7,971 matches
-
Așa erau și ei - năstrujnici și neastâmpărați dar, parcă mai respectuoși și mai cuminți." Ținând strâns în mâini sacoșele cu cumpărături, pășea încet și apăsat pe podeaua magazinului care era oarecum alunecoasă. Îi era puțină teamă, ca nu cumva să alunece și să cadă. Dar inevitabilul s-a produs: lipsit de adrenalină și de extrogen, călcând pe o pată unsuroasă, a alunecat și a căzut lovindu-se rău la un genunche. "Doamne - a exclamat el - cum nu-i aci soția mea
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
pășea încet și apăsat pe podeaua magazinului care era oarecum alunecoasă. Îi era puțină teamă, ca nu cumva să alunece și să cadă. Dar inevitabilul s-a produs: lipsit de adrenalină și de extrogen, călcând pe o pată unsuroasă, a alunecat și a căzut lovindu-se rău la un genunche. "Doamne - a exclamat el - cum nu-i aci soția mea sau vreun copil de al meu să mă ajute să mă ridic și să-mi car spre casă sacoșele astea care
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
Acasa > Versuri > Farmec > INIMA MAMEI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 349 din 15 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Inima mamei Luna ca un sloi de gheață în topire Tristă aluneca pe cerul însorit, Era vremea morilor ce măcinau iubire Și-a Cuvântului din sinele dorit. Dar în lumea asta pe dos întoasă Băiatul ce-și bea ziua în paharul cu vin Își bătea adesea mama c-o palmă nervoasă, Apoi
INIMA MAMEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341445_a_342774]
-
Îl observa cum vâslește, cum trage cu putere la rame, fără să se observe vreun fel de încordare ori oboseală, dar mereu cu zâmbetul acela enigmatic, pe care nu-l putea interpreta uneori. Ea își lăsa copilărește o mână să alunece pe undele ușoare ale apei și încerca să-si privească chipul în oglinda lacului. Se îmbujora pe dată când descoperea privirea atentă a băiatului asupra ei. Își verifica poziția, își aranja decolteul bluzei și trăgea cât putea de fustă ca să
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
când în când, ca o mângâiere, crupa lui Murgu și a lui Șoni, care se muncesc să tragă căruța încărcată cu lemne prin ogașul umed al pădurii. - Dii, Murgule! Și biciul se leagănă, abia atingând calul. Un fior rece îi alunecă pe spinare și mâna i se ridică singură la obrazul stâng. Se scutură ca de un gând rău și începe a cânta: Eu doinesc, pădurea sunăăăă, Eu doinesc, pădurea sună, Badea patruuu boi adună, Badea patru boi adunăăăă... Cu adevărat
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
Te-am căutat prin marile cetăți Nădăjduind să-nduplec noaptea să-ți SONET CONSTANT Pe nume-ți este scris : statornicie! Și-un blând miracol te pândește-ades. Să-i descifrezi sublimul înțeles Tu te-ai deprins din fragedă pruncie. Credință îți alunecă-ntr-un riț Te dai iubirii ca-ntr-o Mater Alma Și printr-o amintire vie, calmă, Ai vrea sa retrăiești eternul mit. Să nu te-ntorci din drum de-ai obosit Chiar dacă luntrea trage-ncet la mal Deasupra țărmului
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
caz contrar voi fi trimis pe Insula Diavolului, precum căpitanul Dreyfus, Henri Chariere.. Stâlpii de telegraf cântă ca niște privighetori. Am visat că abia îmi mișcam picioarele, le simțeam din lut. Ochii abia mai vedeau, limba îmi era grea și aluneca precum un somon, în gât simțeam un măr, m-am trezit. Așa era, totul era adevărat, doar inima ticăia, mi-a spus, stai liniștit, sunt cu tine. Lângă Spitalul Colțea un cerșetor se bâțâia cu o viteză inimaginabilă. Mâinile, capul
TOTODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341489_a_342818]
-
încep să-mi invadeze mintea . Mă plimb nostalgic pe aleea cu castani bolnavă de răcoarea toamnei, apăsând cu pași grei peste inima muribundă a vreunei frunze ruginii . Delirul febrei în care mă aflu accentuează tristețea care mă macină . Penița îmi aluneca neputincioasă, oprindu-se să respire, să-și ia aer și s-o ia de la capăt . Imaginația mă poartă pe aripile ei de vis . Uneori încerc să-mi imaginez o viață lipsită de culoare . Un fior de aprigă spaimă îmi bântuie
UMBRE DE VINĂ de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341522_a_342851]
-
-și putea lua privirea de pe trupul ei. Imaginea de ansamblu scoțând în relief un sutien alb ca spuma care susținea doi bujori perfect rotunzi, apoi un abdomen rozaliu care reproducea emoția pașilor spre necunoscut ca până la urmă privirea necontrolată să alunece spre lenjeria tăinuitoare de alte secrete. -Am ajuns, dragă Mauve, acum te las în voie să înoți spre destinul tău dacă există așa ceva. Nu te speria, voi fi mereu în preajmă, încrede-te în mine! Și cu vorbele acestea, fata
