3,713 matches
-
școală primară urbană mixtă CFR la Gară Pașcani și două școli rurale de cătun la Blăgești și Brătești, șase mori și o fabrică de săpun. Principalii proprietari de terenuri erau moștenitorii colonelului Eugen Alcaz, care le achiziționase de la N. Rosetti-Roznovanu. Anuarul Socec din 1925 consemnează comună că reședința a plășii Pașcani din același județ, având 10.404 locuitori în satele Blăgești, Boșteni, Brătești, Fântânele, Lunca, Pașcani-Gară, Pașcani-Vatra, Sodomeni și Pașcani-Târg, comuna având un gimnaziu și patru școli primare una de băieți
Pașcani () [Corola-website/Science/296973_a_298302]
-
șase biserici ortodoxe, o capelă ortodoxă, una catolică, o biserică armenească (datând din 1809) și un spital. La acea vreme, pe teritoriul actual al municipiului, funcționa și comuna Carol I, al cărui sat de reședință formează astăzi cartierul Nicolae Bălcescu. Anuarul Socec din 1925 consemnează orașul în continuare ca reședință a aceluiași județ și având 18300 de locuitori. În 1950, Romanul a căpătat statut de oraș regional și a devenit reședință a raionului Roman din regiunea Bacău (între 1952-1956, din Regiunea
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
de reședință, cu o populație totală de 1804 locuitori ce trăiau în 316 case și 8 bordeie. În comuna Oltenița Rurală existau o biserică cu hramul „Sfântul Nicolae”, o școală mixtă cu 27 de elevi și o moară cu aburi. Anuarul Socec din 1925 consemnează pentru Oltenița același statut de comună urbană reședință a plășii Oltenița, și o populație de 6341 de locuitori. Comuna Oltenița Rurală avea în compunere satele Oltenița Rurală și Atârnați, cu 2600 de locuitori. În 1931, Oltenița
Oltenița () [Corola-website/Science/296988_a_298317]
-
de pachetul integrat de programe TINLIB produs de IME (Marea Britanie). Biblioteca, prestigios centru de documentare și informare, organizează la sediu și în alte instituții din oraș activități specifice. De asemenea biblioteca a elaborat lucrări proprii (Buletinul Fundației "V. A. Urechia", Anuarul bibliografic al Județului Galați, monografii etc.). Biblioteca "V. A. Urechia" dispune de un fond de carte veche și rară deosebit de valoros. Are și filiale în municipiu. Filiala Grigore Vieru din gara principală a orașului și filiala găzduită de Casa de
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
Asău și cinci biserici (la Comănești, Șupanu, Leloaia, Asău și Lunca Asău), iar principalii proprietari de pământ erau D. Ghica și G. Ghica, părți de moșii fiind deținute și de principele Al. Știrbei, N. Ghica, Eug. Ghica și G. Șeptilici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează drept reședință a plășii Comănești, având 3920 de locuitori în satele Comănești, Lăloaia, Lunca de Jos, Podeiu, Padinele și Șupanu, după ce satele Asău și Lunca-Asău s-au separat pentru a forma comuna Asău. În 1931
Comănești () [Corola-website/Science/296996_a_298325]
-
fiecare sat cu excepția satului Gârlele). Comuna Văsâești avea în compunere satele Văsâești, Leorda, Vermești, Urminișu (Hângani) și Șipoteni, având în total 1911 locuitori; aici erau o școală mixtă deschisă în 1885 la Văsâești și patru biserici (una în fiecare sat). Anuarul Socec din 1925 consemnează trecerea comunei Moinești în rândul comunelor urbane, având 4950 de locuitori și fiind reședința plășii Comănești. Comuna Valea Arinilor își schimbase denumirea în "Lucăcești", după cea a reședinței, și rămăsese cu satele Gârlele Găzăriei, Lucăcești, Tazlău
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
