3,529 matches
-
Abrud în mașini puternice de teren. Poartă salopete noi cu însemnele societății, pe cap au căști de protecție, viu colorate. După un scurt instructaj de comportare în perimetrul exploatării, pornim după călăuzele noastre. Se face tot mai frig și nori amenințători se îngrămădesc spre apus. Peste tot vezi utilaje grele, înțepenite, dezmembrate, mâncate de rugina, care cu ani în urmă, erau buldozere, basculante, excavatoare. Ajungem pe marginea superioară a zonei de exploatare. Privirile aleargă nesătule, pentru a cuprinde totul. Sub noi
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
francezul pe care îl întâlneați la Yacht-Club - poate îți voi putea trimete prin el (Gaby) papucii de ski... Mi-e gândul la tine mereu, mereu, când merg, când stau, când vorbesc. Numai somnul își lasă perdeaua lui grea, de plumb, amenințător ca toate perdelele metalice. Dar eu bat cu pumnii și voi ajunge oricum până la tine, Monica dragă. Mamina Te sărut, te iubesc, sunt tot timpul lângă tine; fii bună și curajoasă și mai ales fii sănătoasă și cuminte. Te strâng
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
patru recruți găsiți acasă, cu adresa nr.788/4 august 1877, pentru „...a regula cele cuvenite” adică de a le Înscrie În vreun registru special schimbarea domiciliului. Dar, cei patru chemați la oaste nu vor fi și ultimii deoarece, conform amenințătoarei adrese nr.6688/4 august 1877, trimisă de Prefectură Poliției, am aflat și alte amănunte interesante: „Domnul Comandant al Escadronului Călărași Hușși ne comunică prin nota No. 1052 că numai 18 recruți sau prezentat astăzi la 8 ore termenul regulat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
al munților Anzi, pe de-o parte pare lipit de stânca maronie iar de cealaltă parte drumul se termină brusc într-o vale enormă, pictată cu câteva pete verzui, conturate vag în ceața dimineții. Drumul îngust șerpuiește periculos printre stâncile amenințătoare și în ciuda hăului plin cu ceață, care pare să pornească chiar de sub fereastră; șoferul accelerează impasibil, învăluit în bâzâitul insistent al unui radio învechit. Santo Domingo este aproape la nivelul mării, motiv pentru care autobuzul traversează lanțul munților și intră
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
verdele închis al armatei, cu steagul Ecuadorului pe coadă, încercând să aterizeze în piața centrală. Judecând după grămada de indigeni care ies în viteză din școală, ședința cu părinții s-a întrerupt brusc în favoarea privitului elicopterului militar care se apropie amenințător. Carlos privește magnetizat și îmi spune că indigenii secoya au contactat armata ecuadoreană plângându-se de potențiale probleme teritoriale cu vecinii din tribul cofan din josul râului. Răspunsul armatei a fost că vor veni să studieze problema și în mod
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
liniștea poetică este întreruptă de tropăituri dezorganizate, asaltându-mă din toate direcțiile. Sancho, labradorul auriu, apare într-un salt magistral pe deasupra gărduțului de lemn, ceilalți doi câini împing portița deschisă și aleargă și ei către mine, urmați de o turmă amenințătoare de nandu caraghioși. Pancho se prelinge pe burlan și apare pe spătarul scaunului și Chita se îndreaptă și ea, încet dar convins, către mine. Friptura mea, deși mare, nici poveste să hrănească atâtea creaturi și, deși iubesc animalele, parcă tot
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în barcă. Pornim, răsuflu ușurată, dar după vreo zece minute motorul începe să gâfâie și barca se oprește chinuit în semiobscuritatea dimineții. Privesc apa tulbure și contururile neclare ale tufișurilor de stuf și aud un fel de chemare uscată și amenințătoare din adâncuri, râzând de naivitatea noastră și de tentativa de a scăpa. Un gând foarte clar mi se conturează în minte: suntem doi vestici într-o barcă în jungla peruană, în puterea nopții. Suntem o pradă extrem de ușoară și dacă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o pădure răcoroasă, urcăm un perete abrupt și ne pierdem brusc în strălucirea și huruitul unei perdele de apă înalte de vreo douăzeci de metri. Ne aruncăm în apa înghețată și rămânem magnetizați de sclipirile soarelui printre copaci înalți, forța amenințătoare a cascadei de deasupra noastră și calmul înghețat al puțului în care ne aflăm. Fără îndoială, sunt multe locuri magice în fiecare țară, doar trebuie să deschidem ochii pentru a le vedea. Cel de față este atât de perfect încât
