1,733,188 matches
-
Teodor Tanco Afară ninge liniștit,/ În casă arde focul;/ Iar noi pe lângă mama stând,/ De mult uitarăm jocul". Strofa aceasta și încă trei le învățasem acum 70 de ani în clasa a II-a primară, din cartea de citire. Și cum să nu fi reținut de atunci numele lui Coșbuc, dacă eram ca și poetul, din "Țara Năsăudului". Titlul în carte era Noapte de Crăciun. Dar nici un volum de
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
Nu însă în întregime, nu în totalitatea versurilor a fost inserată în cărți școlare frumoasa poezie a lui George Coșbuc. Deși sigur ar avea loc între cele mai frumoase 100 de poezii ale poetului. Poezia a fost scrisă în primii ani ai secolului XX, poate în ultimele luni ale lui 1902, în preajma apariției publicației din Transilvania, "Revista Bistriței", al cărei prim număr apare în 4/17 ianuarie 1903, și pe prima pagină e poezia poetului năsăudean stabilit la București. După această
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
a mea știință), în afara celor 16 versuri în manuale școlare, din 40 câte are poezia. Astfel, 24 de versuri pot fi considerate inedite total pentru editori și pentru toți literații. Pentru aceste considerații, împrejurări revolute, cât și pentru 100 de ani de la publicarea în Bistrița, se republică în întregime cu punctuația și ortografia vremii, cum o scrisese și o expediase redacției poetul. Totodată, acesta este textul variantei întâi, față de cel din cărțile de școală ușor modificat, xeroxat din revistă (v. chenar
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
destule; mai sunt încă risipite lipsind până și din cea mai largă ediție, amintită. Este vorba și de unele traduceri realizate de poet, cum e poezia Prometeu, de Carmen Sylva, tălmăcită de Coșbuc și publicată în revista literară bistrițeană "Minerva", an I, 1891, nr. 3, p.1. Concluzia e amară: nici scriitorii clasici nu sunt onorați cu ediții de opere complete; și avertizatoare totodată: e timpul să se facă asemenea ediții, până când nu e prea târziu... Tot ninge-afară liniștit, Și-n
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
Cezar Petrescu, Mihail Sadoveanu, dar și pe contemporanii noștri Eugen Simion și Andrei Pleșu. În mod natural, Gheorghe Grigurcu se simte solidar cu scriitorii demni și marginalizați din a doua categorie. În principiu, Gheorghe Grigurcu are dreptate. După cincizeci de ani de orwelliană rescriere a istoriei (literaturii) este vremea repunerii în discuție a cotei valorice a scriitorilor noștri clasici și mai puțin clasici. Este evident faptul că aberanta politică a regimului comunist în domeniul culturii a făcut ca mulți scriitori de
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
lui Ion Cojar de la Național, și nici despre vreun altul, ci depre un om ca un spectacol mai puțin cunoscut. Voi încerca să aduc la rampă, în luminile scenei, un personaj cu totul special, care de cincizeci și patru de ani (!) stă în întunericul anonim al culiselor. Pentru cei mai mulți spectatori, numele lui Traian Zecheru nu are rezonanțe deosebite. Pentru actorii Teatrului Național, prezența acestui regizor tehnic înseamnă un strop de boierie, un parfum nobil din alt timp, un sentiment al siguranței
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
Nu știu dacă este "cel mai", nici nu mă pricep să spun asta. Și nici nu este important. Traian Zecheru este ALTFEL. Absolvent al liceului de prestigiu "Gh. Lazăr", a fost elev la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică între anii 1946 și 1948, student la regie între 1950 și 1952 - coleg de clasă cu Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Sanda Manu, Valeriu Moisescu - și la artă dramatică la clasa lui Victor Ion Popa, apoi Marietta Sadova. A lucrat un an, înainte de
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
între anii 1946 și 1948, student la regie între 1950 și 1952 - coleg de clasă cu Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Sanda Manu, Valeriu Moisescu - și la artă dramatică la clasa lui Victor Ion Popa, apoi Marietta Sadova. A lucrat un an, înainte de studenție, la Radio pe lîngă Zirra, Mony Ghelerter, Constantin Moruzan. La 1 ianuarie 1950, Zaharia Stancu l-a angajat regizor de culise la Teatrul Național. Acolo se găsește și astăzi, la fel de împătimit și de devotat. Sînt zeci de legende
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
formule și urări de tot felul care îi personalizează frazele, altfel banale și anoste. Eu fac o reverență în fața acestui om minunat și generos care a știut întotdeauna să facă viața artiștilor mai suportabilă. Vreme de cincizeci și patru de ani!