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând sub clopote de ceară O urmă vagă de chemare-amară - Câtă iubire-a strâns, nedăruită... NOSTALGIE Își despletesc viorile-n surdină Șuvițe moi, alunecând pe strune, Nepământești șoptiri, trăiri nebune Și-un cânt sublim... e vechea pianină Pe care-o urmă ai lăsat, în grabă - Răvaș sfințit de roua din cuvinte Rostiri de gând în palide veșminte Când eu credeam, purtându-le podoabă... Strângeam
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
de jar Să învățăm ce dragostea înseamnă - Ea nu e doar o filă-n calendar - E-a sufletelor maiestuoasă doamnă Și veșnicia-n crinii din altar. MI -S OCHII-APRINȘI DE-O MISTICĂ LUCIRE Mi-s ochii-aprinși de-o mistică lucire Alunecând pe bolta din altare Spre un abis robit de desfătare - Nemărginirea șoaptei de iubire. Lumini irump din trup de lumânare Peste mirajul clipei de-mplinire. Chiar mă iubești sau e doar amăgire, Un vis coborâtor din lumi stelare? Fiori rodesc
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
apari uneori inorog ce porți coamă bogată de cale lactee când cu darnicie împarți stelele norocoase, îl gust pocalul cu vin șarpe pelin cine te-a născut pe tine suflet ca un suvenir, cumpăna dorinței setea își reia sub gene alunecând, sori dispărând în zori perdele leneșe gâdilate de păpădii luminoase stinghere pe cer alungate. http://www.youtube.com/watch?v=aO0Rg25tBgA Referință Bibliografică: Vis / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1028, Anul III, 24 octombrie 2013. Drepturi
VIS de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342040_a_343369]
-
sub duș. - Ești un desfrânat, asta ești, îi spuse Săndica, întinzând mâna pe pipăite să vadă dacă este nud sau în chilot. Îl atinse cu degetele ude și se înfioră de plăcere. Abia mai putea respira. Încet, timid, mâna îi alunecă în jos și mai jos, dar simți numai căldura pielii. Șocuri electrice îi coborau în spirală din vârfurile degetelor până în tălpi și, fără să vrea, își înfipse unghiile în coapsele lui. Spălându-i șamponul de pe păr și ștergându-i ochii
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > LUNA, LUMINA, SPIRALA... Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 807 din 17 martie 2013 Toate Articolele Autorului Luna Se oglindește în lacul cu nuferi pe maluri, broaștele cântă imnul vieții, lebăda alunecă grațios printre umbrele nopții. (Flora) Lumina Scânteia divină din inima mamei luminează Calea fiului în viață. Spirala În zori, spirala din corola florilor de cais urcă în Înalt. Pe frânghia nopții, coboară Luceafărul în stridia ce naște perla. Referință Bibliografică
LUNA, LUMINA, SPIRALA... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342192_a_343521]
-
întipărită în veșnicia timpului. Mă fură gândurile și se țese un dialog cu oamenii peste timp, un dialog cu însuși timpul și din când în când, fac câte un popas la câte o clipă prea repede trecătoare peste care a alunecat un licăr de lumină. Și cuprinsă de farmecul unei existențe care pare când că am trăit-o, când că mi se pare, pun repede mâna pe creion s-o prind, s-o recreez, s-o torn într-o formă care
PRIN ROMÂNIA ÎN VARA ANULUI 2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342212_a_343541]
-
dinți tociți de caria înjurăturii mi-au sfâșiat carnea respirației de-am simțit în urechi gustul murăturii, erau acolo diafanul înțeles eminescian și miezul îndoielii lui Cioran, însă bomboana de pe colivă era metafora dintre dinții acestui an. În sâmburele verbului alunecând am dat de rădăcina ascunsului gând învățat știți când și pe bune una gândeam și alta eram îndemnați a spune. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Timpul ca un proverb / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 323, Anul
TIMPUL CA UN PROVERB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341770_a_343099]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > NINSORI ALBASTRE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 323 din 19 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Ninsori albastre Cerne colinde cerul peste casă Ziua alunecă pe sănii spre apus Dintr-o clipă de lumină în noi rămasă Se naște în suflete,la fiecare,Iisus. Bate visul cu degetul în ferestre Vântul cioplește fluiere în alun, Când timpul coboară pe creste Sărbătoarea în case de Crăciun
NINSORI ALBASTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341766_a_343095]
-
