3,312 matches
-
plăcinte puteam să-i ascult cum își deșertau desaga suferințelor. Nu m-am îndoit nici o clipă că poate inventau, poate improvizau spre a mă impresiona pe mine sau pe alții. Îmi era milă și, din puținul meu, credeam că le alin suferințele dându-le ceva și, mai ales, ascultându-i. Într-o zi, pe la prânz, după ce discutasem cu unul dintre acești bătrânei, când să ies din prăvălie, m-am simțit luat de braț și cineva mi-a spus: „Nu vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
văd că nici măcar amintiri nu am prea multe. Regrete cu atât mai puțin. Îmi pare rău, cu o jale pe care nici un alcool nu mi-a putut-o ostoi, cu o deznădejde pe care nici o Luminare nu mi-o poate alina, că n-am ajuns niciodată la biserica spre care, de atâtea și atâtea ori, tot am pornit. Sufletului meu, probabil, încă nu-i este îngăduită râvnita întâlnire întru mărturisitoare spovedanie... Râcă a sufletului. Și totuși, nu regret. Pare că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ascuns de cenzori a creat, la rându-i, alți și alți satrapi. Când textele încep a fi dezvăluite, răul este trecut de mult. Nimeni nu mai are ce salva. Nici o viață nu se mai întoarce, nici o rană nu se mai alină. Este o cunoaștere inutilă, diversionistă. În spatele ei se urzesc noi texte mincinoase, așteptându-și alte victime credule, pătimașe, lipsite de apărare. În Bibliotecă am avut certitudinea că, de fapt, tot scrisul rămas în Lume, toate cărțile păstrate nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu mi-am adus valiză și din astea, deci îmi va trebui ceva în care să-mi pot lua lucrurile. Deci câte plănuiești să iei? — Păi, nu prea multe, am zis degajat, scărpinându-mi bărbia într-o parte pentru a alina o mâncărime inexistentă. Doar câteva chestii esențiale, atât. — De ce, plănuiești să te-ntorci? De ce nu iei tot? — Nu prea e practic, Judy, în momentul ăsta, nu? Aveam impresia că e destul de evident. Oh, am înțeles, e vorba de aspectul practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și ea să mă asculte, să-i spun bucuriile și suferințele mele. Ea îmi adapă sufletul, mă spală și mă liniștește. Atunci când plâng prin ploaie, simt cum lacrimile mele se contopesc cu picăturile ei, cum îmi mângâie obrazul și îmi alină suferința. Ea mă cuprinde și mă ascultă. Mirosul de praf udat și de aer proaspăt și curat, pe care îl lasă ploaia în urmă, îmi aduce aminte de casa și ograda părintească și de ulicioarele din mahala. Îmi aduce aminte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Iar de vrei un bărbățel Să-l iubești, să crezi în el, Nu-l căta - că iacătă-l! O INIMĂ CE SUSPINĂ O inimă ce suspină, De durere fiind plină, Zi și noapte se tot bate, Cu nimic nu se alină. 5Și nimenea nu se - ndură Să potoale - a ei căldură Parcă s-au jurat cu toate S-o întîmpine cu ură. MII DE STELE... DULCE SARĂ Mii de stele... dulce sară Peste codri se coboară, Peste vârfuri trece lună Iar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu te posomorî, Dragostea nu-mi omorî, Că-n ochi-ți i-a mea viață, 199 {EminescuOpVI 200} Și toată a mea dulceață Și de la dânșii aștept Leac la rana mea din piept. Că eu numai cu vederea Îmi pot alina durerea, Iară de nu-i avea dor Și mă vei lăsa să mor, Răsplătire după faptă Și pe tine te așteaptă Și vei crede tocm-atunci La crudele mele munci, Vei vedea c-ai fost tirană Și m-ai omorât cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din carte: - Ieșiți feciori din cetate Și vă puneți trei cu trei Și tot mână lângă mână Voinicaș cu pușca plină; Și voi haideți fără frică, Nu cătați că doi, trei pică. Da unul din companie Toată noaptea nu s-alină Ci tot scrie la hârtie Și trimite la Frănție. Da Frănția-i mânioasă. El prinde cartea de loc Și o țipă cătă foc Că-i fecior fără noroc. Maică, maică, draga mea, Colo sus s-o scăpătat, C-acolo-i steagul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mormânt, Ci să ostoiesc cu blândețe Spre ale mele tinerețe, Că eu nu-ți sunt vinovat De ce m-ai ofticat. No. 35 Ah! a mea puică iubită, De multe ori neprivită, Cum aș face să te văz Sufletul să-mi alinez, Ca să-mi ies din păreri Că iești între muieri, Că ești cu minte de fată Cu dragoste-nvederată. Nu te îndoi la minte, Fii cu dragoste fierbinte Că poate vreodată Voi pune lucrul în faptă, Ca să ne veselim, Focul să ne
