3,221 matches
-
de argint, iar mai apoi cele de bronz. Dacă scorul este egal, țările sunt ordonate alfabetic. Două medalii de aur au fost acordate, una Sloveniei iar alta Elveției pentru o egalitate în premieră la competiția de coborâre feminină la schi alpin, prima de acest fel. Nu a fost acordată nicio medalie de argint. La proba de Super-G feminin de la schi alpin au fost acordate două medalii de bronz pentru o egalitate dintre Canada și Statele Unite ale Americii. <onlyinclude>;Legendă </onlyinclude>
Clasamentul pe medalii la Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/331307_a_332636]
-
au fost acordate, una Sloveniei iar alta Elveției pentru o egalitate în premieră la competiția de coborâre feminină la schi alpin, prima de acest fel. Nu a fost acordată nicio medalie de argint. La proba de Super-G feminin de la schi alpin au fost acordate două medalii de bronz pentru o egalitate dintre Canada și Statele Unite ale Americii. <onlyinclude>;Legendă </onlyinclude>
Clasamentul pe medalii la Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/331307_a_332636]
-
ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 13.373 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pajiști naturale și stepe) încadrată în bioregiunea alpina a Munților Harghitei (grupa muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțului carpatic al Orientalilor). Aria naturală se află la o altitudine cuprinsă între 1.500 și 1.800 m. și face parte (din punct de vedere geologic) din lanțul vulcanic
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar din Munții Harghita. Aria protejată dispune de șase tipuri de habitate; astfel: Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri alpine și boreale, Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Turbării active, Turbării cu vegetație forestiera și Peșteri în care accesul publicului este interzis. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
comunitar din Munții Harghita. Aria protejată dispune de șase tipuri de habitate; astfel: Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri alpine și boreale, Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Turbării active, Turbării cu vegetație forestiera și Peșteri în care accesul publicului este interzis. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de specii (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte), dintre care unele protejate prin "Directivă Consiliului European" 92/43/ CE
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
protecție specială avifaunistică Pădurea Bogata și include rezervațiile naturale: Cheile Dopca, Cotul Turzunului și Pădurea Bogății. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, păduri aluviale, râuri, mlaștini, turbării, pășuni, fânețe, terenuri arabile, culturi) încadrată în bioregiunea alpină centrală a Munților Perșani (subunitate geomorfologică a Subcarpații de Curbură, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) și cea continentală a extremității sud-estice a Depresiunii colinare a Transilvaniei. Acesta conservă mai multe specii de floră spontană și protejează o gamă diversă de
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
Lucas Cranach cel Bătrân, de Marx Reichlich ș. a., el cunoscând, pesemne, atât opera lui Albrecht Dürer, cât și pe cea a lui Michael Pacher. În 1511, întreprinde o călătorie de studii pe firul Dunării, până în Austria, natura și sălbăticia priveliștilor alpine exercitând o puternică și perenă înrâurire asupra imaginației sale artistice. Este verosimil să‑l fi întâlnit cu acest prilej, la Passau, pe Wolf Huber, și să fi văzut, la Sankt Wolfgang, celebrul retablu gotic al lui Pacher. În 1526 este
Albrecht Altdorfer () [Corola-website/Science/334186_a_335515]
-
și nearctice. Se întâlnesc în Europa, Asia septentrională și centrală, Canada, Statele Unite (cu excepția părților sudice), regiunile muntoase din Alaska. În Europa marmotele trăiesc în Alpi, Pirinei, Tatra, Carpații românești. Pe verticală urcă până la altitudini de - m. În România viețuiește marmota alpină, în Munții Rodnei, Făgăraș și Retezat, iar în prezent își extinde continuu arealul. Marmotele sunt apreciate atât pentru blană și carne, cât și pentru grăsimea lor, folosită în medicina tradițională pentru tratarea afecțiunilor reumatice, respiratorii, și a colicilor etc. Specia
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
în prezent își extinde continuu arealul. Marmotele sunt apreciate atât pentru blană și carne, cât și pentru grăsimea lor, folosită în medicina tradițională pentru tratarea afecțiunilor reumatice, respiratorii, și a colicilor etc. Specia cea mai cunoscută în Europa este marmota alpină ("Marmota marmota") care trăiește în munți, în timp ce în America de Nord, e cunoscută "Marmota monax", denumită în mod obișnuit în Canada francofonă "siffleux" („fluieraș”). Termenul românesc marmotă este un împrumut din limbile franceză, "marmotte" și italiană, "marmotta". Părul marmotei este brun, negru
