5,281 matches
-
23 de ani, în toamna anului 1903. Amănunt nu lipsit de semnificație, Weininger și-a luat viața în casa lui Beethoven din Viena, omul în care el vedea întruchiparea geniului. În cartea sa, al cărei subtitlu Datoria geniului este o aluzie la Weininger, Ray Monk, biograful lui Wittgenstein, se exprimă categoric în ceea ce privește pecetea pe care a lăsat-o asupra acestuia strigătul disperat al lui Weininger: „Iubirea și dorința sexuală nu sunt doar fundamental diferite, ci se exclud reciproc. În despărțirea strictă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a esențialismului care străbate îndeosebi prima jumătate a textului Cercetărilor vizează și Tractatus-ul, în măsura în care se acceptă că scrierea postulează o realitate subiacentă, situată dincolo de fenomene. Pears însuși nu este însă sigur în această privință. Tractatus-ul - crede el - ar conține și aluzii (hints) „că filozofia este atât de diferită de știință, încât rezultatele ei nu pot fi socotite teorii de nici un gen“26. Și Paul Engelmann, cel care a fost interlocutorul favorit al lui Wittgenstein în faza finală a elaborării Tractatus-ului, a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
limbajul Tractatus-ului, care folosea cuvinte într-un sens neobișnuit, de exemplu «obiecte» și «imagini», sau introducea noi expresii, ca «propoziție elementară» și « stare de lucruri atomară», limbajul lecțiilor sale nu prezenta enigme. El folosea limbajul gândirii comune. Nu exista nici o aluzie mistică, nici o referire la ceea ce nu poate fi spus. Ceea ce nedumerea era folosirea de exemple pitorești care în ele însele erau ușor de înțeles, dar la care miza (the point) urmărită putea scăpa. Era ca și cum ai asculta o parabolă fără
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ale contractului feudal, în sensul că același suzeran individual negociază cu o colectivitate vasalică; din punct de vedere material, conțin aceeași reciprocitate de drepturi și obligații, sarcini și privilegii, dar ele aparțin aproape exclusiv dreptului public și, foarte rar, fac aluzie la relațiile juridice private. Acesta este caracterul fundamental al societății politice care, din secolul al XIV-lea, antrenează două consecințe: o limitare contractuală a puterilor care încearcă să mențină moștenirea regimului feudal, și o diversitate de situații politice și juridice
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ruse (Anatoli Gladilin, Andrei Voznesenski, Alexandr Eremenko) ș.a. Pe corpul textual sau peritextual marca Radu Andriescu sunt de altfel vizibile mai întâi inervațiile intertextuale. În special în ultimele volume, poetul recurge la cele mai variate surse ale intertextualității, de la simpla aluzie la citatul generos, cu funcționalitate multiplă de la banalul ancadrament pentru "aventura" lirică la realizarea unei ego-grafii prin analogie sau corespondență. În lungul text narativ ce încheie Sfârșitul drumului, începutul călătoriei (Editura Junimea, Iași, 1998), constând într-o inedită reproducere a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
amintirea... este scris "Pentru Rolf Bossert", o serie reușită de poeme se raportează, încă din titluri, la poetici romantice ori simboliste consacrate Poemul (depărtarea de Mallarmé), Eminescu. Un vis, Rilke. Un vis, Hölderlin. Un vis ca să nu mai vorbim de aluziile mai mult sau mai puțin transparente la personaje, situații și embleme literare celebre. Nu-i vorbă, "ilustratele supraviețuiesc demolărilor,/ cutremurelor, incendiilor (O, Lisboa, Frisco, București,/ Alexandrii preferând pe/ Kavafis și Perse lui MD și MC și NC și AP și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
hrănesc pe ascuns cu insecte". La nivel metatextual, se identifică aceeași obsesie a rupturii ca depășire dureroasă a limitei poetice analogon al voinței sau măcar dorinței arzătoare de a descoperi nelimitatul, acel apeiron al lui Anaximandru. La primatul rupturii face aluzie, desigur, însuși titlul cărții Pragurile Apeiron, dar și numeroase alte semne poetice care o încifrează în varii secvențe ale ei. Cu adevărat însă, ruptura de prima identitate lirică va fi cu adevărat dusă la îndeplinire, cel puțin la nivel poietic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Fantasticul banalității apare, la Brumaru, din această comutare", observa, pe bună dreptate, Daniel Cristea-Enache. Apoi nu se-ntâmplă o vreme nimic, pretinde, jucat inocent, autorul unei Elegii; în realitate, în poemele sale se întâmplă totul: covoarele își tulbură desenele (abilă aluzie la "desenul din covor" al lui Henry James), cănile se sărută pe gură, fructele se decojesc singure, iar motanii se melancolizează, totul sub imperiul fascinației pentru un cântec de seraf ("Covoarele-și tulbură-n vagi după-amieze/ Grădinile calde cu plante