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
lui singuratică și prin pasiunea devoratoare. Este vorba de Florin Niculiu. Deși cunoscut mai ales în latura lui suprarealist-metafizică, prin acele viziuni cosmogonice amintind vremurile Genezei, cînd apa se îngîna cu pămîntul și amîndouă cu aerul și cerul, ultimii săi ani l-au adus în vecinătatea marilor ceremonii vegetale. Propria sa grădină l-a absorbit definitiv și i-a transformat singurătatea într-un imens exercițiu de vitalitate. Cerurile au dispărut subit în spatele unei flore debordante, pămîntul a ieșit și el din
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
aibă loc concedieri masive. Partidul de guvernămînt se vede acum în situația de a face reformele împotriva cărora a militat pe vremea cînd se afla în opoziție. Asta și explică de ce PSD a evitat timp de mai bine de doi ani, de cînd se află la guvernare, să se înhame la reforme structurale. Tot astfel se explică și repetatele încercări ale premierului Năstase de a provoca alegeri anticipate. Alegerile ar fi însemnat un moment de respiro pentru partidul de guvernămînt și
Agitație reformatoare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14127_a_15452]
-
grupului de cercetători, foarte restrîns (Mihaela Cernăuți-Gorodețchi, Minodora Donisă-Besson, Mioara Săcrieru și Mihaela Anițului), coordonat de Dumitru Irimia, este singular. O eventuală apropiere de Dicționarul limbii poetice a lui Eminescu - inițiat de Tudor Vianu în 1957 și publicat la patru ani după moartea sa - întîmpină dificultăți serioase, date fiind diferențele de concepție și de realizare dintre cele două lucrări. În primul rînd, Dictionarul limbii poetice a lui Eminescu înregistrează materialul de limbă poetică numai din antume și, cu titlu de excepție
O nouă perspectivă by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14136_a_15461]
-
naționale, aducînd-o la o putere superioară a expresivității ei artistice" (T. Vianu). Realizatorii Dicționarului limbajului poetic eminescian (avem în vedere aici proiectul în ansamblul său, celelalte volume aflîndu-se în etapa pregătirii pentru tipar și urmînd să apară în cursul acestui an) au înregistrat toate unitățile lexicale, din întreaga creație eminesciană, avînd ca argument ideea că fiecare cuvînt aparținînd limbajului poetic construiește o altă semnificație decît în limba neutră. Distincția limbă-instrument de comunicare/limbă poetică, pe care se fundamentează întregul proiect, reface
O nouă perspectivă by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14136_a_15461]
-
despre iluzii și decepții, despre frumusețe și moarte, despre dragoste și durere. O carte despre speranță, despre nostalgia viitorului, după cum se afirmă în motto-ul ei: Adevărata nostalgie, cea mai profundă, nu are legătură cu trecutul, ci cu viitorul". Cum anul acesta Tîrgul de Carte Bookarest din luna mai va avea drept invitat de onoare Spania, prilej cu care au fost invitați mai mulți scriitori spanioli, Juan Marsé a acceptat să vină la București pentru a participa la lansarea versiunii românești
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
de a sta de vorbă cu ofticoasa. Și m-am gîndit iar că, deși trecuseră doar patru luni de cînd se scurgea gazul și ne întîlneam cu toții în barul Comulada și-n sălile de biliard din locaul Juventud, parcă trecuseră ani de atunci. Doamna Anita m-a primit într-un halat mov de mătase tivit cu pene de marabu, șters și urît, cu un prosop pe umăr și un pahar de vin în mînă. Era dintr-un sat din Almerita, al
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
oară de căpitanul Blay: "Cuevas de Almanzora. Ținea ușa deschisă și în ochii ei frumoși și albaștri ca cerul i-am zărit privirea tristă și oarecum pierdută, cercetîndu-mă. Era mărunțică la trup și vioaie, avea cam treizeci și opt de ani, părul blond și ondulat și cei mai albaștri ochi pe care îi văzusem vreodată. Fața-i obosită, pleoapele grele și buzele nerujate răspîndeau o blîndețe tristă și neajutorată. - Vin din partea căpitanului Blay - am zis. Pentru desen... Mă privi o clipă
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