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
studiată la "Marmota marmota", deși este un factor de risc eco-epidemiologic din cauza promiscuității, poate și să procure avantaje pentru supraviețuirea hibernală. Marmota este "cecotrofă", adică ea își digeră de două ori alimentele ingerându-și unele din propriile balegi / "crotine". Marmotele alpine se hrănesc cu vegetale erbacee, semințe și mici nevertebrate (insecte, păianjeni, viermi). Ele preferă mlădițe fragede și își țin hrana cu membrele anterioare. Împerecherea marmotelor are loc în aprilie - mai, aproape imediat după ce acestea apar la suprafața pământului după hibernare
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
este atinsă la vârsta de 3 ani (la "Marmota monax" la 2 ani). Marmotele au o importanță economică semnificativă: grăsimea și carnea lor sunt consumate de către oameni, iar blana lor este valoroasă. Numărul mic de indivizi al populațiilor de marmote alpine din țara noastră nu pune problema industrializării acestora. Local marmotele pot dăuna culturilor agricole, însă pagubele sunt de obicei nesemnificative. Marmotele sunt implicate în epizootia ciumei în natură. Genul "Marmota" include 14 specii actuale: În plus, patru specii dispărute de
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
plus, patru specii dispărute de marmotă sunt cunoscute ca fosile: În România trăiește o singură specie în Carpați: În trecut în România a trăit și bobacul sau "marmota de stepă" ("Marmota bobak") După Bielz (1888), citat de Călinescu (1931), marmota alpină ar fi trăit până în secolul XIX și în Carpații românești, pe vârfurile înalte din Făgăraș, Retezat, și Rodnei, dar a dispărut din fauna României, la sfârșitul secolului al 19-lea. După mai multe eșecuri în reintroducerea acesteia, numai în anul
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
viridis"), ivorașul cu burtă galbenă ("Bombina variegata"), broasca-țestoasă europeană de baltă ("Emys orbicularis"), broască râioasa bruna (Bufo bufo), broască roșie de pădure ("Rană dalmatina"), broască verde de pădure ("Rană esculenta"), broască roșie de munte ("Rană temporaria"); Nevertebrate (gândaci, fluturi): croitorul alpin ("Rosalia alpina"), gândacul rinocer ("Oryctes nasicornis"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo "), calosoma mirositoare ("Calasoma sycophanta"), rădașca ("Lucanus cervus"); precum și trei specii de fluturi: "Arytrura musculus", "Saturnia pyri" (fluturele ochi de păun) și "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele vărgat). Printre speciile de
Dealul Mare - Hârlău () [Corola-website/Science/334203_a_335532]
-
cu burtă galbenă ("Bombina variegata"), broasca-țestoasă europeană de baltă ("Emys orbicularis"), broască râioasa bruna (Bufo bufo), broască roșie de pădure ("Rană dalmatina"), broască verde de pădure ("Rană esculenta"), broască roșie de munte ("Rană temporaria"); Nevertebrate (gândaci, fluturi): croitorul alpin ("Rosalia alpina"), gândacul rinocer ("Oryctes nasicornis"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo "), calosoma mirositoare ("Calasoma sycophanta"), rădașca ("Lucanus cervus"); precum și trei specii de fluturi: "Arytrura musculus", "Saturnia pyri" (fluturele ochi de păun) și "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele vărgat). Printre speciile de plante care
Dealul Mare - Hârlău () [Corola-website/Science/334203_a_335532]
-
Nucșoara, Fanatele Pui și Peșteră Sura Mare. Zona reprezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri de amestec, păduri în tranziție, pajiști uscate, pajiști ameliorate, stepe, terenuri arabile) în Țară Hațegului, încadrată în bioregiunea geografică continentală și alpina Carpaților Meridionali. Rețeaua hidrografica principala a sitului aparține bazinelor hidrografice ale râurilor Strei și Răul Mare. Situl conserva cinci habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri de stejar cu
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
de 3.023 hectare și include rezervația naturală Crovul de la Larion (250 ha). Zona reprezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în tranziție, râuri, mlaștini, turbării, pajiști și pășuni) în Depresiunea Dornelor, încadrată în bioregiunea geografică alpină a Carpaților Orientali. Rețeaua hidrografică a sitului este alcătuită din pâraiele Silhoasa și Bolovanul (afluenți de dreapta ai răului Ilva), Siminoc (afluent de stânga al râului Teșna) și Pârâul lui Pușca. Situl conservă un habitate natural de interes comunitar ("Turbării
Larion () [Corola-website/Science/334278_a_335607]
-
avifaunistică Munții Vrancei. Zona reprezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri de amestec, păduri în tranziție, pajiști naturale și stepe) în nordul Munților Vrancei (subunitate geomorfologica a Carpaților de Curbura). Aceasta este încadrată în bioregiunea geografică alpina a Carpaților Orientali și se întinde pe o suprafață de 15.319 hectare. Rețeaua hidrografica a sitului este alcătuită din râurile Oituz, Cașin, Caraslău, Ojdula și Orbaiul Mic. Situl conserva cinci habitate naturale de interes comunitar ("Păduri de fag de
