5,509 matches
-
geam. Voi rămâne fără mașină, nu-i nimic. — Ciao, Buruiană. Tresare, se întoarce, oftează. — Ciao. — Unde te duci? — La gară. — Pleci? Nu, vroiam să mă uit la mersul trenurilor. Rămânem tăcuți, cu privirea ațintită spre străzile care încep să se anime cu primele mașini. O mamă cu doi copii traversează strada, Italia o privește. Îi pun mâna pe burtă. O mână mare, hotărâtă. Pântecele ei geme. — Cum te simți? — Bine, și îmi ia mâna, se rușinează de zgomotul acela intern. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am așezat ușor pe ea, unul pe picioare, iar cu celălalt i-am acoperit pieptul. Am pregătit doza exactă de pentothal. M-am spălat și am îmbrăcat halatul steril în grabă, peste haine. Medicul de gardă a venit lângă mine, animat de o voce mai metalică. — Spitalul acesta nu e decât un cabinet medical mai mare, nu suntem dotați pentru operații ca aceasta. Dacă se întâmplă ceva, dumneavoastră veți avea probleme, eu voi avea probleme, toți vom avea probleme... — Are septicemie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mío Cid, izbutise să ocupe, abia în 1891, amintita catedră de greacă veche la Universitatea din Salamanca.) Din acel moment preocupările lui Unamuno aveau să se centreze exclusiv pe domeniul filozofico-literar (termen la drept vorbind destul de cenușiu și de inexpresiv), animat de o singură problemă obsesivă de natură metafizică, aceea a morții, a morții individuale în primul rând, dar și de cea a morții istorice, a morții prietenilor și cunoscuților săi, a Spaniei, a omenirii, cu alte cuvinte de problema imortalității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dispuși să însăileze niște articolașe pe seama descoperirii noastre. După-masă, stăteam alături de Armin într-o sală de cinema unde urmau să fie susținute conferințe pe teme legate de preistorie, ședeam în sala întunecată, lăsându-mă în voia unui sentiment de apartenență, animat de dorința de a afla cât mai mult despre diferitele probleme ale cercetării. La pupitrul intens luminat stătea directorul Muzeului Național. Urma să ne vorbească despre ultimele rezultate ale cercetărilor întreprinse în domeniul așezărilor dispuse la țărm - și anume, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mari. — Aș fi vrut eu! — La Rye n-a venit Încă cinematograful, domnule, spuse dna Noakes. — A fost pentru campionatul mondial la categoria grea, nu-i așa? — Fitzsimmons e semigreu, dar e cel mai bun boxer din lume, zise băiatul, animat dintr-o dată. L-a pus pe Corbett la podea Într-a paișpea. — Da, a fost o plăcere să vezi cum cel mai mic și mai abil câștigă. Venise vremea să Încheie interviul, Înainte ca discuția să devină prea tehnică. — Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu putință de confesional, cu o bancă în spatele codițelor. Până și despre secretele mărturisite la spovedanie trăncănește bucata de rășină pietrificată, galbenă ca mierea: gura mea îi va fi descris cu atâta precizie în ureche experimentatului preot detaliile închipuirilor ce animau practica juvenilă a onaniei, încât, cu acest prilej, numele fetei ca receptacul al poftelor mele îmi va fi scăpat de pe limbă, fiind astfel dat în vileag. La care părintele trebuie să fi tușit ușor de partea cealaltă a grilajului. Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și Raoul, născuți trei ani mai târziu, nu a putut fi spălat nici cu berea care era servită în halbe de pământ, și nu a putut fi atenuată nici cu aluzii la Walt și Vult, acea pereche de frați ce animase „vârsta ingrată“. Nici cu o trimitere la locul de naștere al lui Jean Paul, orășelul Wunsidele, aflat în apropiere, nu am izbutit să ironizez urmările fatalei mele împușcături. Niciodată nu am mai avut voie să țintesc trandafiri pentru Anna. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ar fi putut să aibă loc în viața unei persoane ca Adam. El era tânăr și frumos și avea o viață împlinită și fericită. Iar eu mă simțeam obosită și bătrână și proastă și ridicolă. În timp ce Adam continua să discute animat cu fetele, eu m-am ridicat și mi-am pus la loc, pe piept, marsupiul lui Kate. Apoi m-am aplecat și-am luat-o pe Kate, destul de brusc, din brațele lui Adam (Dă-mi copilul înapoi!), întrerupând astfel o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fetele, eu m-am ridicat și mi-am pus la loc, pe piept, marsupiul lui Kate. Apoi m-am aplecat și-am luat-o pe Kate, destul de brusc, din