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe țevile puștilor ațintite asupra sa. Cancelaria e fortăreața western, plină de profesori hărțuiți și buimaci, care-și trag sufletul între două bătălii. Probabil că majoritatea sînt acolo deoarece cred în civilizație, cred în rațiune, dar stilul cărții fragmentația, opacitatea amenințătoare, repetițiile accentuează lipsa de progres, uzura nervoasă, friabilitatea rațiunii. După cum spunea criticul Andre Bazin, cu cît calitățile literare ale unei cărți sînt mai importante, cu atît mai rău le va bulversa orice tentativă de adaptare ; adaptarea are sorți de izbîndă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
aseară, și deslușind hodorogitul mînios al curcanilor, își scoase basmaua roșie de pe cap și o puse pe prispă; doar îi spusese maică-sa că atunci cînd văd roșu, curcanii se înfurie, își desfoaie aripile târându-le prin praf și cloncănesc amenințător. Rațele și gâștele își ciuguleau boabele din uluce făcute din coajă de tei, ele având ciocul mai lătăreț puteau să apuce mai bine boabele din uluc decât pe cele împrăștiate pe jos. După ce le-a împrospătat apa din teucă, începu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că dumnealui știți că e cam bolnav . Cred că ai aflat ce a pățit și câte a tras de la bătaia pe care i-au tras-o feciorii mătușii Marița. Dar am să le găsesc eu ac de cojocul lor, încheie, amenințător Mihăiță stând la masă. − Multe ai avut tu de tras, Marie de când ai intrat în familia asta, o căină mama Elena pe fiesa; − Asta-i viața, mamă, fiecare cu soarta lui, ce ți-e scris în frunte ți-e pus
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai tuturor vietăților din bătătură, asculta gălăgia făcută de cei doi în joaca lor și se gândi că ar trebui să vadă cum își îndeplinește treaba zurbagiul ei frățior. De pe marginea gropii unde meștereau cei doi se auzi o întrebare amenințătoare: − Unde-s mieii, Săndel? Acesta iese speriat din groapă, rotește privirea și răspunde, pripit: − Aici-s. Adinioarea i-am adus, și privește în jur, mirându-se că nu-i vede. Maricica nu mai așteaptă, îl prinde de mânuță, îi dă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la statul german, ocuparea regiunii Sudeților din Cehoslovacia și apoi ocuparea Cehoslovaciei și declanșarea celui de al II lea Război Mondial, prin înscenarea incredibilă, că Polonia ar fi atacat Germania la 1 septembrie 1939. Cu toate aceste umbre sumbre și amenințătoare, viața merge totuși mai departe! Fără alte întâmplări deosebite merg stăruitor pe drumul meu de școlar cu rezultate bune la învățătură. În clasa a IV-a la literatura universală am avut ca profesor pe venerabilul Paul Constantinescu, vechea mea cunoștință
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ca un cazan de aburi sub presiune... Le spun că, după patruzeci de ani de muncă în care mi-am făcut mai mult decât datoria, părul meu alb n-ar trebui stropit cu noroi... Ce au cu mine?? Tăcere grea, amenințătoare!... Le cer să-mi respecte profesia și munca ce am depus și despre mine să nu se mai vorbească nici de bine - eram sigur că nu -, dar nici de rău! Chiar dacă uneori am lipsit de la vreo ședință, îi rog să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fel disimulată prin politețe, de care beneficiază apariția sa. Atenția concentrată acordată străi- nului are ceva din efectul filmic din westernurile spaghetti unde justițiarul sau dimpotrivă un desperado reputat își face apariția pe strada principală în timp ce pistolarii se retrag prudent- amenințători pentru a-i face loc. Numai că naratorul nu pare să posede capitalul simbolic necesar pentru a crea fiorul publicului care-l privește de la mesele de la „Restaurant et Berărie” și „Cafenea et Confiserie”. Acumularea de tensiune în acest episod este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ele sunt circumstanțiate de amenințarea pe care i-o adresează han- giului un fost angajat, amenințare căreia i se dă curs. Naratorul îi încredințează personajului anamneza psihozei sale, istoricul nevrozei fiind recuperabil până la evenimentul în care originează, și anume gesticulația amenințătoare a unui hamal. Gestul lovirii care nu se materializează și nu lovitura ca atare provoacă criza și punctul de inflexiune traumatic în existența băiatului de prăvălie. Nu violența concretă, ci violența latentă, emblematizată în gestul care activează coduri mitologice este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