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unui suprarealism formal de care nu se va dezice nici în volumul mai bine structurat și mai unitar ca sens Pavilioane cu ruj (Princeps Edit, Iași, 2010). Și aici regăsim, de altfel, cele mai variate forme de intertextualitate, de la simpla aluzie la citarea nominală propriu-zisă. După cum o mărturisește prin mijlocirea acestui mod de reactivare, uneori excesivă, a unor maniere poetice demult clasicizate, afinitățile (s)elective ale poetului sunt dintre cele mai rafinate: într-o strofă îi pomenește pe Esenin, Paul Celan
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Karmen îmi linge chipul cosmic care atârnă ca un sân/ prin cotloanele destinului are o plăcere nebună să/ înghită străzile aglomerate cu hormoni îmbrățișați/ ca maidanezii" etc. etc. În timp ce un admirator al liricii optzeciste nu va putea trece cu vederea aluziile pline de fervoare admirativă la poezia lui Mircea Cărtărescu (elegiile unui fluture cosmic) sau cea a lui Nichita Danilov (centura de castitate a unui cosmos nimfoman), dar nici, dimpotrivă, tușeurile ironice determinate de obiceiurile altor poeți ieșeni, care se dedau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se înscriu împărtășania și cuminecarea, îngerul, sfințenia, lumina și mai ales nunta, în sensul originar, biblic, al ceremonialului, de unire întru Domnul. Semnificația teologală a ritualului nupțial apare transcrisă direct, în terminologia specifică (nuntă, miel, Mire, Mărite), dar și prin aluziile religioase savante: undeva e invocat chiar sfârșitul Sfântului Maxim Mărturisitorul, altundeva Hipolit îi adresează Fedrei un imn liturgic ca cel închinat Fecioarei ("fericită ești tu între femei,/ fericită în toate.// Trupul tău care nu a cunoscut moartea/ e gata."), iar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
metodologice,/ jumătăți de gură reci/ în jumătăți de gură calde,/ mittel-europa, H. Bonciu,/ minorul de la Viana" la pitoreasca tagmă a artiștilor care-și trag "măreția/ din iașiotismul pițuitor". Cunoscătorii Iașului poetic de azi nu pot trece cu vederea, spre exemplu, aluziile pline de miez la această "succesiune plecând/ de la Zilieru/ și ajungând la contemporani,/ confruntați cu revizuirea/ lumii, Spiridonii/ Corbii, Lucianii" ori confratele cu dublă vocație "Doboș, doboșian vasilisc". Pe de altă parte, prin toată această sarabandă amețitoare de note de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
erotizat ("curg vești astrale:/ soarele flirtează c-un/ luceafăr timid" o Fugă în haiku ; Numai din gânduri/ Nuntă pe firul ploii / Buchet aruncat" o Nuntă pe firul ploii), iar uneori, în minipoeme explicit erotice, el este redus la o simplă aluzie ("Mi-apari doar veste/ Vom încăpea pe cruce ?/ Doi miri rătăciți" o altă Nuntă pe firul ploii). Resimțind, probabil, impulsul de eliberare din chingile formale, scriitoarea a dovedit că în ultima vreme preferă totuși, în Scrisori pe frunze/ Letters on
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Tu ești pilot de-ncercare,/ Ea piatra filosofală/ pe care ți-o legi de picioare/ ca pe o sacră sandală.// Ea e putere iluminată,/ Tu ești alesul, cel tras pe roată". Deschiderea ei (un volum se numește, înșelător, Poezie deschisă, aluzie la cartea lui Umberto Eco, Opera apperta, în vogă prin anii '70-'80, când poetul ieșean începea să se afirme) este însă iluzorie. Simbolul ferestrei închise care apare în cartea de debut, Punctul de sprijin (Editura Junimea, Iași, 1971) trebuie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Pariziana știe să-și teatralizeze sentimentele cu talentul unei actrițe. Scenă declarației de dragoste La capitolul mărturisirii, Pariziana apare mai mult agent pasiv, decat activ. Michèle de Burne nu iubește declarațiile directe care pot obligă la un răspuns. Ea preferă aluziile și confidentele delicate 321. Doar pentru sentimentală Hélène Grandjean, provinciala la Paris, scena declarației este capitala și marchează o altă etapă a vieții sale: La scène de l'aveu, malgré elle, renaissait" [Zola, Une page d'amour, p.149]322
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
bune pagini din Portul înmormântat; o profundă afinitate de poziție. (...) Soluțiile? Niciuna: scrie așa cum simți, dar nu publică în reviste decât lucruri foarte personale. Probabil că într-un volum unele impresii se volatilizează; în Ape și pământuri doar două, trei aluzii trecătoare m-au dus cu gândul la Ungaretti, atât de puține încât nu am vrut să dezvălui acest fapt.140 La începutul carierei sicilianul a trăit cu intensitate dramă autorului considerat, pe nedrept, nu un inovator, ci un imitator; îi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ci acea forță ce a putut întotdeauna să frângă orice lanț.250 După război poetul a fost înscris, pentru un timp, în Partidul Comunist. Au urmat O poetica (1950) unde cititorul poate revedea cunoscută declarație: desișul meu este Sicilia, o aluzie directă la Infinitul; nu în ultimul rând, Discurs despre poezie, în care marile nume sunt invocate pentru a susține nouă poezie cu mesaj social menită, în viziunea sa, să refacă omul: Dante, Petrarca, Foscolo, Leopardi au scris poezii sociale, poezii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lente, ca să ajung să frâng tăria filologiei prin filologie; adică să trec de la prima aproximare literala, lingvistică a cuvântului la valoarea să intensă, poetica. Nu în cadrul unei poetici a cuvântului, ci în toată concretețea să, prin reprezentarea vizuală (nu prin aluzie) a obiectului evocat. Deoarece eu nu am înțeles puritatea poeziei, despre care s-a vorbit atât de mult în acești ani că moștenire a decadentismului, ci în funcție de limbajul sau direct și concret. Tocmai acesta este secretul clasicilor, de la poeții epici