cu degetul în ferestre Vântul cioplește fluiere în alun, Când timpul coboară pe creste Sărbătoarea în case de Crăciun. Copii ne colindă în prag Cântecele urcă spre stele,mai sus, Constelațiile vin să vadă Cum din suflet se naște Iisus. Alunecă sănii pe serile albastre Inelând cu doruri pământul străbun Copii aprind neliniști în astre Visând sub brazi păduri de Crăciun. Burgul doarme la miez de noapte Pe străzile Clujului umblă visul cel bun Când dinspre luceafăr ne vin șoapte Că
NINSORI ALBASTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341766_a_343095]
-
2011 Toate Articolele Autorului În paharul cu tequila Noaptea se vedea Brăila ----------------------- Iubito rochia, eu o să-mi pun fracul Și la recepția de gală Ne facem o intrare triumfală Luminile ne vor ascunde tracul Se va deschide balul cu prințese Alunecând parchetul ca oglinda Perechile regale Ingmar, Hilda Și intrigile care se vor țese! Din candelabre pale și lambriuri Peste noi o ploaie de confete După cortină vor pândi subrete Și-or râde strâmb din rochile cu pliuri Alteța Sa va ține
SEARĂ DE GALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341823_a_343152]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > TIMPUL... Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1188 din 02 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Se scurg anii, precum apă râului În care m-am scăldat Alunecând voios, în sortul negru, Pe malul plin tot, de spoiala, Un pește mic, văzând, Se sperie și dispare Așa cum timpul face, De-atâtea veri încoace. Mă-ntorc în locul unde Odinioară, alunecam voios, În sortul negru, plin de spoiala udă Sperând
TIMPUL... de COSTI POP în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341870_a_343199]
-
anii, precum apă râului În care m-am scăldat Alunecând voios, în sortul negru, Pe malul plin tot, de spoiala, Un pește mic, văzând, Se sperie și dispare Așa cum timpul face, De-atâtea veri încoace. Mă-ntorc în locul unde Odinioară, alunecam voios, În sortul negru, plin de spoiala udă Sperând ca să aud în curtea casei Celei vechi, pe-ai mei, ce-i dragi... Mă întristez, că timpul, Pe tatăl meu , mi l-a luat Sunt doar cu mama, Fără el, de-
TIMPUL... de COSTI POP în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341870_a_343199]
-
nu pentru căței! Că fermă ‘’Ia de-a gata’’ Cuprinde mulți purcei. Uită de unde pleacă, Nu stiu unde-or ajunge... Ei fără sat se-ndoapa, Uitând că se pot frige. Cand-nfuleca sarmale Pe groapă de jar plină, Chiar de-si trimit semnale, Aluneca-n latrina. Dar lor tot nu le pasă: Au cuțitul și pâinea; Se duc ținând de masă, Căci le-a pierit rușinea... Referință Bibliografica: ...AU CUȚITUL ȘI PÂINEA ! ... / Sofia Raduinea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1188, Anul IV, 02
...AU CUTITUL SI PAINEA ! ... de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341869_a_343198]
-
îngrijire sunt cele nu necesită clătire și rămân pe par. sfaturi pentru îngrijirea părului Coafura reprezintă unul dintre atributele definitorii ale feminității. Orice femeie și-ar dori să aibă un păr cât mai frumos, des și strălucitor, care să-i alunece în cascade mătăsoase pe umeri. Factorul genetic are, însă, un cuvânt important de spus și nu ai cum să i te opui: părul tău are firul prea subțire, este fin și fragil, nu se așează aproape niciodată așa cum ți-ai
INTERVIU CU DOAMNA CE ADUCE UN PLUS FRUMOSULUI, DOAMNA LUNGU LENUŞ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341880_a_343209]
-
V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului În plină iarnă, ca niște smocuri albe, plutesc pe oglinda liliachie a lacurilor și ghiolurilor, stoluri de lebede. Când apele sunt încătușate sub platoșa de gheață, alunecă, se rostogolesc și plonjează în copcile făcute de pescari. Sunt ca iubitele, albe ca marmura, calde, mlădioase, moi ca mătasea, alunecînd din brațe, sunt elegante ca balerinele topite în îmbrățișări. Nimic nu seamănă în splendoare cu lebedele care atunci când plutesc
IVAN PATZAICHIN. POEMUL NESCRIS AL LACULUI LEBEDELOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341917_a_343246]
-
plutesc pe oglinda liliachie a lacurilor și ghiolurilor, stoluri de lebede. Când apele sunt încătușate sub platoșa de gheață, alunecă, se rostogolesc și plonjează în copcile făcute de pescari. Sunt ca iubitele, albe ca marmura, calde, mlădioase, moi ca mătasea, alunecînd din brațe, sunt elegante ca balerinele topite în îmbrățișări. Nimic nu seamănă în splendoare cu lebedele care atunci când plutesc pe unde, pare că începe un bal princiar cu răpitoarele inimilor, frumoasele și cochetele domnișoare și doamne ale înaltei societăți, valsând
IVAN PATZAICHIN. POEMUL NESCRIS AL LACULUI LEBEDELOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341917_a_343246]