brațele lui Adam (Dă-mi copilul înapoi!), întrerupând astfel o conversație animată despre cineva care se numea Olivia Burke și care se părea că-i servise un sex oral lui Malcom Travis la petrecerea din seara precedentă. În văzul tuturor. Cu tot norul de milă pentru propria mea persoană și de nefericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scenă întreaga operațiune prin apăsarea repetată a butonului de abur până când bucătăria a ajuns să arate ca o cameră de saună. Mama a rămas locului, neclintită ca o stană de piatră. Dar după o vreme, până și ea s-a animat. A început să curețe masa și, întunecată, a aruncat la coș niște pâine prăjită rece. Ceea ce era mare păcat fiindcă mie chiar îmi plăcea să ronțăi pâine prăjită. Dar nu eram așa de proastă încât s-o supăr pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nealiniaților la Die Hard nu e unitară, nu scrie nicăieri, În nici o carte că licuricii au puterea sau voința de-a Înlocui bezna printr-o strălucire solară, nu putem decît spera, fiindcă aproape tot ce vedem acum seamănă cu desene animate cu oameni. Lipsesc directorii de film, scenariile ( În sensul că-s la fel, cu aceleași ingrediente: sînge, mortăciuni, sex ori ce e, apocalipse, lume supărată). Nu este adevărată, iată, bătrîna anticipație potrivit căreia oamenii viitorului vor avea un creier foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rezumat bibliografic: debutul scriitorului s-a produs În 1946, În ziarul de largă circulație europeană Drum nou, e drumul cunoscut, pe care și-au lăsat nervii și oasele mii de intelectuali mai puțin noi decît P. S., care era nou-nouț și animat de cele mai Înalte afecțiuni sau cum li s-o fi zis la vremea respectivă; debutul, zic, anunța prin vervă cascada ulterioară de cărți de răscolitoare aventuri, precum Bunicul și o lacrimă de fată, Un bunic și o biată aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trei scenariști dintre care unul, Quentin Tarantino, are o privire de maniac, se numără și regizorul, comentariul muzical nu se oprește nici o secundă, muzica anilor ’60 este la fel de inspirat aleasă ca-n Întoarcerea acasă, ritm accelerat, se accelerează continuu, con anima, nici un andante, trebuie să te concentrezi să nu te miști să-ți scoți ochelarii de soare ca să-nțelegi ce se petrece, care-s personajele, unde-i clenciul, story-ul, cine ce spune, de ce, de multe ori ți se dă senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să devină scenarist ca să se Îmbogățească. Deși țelul fiecărui om de pe pămînt este acela de a face bani (citat din gîndirea unui manager de la Multi Level nu-știu-ce). De fapt, Mundt Își ocrotește victima (figura Satanei ca făptură sau ce e animată de cele mai frumoase intenții o regăsim În Evanghelia după Iisus unde, la fel ca În Evanghelia după Matei a lui Pasolini, Saramago spune „povestea simplă a unui om simplu care se naște În sărăcie și moare după o existență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a reptilei și nu amintesc decît faptul, verificat, că femininul de la crocodil nu e crocodilă, ci broască. În acest sens am urmărit la SOTI o emisiune de sexologie. Asta pentru că mă interesează fenomenele naturii. Era o peliculă germană, cu exemplificări animate prin desene aproape sugestive. Am aflat astfel că „bărbatul are pieptul plat, iar femeia, două proeminențe”. Apoi, constatarea: „Actul sexual este ceva plăcut”. Păcat de ora tîrzie. Cine vrea Însă un limbaj interzis copiilor poate răsfoi oricînd Săptămîna, unde prof.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lume reală, scriitorii se iau la Întrecere cu Biblia - cea mai impulsivă carte din lume. Enumăr la Întîmplare: Iliada, Shakespeare, Războiul sfîrșitului lumii, Faulkner, Carpentier, CÎntecul lui Roland, Kafka, Fight Club - cartea și filmul, Rubliov, Kubrick, Kurosawa, Brazil, Scorsese. Ultimul animă dementul justițiar și, mai spectaculos, pe cel simpatic. Mania asta a lui de a prezenta tot felul de monștri drept ființe umane i-a inspirat pe Guy Ritchie și documentariști: În Mob Stories, niște „former gangsters” - pînă acum știam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
important, aprobarea de la serviciu pentru plecare, și, cum Îmi pierise graiul, a adăugat că fără actul ăsta nu puteam merge mai departe. După care-a ieșit, nu Înainte Însă de a-mi mai face rapid o radiografie completă. Panică, discuție animată cu Mariana-n șoaptă, ce se-ntîmplă, nimeni nu mi-a spus nimic de așa ceva, plecăm și noi prima oară-n Occident și n-o să ajungem nici măcar pînă-n CÎmpia Panoniei, ce facem, de unde să iau acum aprobarea aia nenorocită, Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
