6,661 matches
-
lor. Tânărul soldat, care se mândrea mult cu darurile sale în ale scrisului, fu vizibil satisfăcut și își asumă pe dată acea însărcinare, garantând că avea să se dovedească într-adevăr zelos în a nota cu scrupulozitate orice eveniment. Către amiază, cerul, care încă de dimineață începuse să se înnoreze, deveni plumburiu, iar furtuna ce se porni în primele ceasuri de după prânz le încetini puțin mersul. La apus, muiați de apă, se opriră într-o stație de schimb și acolo își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de granit, întrerupte de hăuri adânci și de multe conuri de origine vulcanică, îmbrăcate aici în iarbă, colo într-o vegetație deasă: punctele cele mai îndepărtate ale Arverniei, regiune puțin populată, pe care barbarii abia o atinseseră în trecere. Către amiază, treceau prin vad un râuleț pe malul căruia, la nici o jumătate de milă mai la vale, se putea vedea o moară veche mică; mai sus, pe o înălțime, se zărea un sat. Divicone, care deja cu o dimineață înainte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de mângâiere, pe când îl eliberă și se retrase în același timp din îmbrățișarea lui posesivă. O clipă îi veni greu să-și amintească faptul că o auzise spunând pe o voce sonoră, hotărâtă, ceea ce spusese celor adunați în salon, la amiază. Anrella privi la el și spuse: - Arăți obosit, dragă. Du-te în salon să te întinzi. Îmi pare rău că ai avut necazuri cu mașina. Trebuie să discut serios cu Gregory. El o privi de pe sofa cu ochi admirativi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
solomonar, cel care a oprit apele cerului prin vrăji necurate și a adus blestemata asta de secetă care ne pustiește ținutul de mai bine de un an. Zic că ar fi un bătrân, străin de sat. L-au văzut la amiază pe dealuri, alungând norii cu o nuia de alun cu care a scos o broască din gura unui șarpe. Se tăvălea pe spate, strâmbându-se și boscorodind tot soiul de descântece. Cică l-au căutat peste tot; parcă l-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
era ea, veșnic pe o bancă în preajma ei. Apoi, cum mă sculam, treceam pe la ea. Avea o casă cu un cerdac lung spre drum. Treceam, mă uitam pe furiș oarecum, dar tocmai de asta destul de... suspect. Treceam înapoi. Apoi după amiază iar treceam spre casă. Toată vremea făceam analiză. Mă iubește ori nu? Interpretam toate privirile ei, toate faptele, locul unde stă în grădină, ce face la geamul ei când trec etc. " Amorurile" mele mi-au ascuțit mai mult decât orice
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
celor patru plopi... Și imagini, fulgurante, o clipă, din istoria - din preistoria? - vieții. Într-o trăsură mică, în mijlocul unui platou gol; de jur-împrejur, până-n zare, dealuri pleșuve, cenușii, sinilii, roșietice... Altă dată, într-o trăsură mică (aceeași?), într-o după amiază de vară; la marginea unei păduri negre, pe vârful unui copac înalt, o găină salbatică... Eram copil? Eram cu tata? Sunt imaginile unor realități? Sunt imagini de vis? Crâmpeie din delirul frigurilor din copilărie? Fragmente din viața unui înaintaș înscrise
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
var. ...Iluzionară, luna este "amica" visătorilor, a deficitarilor nervoși, a romanticilor, a "lunaticilor" - și a femeilor. Femeile nu simt poezia soarelui, realist și unul, ca și adevărul. "Midi, roi des étés"1 - obiectul și expresia - nu există pentru ele. 1 "Amiaza, regina verilor" (Leconte de Lisle, Midi) (fr.). ...E târziu. Pe fereastra deschisă intră răcoarea sfârșitului de noapte. Luna în asfințit stă pe culme cu fața mare întoarsă spre noaptea pe care o părăsește. Azi-dimineață am întîlnit pe Adela! E aici
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mare?'' Era de patru ani. Pentru logica asta perfectă am ridicat-o în pod cât a voit, mi-am petrecut degetul prin toți cârlionții ei, i-am pus la dispoziție ceasornicul, mustățile și nasul și am petrecut amândoi o după amiază de fericiri. Eram, bineînțeles, și confidentul ei en titré3. Într-o după-amiază, 1 Dedicație (fr.). 2 Femeia este schimbătoare (it.). 3 De drept; preferat (fr.). când m-a văzut intrând (mă aștepta!), a venit la mine obidită, furioasă, indignată, ca să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