Oituz - Ojdula () [Corola-website/Science/334329_a_335658]
-
Mici) de la Plăieșii de Jos. se află în administrarea "Fundației Salutaris" și reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri de amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști și fânețe montane, turbării și mlaștini) încadrată în bioregiunea alpină din versantul sudic al Munților Nemira (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvaneni, aparținând de lanțul carpatic al Orientalilor). Situl cuprinde bazinul hidrografic al pârâului "Apa Lină". În arealul sitului au fost identificate 9 tipuri de habitate naturale (prioritare) de interes comunitar
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
pârâului "Apa Lină". În arealul sitului au fost identificate 9 tipuri de habitate naturale (prioritare) de interes comunitar ("Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană"; "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)"; "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior"; "Tufărișuri alpine și boreale"; "Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase"; "Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase"; "Mlaștini alcaline și Turbării cu vegetație forestieră"), ce adăpostesc o gamă diversă de ierburi și flori rare. La baza
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
în flancul stâng și Divizia 23 Infanterie (comandant colonel Traian Moșoiu) în flancul drept. Suplimentar, Brigada 1 Călărași asigura legătura cu forțele Armatei 2.. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase unele dintre forțele principale ale Armatei 9, inclusiv Corpul Alpin. Acționând energic și eficient, generalul David Praporgescu a reușit să stabilizeze situația frontului după retragere în debandadă și cu pierderi semnificative a Corpului 1 Armată, care a urmat pierderii bătăliei de la Sibiu sub comanda dezastruoasă a fostului comandant, generalul Ioan
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
sforțări mari ca să organizeze pozițiile defensive ale armatei sale, să pună ordine în unitățile Corpului român, care erau foarte amestecate, să pregătească trupa din nou pentru luptă și să-i reînalțe moralul". Forțele germane erau formate din "Grupul „Kraft”" - Corpul Alpin german întărit cu Brigăzile 2 și 10 Munte austro-ungare, sprijinte de o puternică grupare de artilerie. Planul german prevedea realizarea unei manevre dublu-învăluitoare asupra flancurilor dispozitivului român de către cele două brigăzi montane, urmând ca lovitura frontală de forțare a trecătorii
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
și 10 Munte austro-ungare, sprijinte de o puternică grupare de artilerie. Planul german prevedea realizarea unei manevre dublu-învăluitoare asupra flancurilor dispozitivului român de către cele două brigăzi montane, urmând ca lovitura frontală de forțare a trecătorii să fie dată de Corpul Alpin. După zece zile de lupte grele, forțele germane au trebuit să înceteze ofensiva, reușind doar o serie de câștiguri teritoriale tactice, fără a-și îndeplini obiectivul propus, de forțare a Carpaților. "Grupul Olt, n-a înaintat până pe linia, pe care
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
A făcut parte din diferite asociații și societăți de binefacere. Astfel Bessy și Take au fost fondatori Societății Carpatina din Sinaia, creată în 1893 împreună cu fostul stareț al Mănăstirii Sinaia, Arhimandritul Nifon, a cărei activitate va fi continuată de Secția Alpină a Bucegilor în perioada interbelică. Bessie a manifestat o anume înclinare spre socialism. Adversarii politici ai lui Take Ionescu afirmau chiar că este socialistă. Cert este că a fost abonată permanent la organele de presă ale mișcării socialiste, "Munca" și
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
Mittenwald în Germania. este situat la pasul de același nume la granița cu Bavaria, la intersecția de Seefeld in Tirol către Garmisch-Partenkirchen. Localitatea se află pe lângă râului Isar, câțiva kilometri vest de izvoarele ei, la sfârșitul unei extinderi, unde valurile alpine "Karwendel", "Hinterau" și "Gleirsch" se întâlnesc cu valea râului Isar. Ea este un punct de plecare important pentru excursii cu sau fără Mountainbike în Munții Karwendel. În Scharnitz a existat castelul roman "Scarbia" între munții Karwendel și munții Wetterstein. În
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
(n. 27 aprilie 1991) este o schioare elvețiană ce participa la Cupă Mondială de Schi Alpin. Ea concurează în toate probele și este specializată în cele de viteză: coborâre și Super-G. Născută în Sorengo, Ticino, Gut a participat la primul ei concurs FIȘ la vârsta de 15 ani, în decembrie 2006. La Campionatul Mondial Alpin de
Lara Gut () [Corola-website/Science/335234_a_336563]