Bistrița a județului Neamț, comună formată din satele Buhuși, Bodești, Margina și Orbicu, având în total 3155 de locuitori. În comună funcționau o fabrică de postavuri înființată de colonelul E. Alcaz, o școală primară de băieți și una de fete. Anuarul Socec din 1925 consemnează schimbarea statutului Buhușilor în cel de comună urbană, având 5350 de locuitori și cuprinzând și satele Bodești, Marginea, Schitu Runc și Runc; orașul era reședința plășii Buhuși din același județ. În 1950, Buhuși a devenit oraș
Buhuși () [Corola-website/Science/297006_a_298335]
-
Moreni funcționau două biserici una la Moreni, înființată în 1868 și alta la Tisa, reconstruită în 1893 o școală cu 61 de elevi (dintre care trei fete), înființată în 1864; și două mori. În 1925, comuna Moreni este consemnată de Anuarul Socec în aceeași plasă, cu aceeași compoziție și o populație de 4016 locuitori. În anul 1931, comuna Stavropoleos este o unitate administrativă de sine stătătoare, formată din satele Tisa, Stavropoleos, Țuicani și Pleașa. La 17 septembrie 1947, prin unirea comunei
Moreni () [Corola-website/Science/297001_a_298330]
-
funcționau în aceeași plasă și comunele Adjudu Vechi și Burcioaia. Prima, formată din satele Adjudu Vechi și Șișcani, avea 814 locuitori și două biserici. A doua avea în compunere doar satul de reședință, cu 347 de locuitori și o biserică. Anuarul Socec consemnează comuna Adjudu Nou drept comună urbană și reședință a plășii Trotuș din același județ, având 3416 locuitori. Comunele Adjudu Vechi și Burcioaia aveau aceeași compoziție și făceau parte tot din plasa Trotuș; comuna Adjudu Vechi avea 1025 de
Adjud () [Corola-website/Science/297012_a_298341]
-
populatie totală de 2279 de locuitori; acolo funcționau 2 școli (una la Urziceni, una la Cotorca), 2 biserici (ambele în Urziceni, datând din 1828, respectiv 1861), o moară cu aburi, un spital, o farmacie și un birou telegrafic și poștal. Anuarul Socec din 1925 consemnează schimbarea statutului Urziceniului în comuna urbană, reședință a plășii Urziceni. Populația era de 3526 de locuitori. În 1931, Urziceni era una dintre cele trei comune urbane ale județului (alături de Călărași și Slobozia), și avea arondate și
Urziceni () [Corola-website/Science/297017_a_298346]
-
două școli — una de băieți, cu 218 elevi, și una de fete, cu 100 de eleve. Se mai aflau acolo 3 biserici (din care una în Fefelei), 2 mori de aburi, 4 stâne, 2 cășării și o fabrică de făină. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna urbană Mizil cu 6282 de locuitori. În 1950, Mizil a devenit reședința raionului Mizil din regiunea Buzău, raion căruia i s-a alipit în 1952 și fostul raion Urlați din regiunea Prahova, atunci când cele două
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
o perioadă de prosperitate, care însă a fost urmată de perioada grea din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, atunci când linia frontului s-a aflat situată în interiorul și apropierea orașului, ceea ce a dus la distrugerea orașului și evacuarea populației. Anuarul Socec din 1925 consemnează orașul drept reședință a plășii Cetatea-Neamțu, având 9082 de locuitori; comuna Humulești nu mai exista, satele ei fiind probabil arondate orașului. După cel de-al Doilea Război Mondial, în perioada comunistă, Tîrgu Neamț a fost un
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
XIX-lea, Târgu Frumos avea statut de comună urbană, reședință a plășii Cârligătura din județul Iași, având 4585 de locuitori. În oraș funcționau trei biserici ortodoxe românești, una lipovenească, un spital, o școală mixtă, o farmacie și un birou telegrafo-poștal. Anuarul Socec din 1925 îl consemnează cu același statut, având 4467 de locuitori. Spre sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, zona orașului a fost scena bătăliilor de la Târgu Frumos, unele dintre ultimele lupte la care armata română a participat de