gest, trasată de regimul pulsional al angoasei. „Deși asta se petrecuse de mult, totuși, în mintea omului prins de friguri, se repeta bine impresia figurii lui Gheorghe, a mișcării lui vrând să scoată ceva din sân și a cuvintelor lui amenințătoare.” În ambele situații, scriitorul a decupat gestul brutal, care se înscrie ca o figură reprezentativă în memoria lui Zibal. Imaginea acestui gest produce ulterior un alt decupaj, de data aceasta real, prinderea mâinii lui Gheorghe în laț, o mână detașată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să ne apere de arșiță, dar și de fierbințeala religioasă, flagrantă afară. Ce păreau de departe a fi cârduri de păsări negre erau de fapt grupuri de femei acoperite cu voaluri Întunecate din creștet până-n tălpi, care ne priveau nemișcate, amenințătoare. De la copii la bătrâni, se simțea În ochii lor o rezistență suspicioasă față de procesiunea de Land Rovers care perturba ritmul ordonat al vieții lor medievale. Deși eram Încă departe de momentul instaurării ayatollahului Khomeyni, mersul istoriei se făcea deja simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la megafon ne-a dat ordine să facem loc autocarului regal, ale cărui faruri se Întrezăreau În depărtare. Cum noi nu am reacționat la ordin, un general de armată cu pieptul plin de medalii s-a postat cu un aer amenințător În fața lui Brook. Pierzându-și subit controlul englezesc caracteristic, Brook nu numai că nu a făcut un pas Înapoi, ci și-a Îndreptat mâna spre pieptul generalului, de unde a smuls o medalie pe care o aruncat-o la picioarele acestuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vertebrală, am simțit-o surprinzător ca pe un duș rece, dar fără nici o durere. M-a trezit, chiar mai mult, mi-a dat o energie proaspătă de a continua. Nu mi-am Închipuit că o lovitură ce părea atât de amenințătoare putea fi În realitate benefică, un fel inedit de educare a trupului, care devine instantaneu mai puternic, mai viguros. Mai târziu, la masă, când am vrut, mort de foame, să atac pruna singuratică din ceașcă și fiertura de orez, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În Scoția. Un conglomerat de roci de diferite forme printre care apăreau boschete sălbatice, ca vegetația dealurilor stâncoase și sterpe, Îți dădea impresia că ești În lumea castelelor medievale nordice a Lamermoorilor. Decorul se rotea pe turnantă descoperind uneori grote amenințătoare, alteori interiorul castelului. Lucia se cățăra pe stânci, alergând În căutarea iubitului În timp ce-și cânta ariile! June Anderson era Lucia și știam de ce riscuri e capabilă din Puritanii la care lucraserăm Împreună. Era surprinzătoare, inventivă, se devota total
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dar În rest eram de acord cu analiza lui. După câteva zile, am fost surprins să primesc la Opera Bastille un răspuns de la el: „Domnule Șerban, sunt gazetar de treizeci de ani și am primit sute de scrisori amare și amenințătoare de la diverse «victime ale mele», pe care le-am Încondeiat În timp. Scrisoarea dumneavoastră mă uimește, căci e prima care Îmi dă dreptate. Îmi dați permisiunea s-o public În Times?“. Deși o scrisesem ca să mă distrez, nu cu gândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că ăsta e un semn bun, că poate a uitat sau și-a schimbat părerea. Dar nu: el a așteptat până când am ajuns pe scenă, la repetiția generală de pian. Cu cinci minute Înainte de ridicarea cortinei, Volpe pătrunde cu pas amenințător În sală și strigă la mine că nu am respectat promisiunile inițiale. „Cum e posibil să bagi un Înger În camera lui Faust? |sta nu-i realism, asta-i batjocură. O să râdă lumea În sală.“ Contextul În care inventasem apariția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui principale, rațele folosite ca momeală la vânătoare și capetele de elan. În vestibulul cu gratii de fier al casei noastre de la țară erau expuși doi urși extrem de mari, Împușcați de el, stând În picioare cu labele din față ridicate amenințător. În fiecare vară Îmi măsuram Înălțimea, Încercând să ajung la ghearele lor fascinante - Întâi am ajuns la laba de jos, apoi la cea de sus. Am fost dezamăgit să constat cât de tari erau burțile lor, când Îngropam degetele (obișnuite
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu pelerină scurtă după moda italiană îi pune în valoare elegantul trup: înalt, zvelt, musculos; la gât, într-un colan de aur, se leagănă un medalion cu același obsedant vultur bicefal; la șold, se zbuciumă în ritmul pașilor lui agitați, amenințător parcă -, un mic pumnal de argint. Soră dragă! Unchiule! Nu mai pot răbda! răbufnește el mânios. Lâncezesc în Cetatea Sucevei! Nu mai pot răbda! V-am rugat să stăruiți! Stăruiți! Să-mi dea odată oștenii făgăduiți! Cu ce-oi elibera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]