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care Quasimodo introduce în fragmentul lui Alceu versul safian: le femmine hanno avido îl sesso sau cel de Praxitele mentre îl grembo desidera da donna cuvinte ce vorbesc cu precizie anatomico-fiziologică despre niște realități la care textul original făcea numai aluzie. Dar aceste imperfecțiuni, completează Traverso, nu dăunează tonului poetic înalt, Leone Traverso, "Lirici greci", Primato,7, 1 iulie 1940, acum și în Quasimodo e la critică, 1969, cît., p. 305. 460 Senza essere poeta non și può tradurre un vero
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lectura tabulară produce semnificarea. Criteriul litera rității operei va fi dictat de competența și de memoria pe care cititorul le probează. Intertextul lui Riffaterre se referă la indicii și urme percepute de cititor, fie că este vorba despre citat implicit, aluzie mai mult sau mai puțin transparentă ori o reminiscență vagă, tot ce ar putea lumina organi zarea stilistică a textului. A doua contribuție importantă, în debutul anilor '80, îi aparține lui Antoine Compagnon: La Seconde Main ou le Travail de la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
citește de 5 ori cuvântul " text " tinde să îndepărteze noțiunea de " subiect ", prezent la Bahtin, pentru a-i substitui un structuralism afirmat" (Gignoux: 2005, 14). Întorcându-ne la A. Compagnon, acesta precizează faptul că, la G. Genette, citatul, plagiatul și aluzia sunt formele ordinare (plagiatul, în dublu sens "ordinar", am zice) ale intertextualității; dacă nu este luată cu tot cu productivitatea pe care i-o atribuie J. Kristeva, intertextualitatea riscă să nu se îndepărteze prea mult de surse ori influențe. În cursul său
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu putem vorbi de reproducere textuală pur și simplu sau de adoptare plenară 32. Reluarea unui text poate fi aleatorie sau consimțită, aminitire vagă, omagiu declarat sau, mai mult, supunere față de un model, răsturnarea canonului 33 sau inspirație voluntară. Citat, aluzie, referință, pastișă, parodie, plagiat, colaje de tot felul, practicile intertextualității se repertoriază ușor și se lasă descrise 34 (Samoyault: 2001, 5). Autoarea studiului asupra intertextualității apreciază rolul jucat de Gérard Genette în trecerea noțiunii din lingvistică în poetică. Scriitorul Palimpsestului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care să sistematizeze domeniul intertextualității, în cei douăzeci de ani. Operând cu criteriul explicit-literal, Gérard Genette diferențiază (1982: 8): o citatul (forma cea mai explicită și cea mai literală); o plagiatul (formă mai puțin explicită, împrumut nedeclarat, totuși literal); o aluzia (forma cea mai puțin explicită și cea mai puțin literală).39 Același instrument de analiză, cu două fațete, este utilizat într-o altă încercare izbutită de sistematizare a domeniului intertextual 40 : o citatul este o formă literală și explicită; o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fațete, este utilizat într-o altă încercare izbutită de sistematizare a domeniului intertextual 40 : o citatul este o formă literală și explicită; o plagiatul este o formă literală și nonexpli cită; o referința este o formă nonliterală și explicită; o aluzia este o formă nonliterală și nonexpli cită. Criteriul explicitării este aplicat în unul din studiile importante consacrate intertextualității din opera lui Mihai Eminescu (Mureșanu Ionescu: 1990, pp.10-11). Rezultat al intertextualității explicite sau implicite, se pot diferenția : o citatele; o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este o formă nonliterală și nonexpli cită. Criteriul explicitării este aplicat în unul din studiile importante consacrate intertextualității din opera lui Mihai Eminescu (Mureșanu Ionescu: 1990, pp.10-11). Rezultat al intertextualității explicite sau implicite, se pot diferenția : o citatele; o aluziile literare; o apropierile; o temele și motivele comune. Francis Goyet 41 consideră că teoria intertextualității și cea a imitației se aseamănă, în sensul că, pentru amândouă, un text trimite la altele care îl preced: corpusul literar, asemeni unui Phoenix, renaște
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]