Târgu Frumos () [Corola-website/Science/297042_a_298371]
-
elevi deschisă în 1864 la Dărmănești, cinci biserici ortodoxe (două la Dărmănești și câte una în celelalte sate cu excepția satului Păgubeni) și una catolică la Dărmănești, iar principalii proprietari de terenuri erau principele Al. B. Știrbei, Eug. Ghica și statul. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Comănești a aceluiași județ, având 6000 de locuitori în satele Dărmănești, Dărmăneasca, Lapoș, Plopu, Păgubeni, Poiana Uzului și în cătunul Pivniceri. În 1950, comuna a trecut în administrația raionului Moinești din regiunea Bacău
Dărmănești () [Corola-website/Science/297039_a_298368]
-
aici existau o moară de apă, o biserică și o școală. La începutul secolului al XIX-lea, datorită finalizării băilor de la Pucioasa, comuna Șerbănești-Podurile a luat numele de "Pucioasa", iar comuna Bela a fost desființată și inclusă în aceasta. Astfel, Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Pucioasa cu 5201 locuitori, reședință a plășii Pucioasa a județului Dâmbovița și având în compunere satele: Bela, Diaconești, Glodeni, Malurile, Podurile de Jos, Podurile de Sus (reședința), Pucioasa și Șerbănești. În 1938, Enciclopedia României consemnează
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
e părăsită și distrusă". În afara zecilor de monumente ridicate în această zonă, a denumirii unor străzi ale orașului, începând din 1919, s-a creat o tradiție locală de comemorare a eroilor în fiecare an la Înălțare și de 9 Mai. Anuarul Socec din 1925 consemnează orașul ca reședință a aceleiași plăși Trotuș, având 7951 de locuitori. În 1950, orașul a devenit reședință a raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău. În 1968, el a pierdut rolul de reședință de unitate administrativă, fiind
Târgu Ocna () [Corola-website/Science/297040_a_298369]
-
comună rurală și făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița. Ea era formată din satele Țăndărei, Strachina, Cotul-Iepure, Valea Tronii, Câineasca și Nicolești, cu o populație de 2900 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Țăndărei, cu satele Țăndărei, Strachina și Mihail Kogălniceanu, cu o populație totală de 4431 de locuitori, ca reședință a plășii Țăndărei a aceluiași județ. În 1931, satul Mihail Kogălniceanu s-a separat pentru a forma
Țăndărei () [Corola-website/Science/297037_a_298366]
-
tatăl său, în 1661). Pe lângă acestea, în comună existau pe râul Prahova 3 mori, două fierăstraie și 2 fabrici de var hidraulic. Prin creșterea și extinderea localității principale, ea a înghițit mare parte din satele componente, în 1925 figurând în Anuarul SOCEC doar 6 sate: Comarnic, Ghiosești, Podu Cerbului, Poiana, Posada și Secăria. Satul Secăria s-a separat în 1931, formând o comună separată. În 1938 comuna era inclusă în plasa Sinaia din județul Prahova. În 1950, a fost inclusă în
Comarnic () [Corola-website/Science/297044_a_298373]
-
fost 1905. În acest an, Einstein își dă doctoratul la Universitatea din Zürich cu o teză asupra determinării dimensiunilor moleculare. Dar ceea ce face ca acest an să fie un adevărat "annus mirabilis" sunt cele cinci scrieri trimise de Einstein la anuarul de fizică german "Annalen der Physik": În 19 decembrie 1905 scrie al doilea articol dedicat mișcării browniene, dar acest articol va fi publicat în ianuarie 1906. Cea de-a patra lucrare importantă publicată de Einstein în 1905, "Asupra electrodinamicii corpurilor