mirosul mobilierului rînced și mi-am amintit de părinții Susanei care fuseseră foarte bogați. Mobilele grele, din mahon, păreau niște corpuri masive, de neurnit, parcă dușmănoase și oarecum periculoase; fuseseră pesemne martorii muți ai unei drame ce avusese loc cu ani în urmă, dramă de pe urma căreia nici Susana, nici maică-sa nu-și reveniseră încă. Pe măsură ce mă apropiam de galerie, am simțit parfumul de eucalipt și umezeala caldă și bolnăvicioasă din aer: un aer dens și un miros pe care nu
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
Marina Constantinescu N-am mai fost de ani și ani de zile cu trenul spre Sinaia. A fost drumul favorit al copilăriei și adolescenței mele, cel care m-a purtat mereu într-o realitate suspendată, secundă, fascinantă, încărcată de imagini minunate, poate cele mai frumoase amintiri. Mă uit
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
Marina Constantinescu N-am mai fost de ani și ani de zile cu trenul spre Sinaia. A fost drumul favorit al copilăriei și adolescenței mele, cel care m-a purtat mereu într-o realitate suspendată, secundă, fascinantă, încărcată de imagini minunate, poate cele mai frumoase amintiri. Mă uit pe geam
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
Eram prea tînăr ca să înțeleg exact enervarea lui G. Călinescu dintr-o veche "cronică a mizantropului", pe care am descoperit-o prin anii '60, împotriva scriitorului român, considerat generic drept incapabil să suporte critica. Nu mă lovisem încă de amestecul de complexe de superioritate și de inferioritate care-i creau scriitorului starea cu pricina. Experiența mea personală era limitată și de faptul că
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
în putință să fiu la fel de detașat sau de obiectiv ca atunci cînd le comentam cărțile fără să-i cunosc personal. Și am mai remarcat un lucru pe care-l deplîngea Călinescu în amintitul lui articol: scriitorul român nu avea, în anii '70, cum nu avusese nici în anii '30, minima decență de a respecta cuvîntul - bun, rău - al criticului. Dacă acest cuvînt îi era favorabil, totul era perfect. La cea mai neînsemnată obiecție, se simțea nu judecat sever, dar cinstit, ci
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
de obiectiv ca atunci cînd le comentam cărțile fără să-i cunosc personal. Și am mai remarcat un lucru pe care-l deplîngea Călinescu în amintitul lui articol: scriitorul român nu avea, în anii '70, cum nu avusese nici în anii '30, minima decență de a respecta cuvîntul - bun, rău - al criticului. Dacă acest cuvînt îi era favorabil, totul era perfect. La cea mai neînsemnată obiecție, se simțea nu judecat sever, dar cinstit, ci pur și simplu nedreptățit. Opinia critică devenea
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
atacul în stilul binecunoscut al gazetei de partid cam în felul următor: "gruparea DPP" (Dinescu, Patapievici, Pleșu) e vinovată pentru că a destabilizat țara într-un moment hotărâtor: summit-ul de la Praga. Am avut de câteva ori tentația, în ultimii treisprezece ani, să sparg televizorul, dar niciodată cu pofta cu care-aș fi făcut-o privind emisiunea la care, sub privirile blajine ale lui Tucă, peremista de serviciu îi dădea lecții de patriotism și morală lui Mircea Dinescu. Membră într-un partid
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
probă de abnegație doi dintre colaboratorii cărora finalizarea ediției li se datorează: doamna Margareta Feraru și domnul Alexandru George. Nu voi osteni niciodată să afirm că, fără contribuția domniilor-lor, munca la această ediție ar mai fi durat cel puțin trei-patru ani. A fost o remarcabilă cooperare, pentru mine onorantă din ambele direcții. Și Alexandru George, reputat lovinescolog, și Margareta Feraru, unul dintre cei mai buni specialiști în ediții critice din țară la ora actuală, sunt oameni de la care, personal, am învățat
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
îi uita pe editori. În limbaj cinic, dacă cel puțin și-ar putea dubla paupera pensie lunară, unii dintre veteranii acum retrași ar uita de oboseală și deprimare reluându-și munca întreruptă la serii de opere începute cu zeci de ani în urmă. Nu mai e nevoie să spun că speculez la o distanță astronomică de realitatea imediată: ar însemna ca, pentru munca de un an, un editor cu experiență de o viață să primească minimum douăzeci de milioane de lei
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]