afacerile tatei n-ar fi fost atât de încurcate, încît să-l amenințe cu o dezonoare postumă, m-aș fi întors la ea. Cuvintele ei " Sunt femeia ta" îmi ardeau creierul. Și, în sfârșit, târziu, în epoca cinică, culminând spre amiaza vieții, accesul de stupidă demență pentru femeia mare, cu părul 1 Lancinant - sfâșietor. roș, cu ochii mici și verzi, cu nasul turtit și cărnos, cu buzele strivite, arse, cu brațele groase și dure, eșantioane ale întregii ei ființe, cu talia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
răzlețit sub soare, faldul munților în care se ascunde Agapia, Ciungii, cu runcurile ca niște sâni formidabili, misteriosul Pleș, exilat în marginea zării. În fața noastră, Cetatea Neamțului, molar sfărmat al unui leviatan de coșmar, strălucea ivoriu în soarele arzător al amiezii și creștea cu cât ne apropiam de târg. Prin valea ei largă, Ozana își mișca strălucirea în curbele grațioase ca niște șolduri de femei adormite ale meandrelor ei. În fund, cu aspect de nour, Halăuca, nemăsurată și obeză... Ne-am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
m-a pedepsit. N-a uitat nici ,,programul de excursii", părăsit din cauza ei. Atitudinea ei de astăzi este îndreptățită în orice caz: dacă nu-i sunt indiferent, purtarea mea este enervantă; dacă îi sunt indiferent, e o manevră ridicolă. După amiază a plecat Haim Duvid. L-am întîlnit pe drum, într-o căruță modestă, cu doamna Sabina și cu un geamantan de pânză decolorată și roasă, la picioare. Mi-am permis să fac semn țăranului de pe crucea căruței să oprească. Haim
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ni s-a pus în cale un lan de păpușoi. Ca să ne facem drum mai ușor prin el, ne-am răzlețit unul de altul. Bustul ei, pe deasupra păpușoilor înalți, înainta triumfal prin fluidul subtil, de aer și de lumină, al amiezii de vară. Când se isprăvi lanul, aveam din nou pe Adela lângă mine, întreagă, cu mersul viu, cu coatele lipite de corp, cu brațele mișcîndu-se liber în ritmul pașilor grăbiți, ca în adolescență. Ajungând între case, Adela și-a pus
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
grațioasă adusă omului matur, căruia voia să-i acorde tot ce-i putea acorda en tout honneur 1 îi dăduse pretextul să facă ce a făcut? E rușinos să înclin spre ipoteza că mă iubește. (Era adolescentă când treceam de amiaza vieții!) Dar... nimic nu e adevărat și totul e posibil. În cazul acesta, nu m-am purtat mai bine decât în celălalt. Nu i-am răspuns clar că o iubesc, deși, cu deplină conștiință sau nu, ea a făcut tot
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sfruntare! Stau cu mănușa ei mică, îngustă, cu degetele subțiri, cu nasturii descheiați atunci de mine pe începutul brațului ei rotund cu miros de ambră. Mi-a dat-o ca o amintire? Mi-a dat-o ca un zălog? După amiază am rătăcit pe șosea, afară din sat. Acolo unde erau munții, nu mai era nimic. Neguri grele, mortuare acopereau singurătățile. Pe drumul plin de apă, țărani cu cojoace și căciuli, femei cu saci în cap ieșeau din ceață și intrau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cristelnița și crucea și toate celelalte la locul lor, În drum spre casă, poposiră și pe la cârciuma lui Ițco, pentru a-și mai dreage un pic gâtlejul la lumina zilei, obosiți de atâtea râsete și zbenguieli. Babulea dormi dusă până la amiază, iar când se trezi din somn, Începu să povestească la toată lumea că În timpul somnului a vizitat cutia infernală și că a văzut acolo Îndeaproape și Îngerii, și demonii Îmbrăcați În odăjdii preoțești chinuind sufletele celor vii și celor morți. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
toate Încheieturile. În mintea ei, trecutul era amestecat cu prezentul, formând un timp ambiguu, În care lucrurile vechi coabitau cu cele noi, iar cei ce-și dăduseră de mult duhul și se odihneau la cimitirul Sfânta Treime umblau ziua-n amiaza mare prin sat, Întrebându-i pe cei vii de sănătate. Tot acest haos creat În mintea ei se revărsa acum și În alte minți, funcționând cumva pe principiul vaselor comunicante. Astfel, golul era umplut cu plin și viceversa. Haosul afecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