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
al revistei "Vatra", redactor-șef al revistei "Târnava" și redactor-șef al revistei Studia Universitatis „Petru Maior”, Series Philologia, revistă acreditată CNCS, categoria B și indexată în numeroase baze de date internaționale. Face parte din colegiul de redacție al revistelor: Anuarul Institutului de Cercetări Socio Umane „Gheorghe Șincai” al Academiei Române din Târgu-Mureș, Limba română (Chișinău, Republica Moldova), Libraria, Târgu-Mureș, Analele Universității din Oradea, Fascicula Limba și Literatura Română (ALLRO), LitArt, Târgu-Mureș. De-a lungul timpului a publicat poezii, studii, eseuri critice și
Iulian Boldea () [Corola-website/Science/301020_a_302349]
-
și era formată din satul Stâlpu și cătunul Balta Plopului, astăzi inclus în satul principal. În trecut, ea fusese proprietatea familiei Ghica (Alecu Ghica) și apoi a familiei Filitis. În comună funcționau 2 biserici. În 1925, comuna este consemnată în Anuarul Socec în aceeași componență, în plasa Glodeanurile a aceluiași județ, cu o populație de 1966 de locuitori. În 1950, a fost trecută în subordinea raionului Buzău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, a revenit
Stâlpu, Buzău () [Corola-website/Science/301044_a_302373]
-
domeniu s-au intensificat și sunt create primele instituții specializate (Centre Généalogique de Paris, Office généalogique et héraldique de Belgique). Pe plan internațional este înființată Comisia Internațională de Științe Genealogice și Heraldice afililată Comitetului Internațional de Știițe Istorice care publică anuarul "L'Intermediare des généalogistes" iar odată la doi ani organizează un congres internațional. În România, genelogia este cunoscută încă din perioada medievală din actele de cancelarie, pe baza stabilirii succesiunii se fixau moștenirile drepturile asupra pământului. Primele cercetări genelogice cu
Genealogie () [Corola-website/Science/301011_a_302340]
-
de 1540 de locuitori ce trăiau în 360 de case. În comuna Grăjdana funcționau pe atunci o școală cu 63 de elevi (dintre care 3 fete) la Lunceni și 4 biserici. În 1925, comunele Tisău și Grăjdana erau consemnate în Anuarul Socec ca făcând parte din plasa Nișcov a aceluiași județ, în aceeași componență și cu o populație respectivă de 3112 locuitori (Tisău) și 2100 de locuitori (Grăjdana). În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Buzău al regiunii
Comuna Tisău, Buzău () [Corola-website/Science/301047_a_302376]
-
și Dăscălești, cu o populație totală de 1428 de locuitori. În comuna Nicolești funcționau o școală de băieți cu 61 de elevi înființată în 1871 și două biserici, ambele fondate de locuitori în 1888. Aceeași organizație se regăsește și în Anuarul Socec din 1925, cele trei comune făcând parte din plasa Boldu a aceluiași județ, și având, respectiv 1074 de locuitori (Măcrina), 779 de locuitori (Nicolești) și 2090 de locuitori (Puiești). În 1950, comunele au trecut în componența raionului Râmnicu Sărat
Comuna Puiești, Buzău () [Corola-website/Science/301034_a_302363]
-
la plasa Nișcov, iar comuna Clondiru la plasa Tohani. În comuna Clondiru a mai apărut și cătunul Satu-Nou, iar comuna avea o populație totală de 1737 de locuitori. Comuna Dara avea în aceleași două sate 1794 de locuitori, după cum consemnează Anuarul Socec din acel an. Numele de "Dara" nu a mai fost folosit pentru comună din 1931, când ea a luat numele de "Ulmeni", "Dara" rămânând doar un sat al actualei comune Pietroasele. Anul 1950 a adus o nouă organizare administrativă
Comuna Ulmeni, Buzău () [Corola-website/Science/301050_a_302379]