micul studio“ al lui Patchett. Lynn Își stinse țigara. — Și dacă nu vreau să vorbesc despre asta? — Și dacă vă dau eu pe tine și pe Patchett pe mîna băieților de la Moravuri? Lynn clătină din cap. — Pierce crede că ești animat de o vendetă personală și că e În interesul tău să Îl elimini ca suspect În cazul la care lucrezi, deci să păstrezi tăcerea În privința afacerilor lui. Crede că n-ai să-l dai În vileag și că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de mare clasă Încăpute pe mîinile unor mîrlani albi - trei tipi trotilați, Întinși pe podea. Sticle goale, scrumiere vărsate, nici urmă de Spade. Uși de legătură. Dinspre cea din dreapta se auzeau zgomote. Bud intră. Dublu Perkins se uita la desene animate din pat. Bud Își scoase pistolul. — Unde-i Cooley? Perkins Își Înfipse o scobitoare Între dinți. — La o beție. Ceea ce am să fac și eu imediat. Vrei să-l vezi, vino diseară la El Rancho. SÎnt șanse să apară. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
spre Exley și White, aflați În prag, apropiați unul de altul și Încremeniți. CAPITOLUL 72 Acum toate liniile se intersectau și erau marcate definitiv, În cerneală. Mutilări cu cerneală roșie. O călimară din care se revarsă sînge. Personaje de desene animate pe un afiș uriaș, Împreună cu Raymond Dieterling, Preston Exley și o Întreagă constelație de infractori. Culorile cernelii: roșu. Verde de la banii de mită. Negru de la doliu - de la toți figuranții morți. White și Vincennes știau. Probabil că i-au spus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Mă refer la părinții mamei, pentru că nu aveam nici o legătură cu părinții tatei; nici măcar nu mai știam nimic de ei, din câte-mi amintesc.) Timp de câteva zile atmosfera din casa noastră, de obicei atât de liniștită și contemplativă, era animată, chiar gălăgioasă, și poate din cauza acestei amintiri - și a amintirii albului fabulos pe care ne puteam bizui că va acoperi peluza noastră din față - par încă ireale Crăciunurile cenușii, tăcute cu care m-am consolat în ultimii ani. Dar azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru că vorbea despre asta. Indiferent cât de prestigioase erau numele respectivilor doctori sau câte succese repurtaseră, nu reușeam să Îmi pese nici cât negru sub unghie de treaba asta Pe la ora unu, activitatea de la birou a Început să se mai anime, pentru că toată lumea se pregătea de pauza de prânz. Nu că ar fi mâncat cineva În pauza de prânz, dar atunci soseau oaspeții. M-am uitat galeș la mulțimea obișnuită de stiliști, colaboratori, scriitori liber-profesioniști, prieteni și iubiți ai diverșilor angajați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
elegantă din piatră, luminată toată cu lumânări albe, unde un violonist cânta Încetișor, și am aruncat o privire afară. Am recunoscut‑o imediat pe Anna Wintour, care arăta absolut trăsnet În rochița crem și cu sandalele Manolo cu mărgele. Vorbea animat cu un bărbat pe care Îl bănuiam a fi prietenul ei, dar uriașii ochelari de soare Chanel pe care Îi purta nu Îmi permiteau să‑mi dau seama dacă e amuzată, indiferentă sau dacă plânge. Ziariștii aveau obiceiul să compare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tu! Se trase la o parte, apoi Își Închise nasturii. Ea căută o batistă sau ceva asemănător, dar În cele din urmă Își șterse mîna pe iarbă. El o urmărea cu un aer aprobator. — Face bine pămîntului, zise el. Se animase. O să crească un copac. Un copac, și-ntr-o zi o să vină o fată fără chiloți și-o să urce În el și-o să rămînă borțoasă cu mine. Își Întinse brațele. Vino și sărută-mă, făptură minunată! Simplitatea lui, se gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de Tragica Domnișorică Pearce, de-acolo... El Își lăsă capul În jos și se duse cu farfuria prin sală, În cealaltă direcție. Stătea la o masă de lîngă poartă, cu Fraser și alți opt bărbați. Fraser era deja acolo. Conversa animat cu un bărbat care stătea În fața lui și pe care Îl chema Watling, un alt protestatar. Watling stătea cu brațele Încrucișate, iar Fraser era aplecat, bătînd ușor mușamaua de pe masă pentru a-și susține punctul de vedere. Nu observă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]