după ritual ungea ușile și ferestrele cu usturoi. „Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, care cunoști și le știi pe toate, dezleagă, sfărâmă și distruge acum lucrările magiei, iar pe roaba Ta ferește-o de toate uneltirile diavolești. Dezleag-o de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lăcomia, neputința și de toate rătăcirile și greșalele știute și neștiute și alungă cu lumina Ta cea sfântă demonul de amiază și pe cel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dezleag-o de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lăcomia, neputința și de toate rătăcirile și greșalele știute și neștiute și alungă cu lumina Ta cea sfântă demonul de amiază și pe cel de noapte, ce se oploșesc la casa mea, slăvit fie numele Tău, În vecii vecilor. Amin!“, șopti În Încheiere Mașa, tot În gând. Și rugăciunea aceasta o făcu să transpire. Apoi o luă și un fior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu ciocănelul, și, În sfârșit, după o așteptare Îndelungată, trenul se pune În mișcare. Ostatecii, ținuți la post negru câteva zile În șir, devorează scrumbiile, fără a se gândi la consecințe. După o oră de mers prin arșiță, e vremea amiezii și soarele se zvârcolește pe cer ca un bulgăre de foc, vagoanele fierb, iar oamenii turbează de sete. În grabă, cică, ostașii au uitat să le distribuie prizonierilor rația de apă. În vagonul de protocol, căptușit cu catifea roșie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de creme pe care le căra pe plajă, Împreună cu umbreluțele, rogojinile, rachetele de tenis și saltelele pneumatice ce se umflau luând forma unui crocodil. Putea să reziste În soare de dimineață până seară fără să i se facă rău. La amiază, nisipul dogorea atât de tare, Încât nu puteai să calci pe el. Tălpile bătrânei se pare că erau imune la senzația de cald sau frig. În timp ce Mașa făcuse arsuri pe burtă și pe omoplați, pielea nonagenarei rămăsese, ca și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și ei câțiva bănuți. Nicanor o lua pe genunchi, o mângâia pe creștet, Îi strecura și el În palmă o bancnotă de zece lei. Pentru un copil nerăbdător ca Mașa, mersul la biserică se transforma Într-o corvoadă. Slujbele de amiază Îi păreau că nu se mai sfârșesc, iar cele de dimineața era și ele lungi și plicticoase. Mașa Însă moștenise de la tatăl ei o imaginație bogată și, atunci când stătea În fața icoanelor și-a sfeșnicelor, Își Închipuia fel de fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Subotin cel de aici a avut și el de ispășit pedeapsa cuvenită... Furată cu totul de această poveste Întortocheată spusă cu lux de amănunte de oaspetele său venit din alte galaxii, Mașa nu-și dădu seama că soarele trecuse de amiază. Norul roșu persista pe cer, astfel că lumina zilei se apropia de crepuscul, Învăluind Într-o ceață purpurie acoperișurile caselor și siluetele copacilor ce se profilau În zare. Berzele Își Întinseră gâturile privind cu Îngrijorare mulțimea de fulgere tăcute ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
formule, cifre, hexagoane, triunghiuri și alte abstrațiuni, Încurcându-și unul În altul cornițele de ied, noul Adam și noua Evă, mișcând din copite, se pregăteau să iasă În lumină, Într-o nouă lume... Mașa tresări: behăitul bătrânei Evlampia vestea vremea amiezii. 12 august - 20 octombrie 2005, Iași FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\ Masa si extra-redactat.doc PAGE 111
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
te’am scos de mult În oraș... Vom merge la un elegant restaurant, să dansăm și să savurăm puțină muzică... Oameni suntem așa-i...? Uneori simțim nevoia unei binemeritate relaxări...!” „În mod special tu, zâmbi Carla. Oricum, te aștept după amiază. La revedere”. „Să nu-ți faci probleme, pe diseară...!” Tony Pavone privi insistent la Carla până ce aceasta Închise ușa pe dinafară, apoi sări jos din pat, Încercând să facă câteva mișcări de Înviorare. Cum fereastra era larg deschisă, În semn
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ocazii de sindrofie ori În Întâlniri de afaceri În anturaje de prim rang a societății grecești, Tony Pavone genera admirația tuturor, fiind supranumit pe bună dreptate „Arbitrul eleganței...” Stând În cumpănă, mai privi odată la ceas. Era ora două după amiaza, iar Carla sosea acasă abea după asfințitul soarelui. S’o aștepte În fața televizorului ori, să facă o mică plimbare de Înviorare? În cele din urmă opinie pentru a doua alternativă. Așa dar, Îmbrăcă pardesiul de culoare gribleumaren, care recent fusese
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]