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
situație, acceptarea unei astfel de oferte poate face diferența dintre a mânca și a nu mânca, dintre a trăi bine și a nu trăi mai deloc. Poate n-a făcut-o decât o dată, am spus, încercând, pe cât puteam, să îl alin pe Tom. Știi cum e, ai probleme cu facturile și vine un fotograf care-ți propune o slujbă. O zi de muncă pe o grămadă de bani. Tom a clătinat din cap și, din expresia lui, am înțeles că remarca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ne plasăm totuși într-un timp istoric (prezentul sau trecutul apropiat), acesta este rău și are doar atracția malefică a răului (dacă e să fie istorie, atunci să fie Dorel !), în timp ce tradiția este totdeauna bună și reconfortantă (și vine de alină dacă v-ați săturat de Dorel) ! Reclama - această reclamă - nu ne vinde deci Istorie en détail, fie ea și cosmetizată, ci Mitologie în vrac și în stare naturală deoarece și întrucît asta ne place, asta ne dorim. Și asta avem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai poate atenua din forța loviturilor nedrepte. Bucuria este adevărată numai când se divide. Riscul dă șarm vieții. Solidaritatea ne oferă puțină căldură, când e prea frig în jurul nostru. Provocările ne condimentează viața. Autodidacții descoperă lumea. Apoi și alfabetul. Îmi alin singurătatea, consolând-o pe a altora. Bibliotecile - aceste silozuri de frumusețe și de înțelepciune. Orice suflet este abordabil, dacă îi găsești la timp struna potrivită. Omul normal aflat în exil este pătruns de dorul, nu de sâcâiala de patrie. Tandrețea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de supărare împotriva ei. Cu intuiția ei de femeiușcă, din instinct, îi plăcea de ceva... de cineva, ori nu. Când a citit Miorița, a plâns sub plapumă, până n-a mai putut, de tristețea de a nu-i fi putut alina durerea ciobănașului. Orfană de la naștere, Anuca nu și-a văzut mama ca s-o ție minte, și și-a creat-o, imaginea, mai târziu, în copilarie, și a înviat-o, cu tot e ce-a auzit de la tatăl și bunicul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fi de ajuns ca să aibă loc o nenorocire: fie s-ar sparge în bucăți direct, fie i ar scădea mult din preț!”, reflectă el. Când ajunse acasă, la intrarea în locuință, revăzându-și dragul prieten imaterial în oglindă, se mai alină un dram, uită de griji și putu să-și vadă nestingherit de treabă, pe urmă, tot restul zilei. La ceas de seară, frânt de oboseală, cu trupul ostenit de trudă - fapt ce, de altfel, la el nu prea era un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și că nimic pe lume n-ar mai putea întoarce timpul înapoi, reparând, astfel, regretabila sa greșeală. Așa încât, acum doar se căznea să-și reclădească în minte imaginea din oglindă, spre a-și mai mângâia mâhnirea, spre a-și mai alina suferința pricinuită de trădarea de care se simțea vinovat, dar, Doamne, era în zadar! De parcă imaginile minții pot reda, într-adevăr, omul?! Este cu totul Istorisiri nesănătoase fericirii 17 altceva, atunci când îl vezi în fața ochilor. Uneori, este de ajuns chiar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mărinimie, ce să zic... Ei bine, greșit! Atâția ani numai asta am făcut, am stat în spital și am văzut cum suferința îl chinuie pe om, și am încercat, după puterea și priceperea mea, s-o alung sau s-o alin. Altfel spus, nam trăit ca alții să muncească pentru mine, ci ca eu să muncesc pentru alții. Însă acest lucru nu m-a înălțat și nu m-a purificat în niciun fel. Faust fusese mântuit de legământul ce-l făcuse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
