătrundere interzisă sau în localități uitate de Dumnezeu și greu de găsit pe hartă, unde se văd silite să
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]