comedie neagră din anul 2002, Filantropica. Istorisiri nesănătoase fericirii 93 trebui să încerci să fii mai optimistă!, îi răspunse tânărul cu o voce calmă, liniștitoare și care îmbărbăta. - Te rog, Victor, nu mă amăgi, nu trebuie. Chiar dacă vrei să mă alini, asta este o născocire mult prea stângace, pentru a putea privi cu încredere la ea. Să nu uiți vreodată că, în ochii mei, praful nu intră niciodată ușor! Cu toate că el era sănătos, atât trupește, cât și mintal, sănătos și încă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care iubesc atât de mult științele exacte - cărora le admit, fără ezitare, așa cum se cuvine, importanța -, când se pierd în labirintul complicatelor și fără de capăt socoteli, literatura, prin sensibilitatea penelului ei artistic, îi va desface din încordare și le va alina afectuos deziluziile. În acest punct, însă, oarecum obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
audă, nu Înțelege ce-i spun. Se controlă din răsputeri. Simți cu certitudine că nu se afla În fața unui succes - semăna prea mult cu eșecul și eșecul era ceva ce putea să compătimească. Putea fi blândă și calină cu eșecul, alinându-l cu scurte uguituri, atâta vreme cât, până la urmă, tehnică dădea rezultate. Un bărbat slab rămânea uneori cu impresia că domnișoara Warren era prietena lui cea mai bună. Ea Îngenunche și-l bătu pe dr. Czinner pe genunchi, punându-și În rânjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
voi vorbi în neliniștea inimii mele; mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu; 12. Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare de-ai pus strajă în jurul meu? 13. Cînd zic: Patul mă va ușura, culcușul îmi va alina durerile", 14. atunci mă înspăimînți prin visuri, mă îngrozești prin vedenii. 15. Ah! aș vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase! 16. Le disprețuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
vorbi eu, de ați fi în locul meu? V-aș copleși cu vorbe, aș da din cap la voi, 5. v-aș mîngîia cu gura și aș mișca din buze ca să vă ușurez durerea? 6. Dacă vorbesc, durerea nu mi se-alină, iar dacă tac, cu ce se micșorează? 7. Dar acum, vai! El m-a stors de putere... Mi-ai pustiit toată casa! 8. M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea care se ridică și mă învinuie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pe dulgherul ocupat cu reparațiile navei, să-și îndrepte privirile într-acolo. —Octar!!... —Auziți-o!... Nu-i o ființă umană. E un demon care merită o mie de morți, fiindcă nu numai că n-a mișcat un deget ca să ne aline suferințele, ci dimpotrivă, s-a distrat împreună cu animalele alea. Totuși, continuă să fie regina, bombăni acru Roonuí-Roonuí. Și ce-o să se-ntâmple când o să apuce frâiele puterii? Noaptea și întunericul cel mai adânc se vor abate asupra insulei Bora Bora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
față de ceilalți. Un giulgiu de amărăciune și decepție se întinse peste catamaran, și nici măcar credincioasele stele nu-i mai însoțeau, căci cele care străluceau acuma deasupra capetelor lor n-aveau nimic în comun cu cele care, de atâtea ori, le alinaseră suferințele. Erau singuri. Singuri cu tragedia lor absurdă, în mijlocul unor ape necunoscute. Atunci când, aproape de zorii zilei, Anuanúa se retrase din nou în ascunzătoarea ei, Navigatorul-Căpitan o urmă cu privirea și, încleștându-și degetele cu neobișnuită forță în brațul discipolului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
arome, de miel și de pască. Copiii se joacă și-s zâmbitori, Natura întreagă e-n sărbători. Miroase a muguri, e soare și viață. În verdele crud azi priviri se rasfață. Pe aripi de zori tremură vantul, Vestea de sus alină pământul. -Hristos a-nviat, strigă vesel o floare! -Da e viu, zic și munții- ce sărbătoare! -E viu, murmură Milcovul rece Sub soare blând câmpia petrece -Mărire Lui Isus, păsări mii ciripesc! Și cerul și-oceanele îi spun "te iubesc"! -Hristos
De Pa?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83296_a_84621]
-
trebuie. Îmi cam ies din fire și ridic tonul la bunica sau mă cert cu sora mea, Nora, dar totdeauna îmi pare rău pentru asta. Îmi plac foarte mult câinii deoarece țin o companie plăcută și când ești tristă te alină cu boticul lor umed, dând vesel din coadă. Preferatele mele sunt înghețata de vanilie și prăjitura cu căpșuni. Mama spune că sunt cam mofturoasă la mâncare, pentru că nu mănânc atâtea fructe și legume câte ar trebui. Anotimpul meu preferat e
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]